Judecătoria Alba Iulia

23/10/2026

COMUNICAT DE PRESĂ

Executarea hotărârilor judecătorești definitive este obligatorie, inclusiv pentru stat

În contextul deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pușcașu și alții împotriva României, Consiliul Superior al Magistraturii subliniază că, în cadrul procedurii, Guvernul nu a contestat existența creanțelor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, ci a invocat posibilitatea eșalonării plății acestora, în considerarea dificultăților bugetare.

În aplicarea unei jurisprudențe constante, Curtea Europeană a reafirmat că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a refuza executarea hotărârilor judecătorești, dar că, în circumstanțe excepționale, inclusiv în situații economice și bugetare deosebit de dificile, poate adopta măsuri de eșalonare a plăților, cu respectarea unui just echilibru între interesele generale și drepturile creditorilor.

Posibilitatea eșalonării nu înlătură însă obligația executării. Odată stabilit un calendar de plată, autoritățile au obligația de a-l respecta. Tocmai nerespectarea de către Guvern a obligațiilor de plată devenite scadente, potrivit propriilor acte normative de eșalonare, a constituit obiectul litigiului soluționat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 15 octombrie 2026. Cele două cauze privesc, așadar, chestiuni juridice distincte.

Totodată, Consiliul atrage atenția că numeroasele litigii salariale din sectorul public, inclusiv cele privind magistrații, au fost generate de deficiențele unui cadru legislativ insuficient de clar, coerent și predictibil, care a permis interpretări divergente și tratamente diferențiate. În acest context, Consiliul invită autoritățile legislative și executive la consultări pentru elaborarea unui cadru normativ stabil, neechivoc și nediscriminatoriu, care să elimine cauzele acestor litigii și să prevină apariția altora în viitor.

Respectarea hotărârilor judecătorești nu este o chestiune de oportunitate bugetară, ci o obligație juridică fundamentală a statului, a cărei îndeplinire trebuie asigurată inclusiv atunci când, în condițiile permise de Convenție, executarea este eșalonată.

Serviciul de Informare Publică, Relaţii cu Mass Media şi Protecţia Datelor cu Caracter Personal

22/10/2026

𝐂𝐎𝐌𝐔𝐍𝐈𝐂𝐀𝐓

Decizia CEDO și litigiul ÎCCJ cu Guvernul privesc chestiuni juridice distincte

Instanța supremă a luat act de decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și consideră că aceasta trebuie analizată în integralitatea sa, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei și la ansamblul considerentelor reținute de Curte.

Decizia reafirmă principii fundamentale ale statului de drept: caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive, obligația autorităților publice de a asigura executarea acestora și necesitatea respectării echilibrului dintre drepturile individuale și interesul public. Totodată, Curtea recunoaște că executarea obligațiilor financiare ale statului poate fi eșalonată, în condiții determinate, fără ca această posibilitate să echivaleze cu înlăturarea obligației de plată sau cu lipsirea de efecte a hotărârilor definitive.

În acest context, este necesară o distincție juridică esențială între situația examinată de CEDO și litigiul inițiat de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor.

Cauza analizată de instanța europeană a privit compatibilitatea mecanismelor succesive de eșalonare și a întârzierilor în executarea hotărârilor judecătorești cu garanțiile oferite de Convenție.

În schimb, litigiul inițiat de Înalta Curte nu a avut ca obiect contestarea, în principiu, a posibilității legale de eșalonare a obligațiilor financiare și nici înlăturarea mecanismelor instituite de legiuitor. Problema juridică supusă instanței naționale a vizat respectarea de către autoritățile executive a propriului cadru normativ și îndeplinirea obligațiilor care decurg din acesta, inclusiv în ceea ce privește asigurarea resurselor bugetare necesare executării hotărârilor judecătorești, potrivit chiar calendarului de eșalonare stabilit unilateral de către guvern.

Cu alte cuvinte, una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării unor obligații, iar alta este obligația autorităților statului de a respecta chiar regulile pe care le-au instituit.

Această distincție este esențială pentru înțelegerea corectă a celor două cauze. Decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului inițiat de Înalta Curte și nu poate fi prezentată ca validând sau invalidând automat pretențiile formulate într-un proces cu obiect și temeiuri juridice distincte.

Înalta Curte respectă autoritatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și consideră că dezbaterea publică trebuie să pornească de la conținutul efectiv al deciziei, nu de la interpretări selective sau de la extrapolări care depășesc limitele cauzei examinate.

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

21/10/2026

𝗧𝗿𝗶𝗯𝘂𝗻𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗶 – 𝗽𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁-𝗽𝗶𝗹𝗼𝘁 𝗱𝗲 𝗮𝗿𝗵𝗶𝘃𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿𝗲𝗹𝗼𝗿

La data de 20 octombrie 2026, la Tribunalul București a avut loc o vizită de lucru a unei delegații a Băncii Mondiale, în cadrul proiectului „Consolidarea bazelor pentru îmbunătățirea furnizării serviciilor judiciare”, implementat prin Ministerul Justiției, cu finanțare din partea Băncii Mondiale.

Din partea Băncii Mondiale au participat Marcelo Castellanos, manager de țară, F***y Weiner și Holly Burduja, coordonatoare ale echipei de proiect, alături de membri ai echipei de implementare. Ministerul Justiției a fost reprezentat de Andrei Pană, director al Direcției de implementare a proiectelor finanțate din împrumuturi externe, și de Radu Șendroiu, manager de contract, alături de membri ai echipei de implementare a proiectului. Au fost prezenți și reprezentanți ai prestatorului serviciilor de arhivare.

Din partea Tribunalului București au participat președintele instanței, Cosmin Sterea-Grossu, și vicepreședinții Crina Buricea, Manuela-Alma Ciornei și Sorin Ivanciuc, alături de membri ai echipei de implementare de la nivelul instanței.

Vizita a urmărit evaluarea activităților de prelucrare arhivistică, a condițiilor de lucru și a aplicării metodologiei, precum și identificarea bunelor practici care ar putea fi extinse la nivel național.

𝗖𝗲 𝗶𝗻𝘀𝗲𝗮𝗺𝗻𝗮 𝟰𝟬 𝗱𝗲 𝗸𝗶𝗹𝗼𝗺𝗲𝘁𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿𝗲
Proiectul vizează prelucrarea unui fond arhivistic de aproximativ 40.000 de metri liniari de dosare judiciare, din perioada 1957-2023.
În terminologia arhivistică, metrul liniar reprezintă lungimea ocupată pe raft de dosarele așezate vertical, unul lângă altul, măsurată după grosimea acestora, nu după dimensiunea paginilor. Astfel, cei 40.000 de metri liniari echivalează cu 𝟰𝟬 𝗱𝗲 𝗸𝗶𝗹𝗼𝗺𝗲𝘁𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿𝗲 așezate pe muchie, într-un șir neîntrerupt.

Fondul continuă să crească, adăugându-se 𝗮𝗽𝗿𝗼𝘅𝗶𝗺𝗮𝘁𝗶𝘃 𝟮,𝟱 𝗸𝗶𝗹𝗼𝗺𝗲𝘁𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿𝗲 𝗶̂𝗻 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗻.

𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗧𝗿𝗶𝗯𝘂𝗻𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀𝘁𝗶
Deși are caracter de proiect-pilot, acesta este implementat direct într-una dintre instanțele cu cel mai ridicat volum de activitate din România. În anul 2025, dosarele înregistrate la Tribunalul București au reprezentat 𝗮𝗽𝗿𝗼𝗮𝗽𝗲 𝘂𝗻 𝘀𝗳𝗲𝗿𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝘁𝗼𝘁𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿𝗲𝗹𝗼𝗿 înregistrate la nivelul tribunalelor din întreaga țară.

De-a lungul timpului, Tribunalul București a soluționat numeroase cauze de mare complexitate, iar acest lucru se reflectă și în dimensiunea fondului arhivistic. Un astfel de exemplu este dosarul FNI, care cuprinde peste 3.000 de volume și ocupă aproximativ jumătate de kilometru de arhivă.

Metodologia de arhivare este astfel aplicată și testată în condițiile unui volum foarte ridicat de activitate și ale unui fond arhivistic de dimensiuni considerabile. Activitățile includ organizarea, inventarierea și prelucrarea arhivistică a documentelor, selecționarea celor cu termenul legal de păstrare expirat, precum și scanarea și indexarea selectivă a documentelor cu însemnătate arhivistică.

𝗠𝗮𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲
Bunele practici identificate în implementarea proiectului vor putea fi valorificate și adaptate la nivel național, experiența Tribunalului București putând constitui un reper pentru îmbunătățirea activității de arhivare în celelalte instanțe judecătorești.

Totodată, sistemul ECRIS V va putea facilita semnificativ identificarea dosarelor pentru care termenul legal de păstrare a expirat, contribuind la eficientizarea selecționării și gestionării arhivelor judiciare.

Proiectul reprezintă un demers important pentru conservarea patrimoniului arhivistic al justiției și pentru modernizarea activității instanțelor judecătorești.

16/10/2026

⚖️ 83.976 de dosare. Peste 400.000 de persoane. Doar 6.817 magistrați.

Acestea sunt cifrele prezentate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un comunicat prin care combate o serie de informații vehiculate în spațiul public cu privire la drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Ce arată, de fapt, datele?

📌 Litigiile salariale nu sunt o particularitate a sistemului judiciar. Ele privesc aproape toate categoriile profesionale, de la personalul din învățământ și sănătate până la polițiști, funcționari publici și angajați din mediul privat.

📌 Din cele 402.926 de persoane implicate în astfel de litigii, magistrații reprezintă aproximativ 1,7%.

📌 Drepturile salariale ale magistraților nu sunt create de instanțele de judecată. Ele izvorăsc din lege, iar hotărârile judecătorești intervin pentru a asigura respectarea și aplicarea acesteia.

📌 Datoriile acumulate de stat nu sunt exclusiv rezultatul drepturilor salariale restante, ci și al amânărilor succesive ale plății acestora. Potrivit Înaltei Curți, majorările și penalitățile prevăzute de lege pot adăuga peste 21% anual la datoria inițială.

📌 Din sumele vehiculate public, 41,5% se întorc la bugetul de stat sub forma contribuțiilor obligatorii și a impozitului pe salarii.

Discuția despre cheltuielile publice este legitimă. Dar ea trebuie purtată pornind de la date reale și de la respectarea principiului legalității.

Un drept salarial recunoscut de lege nu devine un privilegiu pentru că titularul său este magistrat. Iar o hotărâre judecătorească prin care statul este obligat să respecte legea nu reprezintă o favoare acordată celui care a câștigat procesul.

Respectarea legii nu poate fi prezentată drept o cauză a dezechilibrului bugetar. Cu atât mai puțin atunci când statul însuși este cel care a încălcat-o.

Sursa: Înalta Curte de Casație și Justiție – Biroul de Informare și Relații Publice, „Precizări pentru combaterea dezinformării promovate în spațiul public”.

15/10/2026

15/10/2026

COMUNICAT DE PRESĂ

Respectarea hotărârilor judecătorești definitive și executarea obligațiilor salariale ale statului sunt imperative constituționale, nu opțiuni ale puterii executive

Înalta Curte de Casație și Justiție reafirmă un principiu fundamental al statului de drept: obligațiile stabilite prin lege și consacrate prin hotărâri judecătorești definitive trebuie executate de autoritățile publice, fără derogări arbitrare, fără tergiversări nejustificate și fără subordonarea respectării legii unor considerente de oportunitate politică sau bugetară.

Astăzi, 15 octombrie 2026, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat definitiv litigiul dintre ordonatorul principal de credite responsabil de bugetul instanțelor judecătorești, pe de o parte, și Guvernul României, respectiv Ministerul Finanțelor, pe de altă parte, având ca obiect îndeplinirea obligațiilor legale privind asigurarea resurselor bugetare necesare achitării unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.

Prin decizia pronunțată, Instanța supremă a menținut hotărârea Curții de Apel București, confirmând caracterul nelegal al conduitei autorităților executive constând în neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată certe, stabilite prin titluri executorii și recunoscute inclusiv prin actele normative adoptate de Guvern pentru eșalonarea acestora.

Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive.

Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Această conduită a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern.

Înalta Curte subliniază că respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice.

Puterea executivă dispune de atribuții în materia elaborării și executării bugetului, însă exercitarea acestora trebuie să se realizeze în limitele Constituției și ale legii. Marja de apreciere bugetară nu poate fi transformată într-un instrument de neexecutare a obligațiilor legal stabilite.

Decizia pronunțată astăzi reafirmă un principiu esențial al jurisprudenței naționale și europene: autoritatea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi relativizată în funcție de identitatea creditorului, de natura dreptului recunoscut sau de disponibilitatea autorității debitoare de a executa obligația stabilită.

Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor.

În acest context, Înalta Curte consideră necesară clarificarea dimensiunii reale a litigiilor privind drepturile salariale din sectorul public. Datele statistice relevă că peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale.

Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale.

Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești.

Instanţa Supremă, în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești a solicitat alocarea fondurilor necesare stingerii obligațiilor restante față de personalul instanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale legale și în vederea asigurării executării titlurilor executorii existente.

Decizia pronunțată astăzi este definitivă și executorie, iar obligațiile stabilite prin aceasta trebuie îndeplinite de autoritățile competente, în condițiile legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție reafirmă că autoritatea puterii judecătorești, efectivitatea drepturilor recunoscute de instanțe și respectarea principiului separației puterilor în stat nu pot fi subordonate unor decizii administrative discreționare.

Respectarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi înlocuită prin retorică publică, iar disciplina bugetară nu poate fi invocată pentru a justifica neexecutarea legii.

*𝑷𝒓𝒆𝒄𝒊𝒛𝒂̆𝒓𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒎𝒃𝒂𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒛𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒎𝒐𝒗𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒔𝒑𝒂𝒕̦𝒊𝒖𝒍 𝒑𝒖𝒃𝒍𝒊𝒄

https://www.iccj.ro/wp-content/uploads/2026/10/Precizari-pentru-combaterea-dezinformarii-promovate-in-spatiul-public.pdf

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

13/10/2026

12/10/2026

Despre cele mai răspândite mituri privind prescripția în materie civilă, dar şi fundamentul şi particularitățile acestei institutii, expuse de un judecător civilist din cadrul instanței noastre, în cadrul emisiunii “Ce zice legea?”, organizată de TVR Timisoara şi moderatǎ de dna. avocat Alina Muşat.

12/10/2026

Un milestone care ne bucură, aproape de finalul primului an de existență a paginii: 3.000 de urmăritori!

Credem că avem o datorie instituțională să comunicăm și despre aspectele mai puțin vizibile ale actului de justiție: despre misiunea noastră și dificultățile pe care le presupune, despre ce putem îmbunătăți și despre eforturile de a oferi un serviciu public mai bun, mai ușor de înțeles și mai accesibil.

Rămâneți aproape pentru principalele teme din justiție, viața instanței și explicații despre procedurile judiciare. Dar și pentru meme-uri, reel-uri și câte o perspectivă asupra justiției pe care nu o găsiți în coduri. 🙂

Întrebările și sugestiile voastre ne ajută să înțelegem ce merită explicat mai bine și ce teme să aducem în atenție. Vă mulțumim că ne urmăriți și contribuiți, astfel, la felul în care construim această pagină.