Zamolxe TV

10/10/2026

ȘCOALA ZAMOLXIANĂ – PREDEAL, sub coordonarea Arianul, în cadrul proiectului Cultura Zamolxiană.

Începem cu documentul oficial de prezentare, prezentarea pentru membri și susținători și proiectul de dezvoltare.

🏛️ ȘCOALA ZAMOLXIANĂ – PREDEAL

CULTURA ZAMOLXIANĂ

Proiect cultural, educațional și spiritual

ȘCOALA ZAMOLXIANĂ

PREDEAL – ROMÂNIA

CULTURA ZAMOLXIANĂ
Educație • Istorie • Tradiții • Spiritualitate • Patrimoniu

1. PREZENTAREA PROIECTULUI

Școala Zamolxiană este un proiect cultural, educațional și spiritual inițiat în Predeal, la poalele Munților Bucegi, dedicat cunoașterii, cercetării și promovării patrimoniului istoric și cultural geto-dacic.

Proiectul urmărește să creeze un spațiu de întâlnire între istorie, educație, tradiții populare, patrimoniu cultural și spiritualitate contemporană inspirată din moștenirea strămoșească.

Prin activitățile sale, Școala Zamolxiană își propune să contribuie la transmiterea cunoștințelor către generațiile tinere, la promovarea valorilor culturale românești și la dezvoltarea unor programe educaționale accesibile publicului interesat.

Inițiator și coordonator al proiectului: Arianul.

2. MISIUNEA

Misiunea Școlii Zamolxiene este de a promova cunoașterea istoriei și culturii geto-dacice, de a păstra tradițiile strămoșești și de a dezvolta programe educaționale și spirituale care încurajează respectul față de patrimoniu, natură și comunitate.

3. VIZIUNEA

Viziunea proiectului este dezvoltarea, în Predeal, a unui centru de referință pentru Cultura Zamolxiană, cu activități desfășurate atât în România, cât și în comunitățile românești din diaspora.

Pe termen lung, se urmărește dezvoltarea unei rețele de colaboratori, educatori, cercetători, artiști și voluntari care să contribuie la documentarea și promovarea patrimoniului geto-dacic.

4. OBIECTIVE PRINCIPALE

1. Promovarea istoriei și civilizației geto-dacice.
2. Cercetarea și documentarea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor strămoșești.
3. Dezvoltarea cursurilor și programelor de educație culturală.
4. Organizarea de conferințe, simpozioane, ateliere și întâlniri tematice.
5. Promovarea patrimoniului cultural și natural al Munților Carpați.
6. Realizarea de cărți, publicații, documentare și materiale educaționale.
7. Dezvoltarea dialogului între generații și comunități.
8. Promovarea spiritualității zamolxiene contemporane, cu respectarea libertății de conștiință.
9. Stabilirea de parteneriate cu instituții culturale, organizații și specialiști.
10. Dezvoltarea unor programe educaționale online pentru participanți din România și din străinătate.

5. DIRECȚII DE ACTIVITATE

I. Istorie și patrimoniu geto-dacic

Studierea izvoarelor istorice, a descoperirilor arheologice, a cetăților, a sanctuarelor și a civilizației geto-dacice.

II. Zamolxis și spiritualitatea strămoșească

Explorarea izvoarelor antice despre Zamolxis și a interpretărilor spirituale contemporane inspirate din tradițiile geto-dacice.

III. Tradiții și obiceiuri

Documentarea sărbătorilor populare, a tradițiilor pastorale și agricole, a meșteșugurilor și a patrimoniului oral.

IV. Educație prin natură

Organizarea de activități culturale, drumeții tematice și programe de cunoaștere a patrimoniului natural și cultural al Carpaților.

V. Cercetare și publicații

Dezvoltarea unei biblioteci tematice, realizarea de studii, cărți și materiale educaționale.

VI. Cultură și comunicare

Dezvoltarea unor proiecte audiovizuale, interviuri, documentare și materiale de promovare culturală.

6. PROGRAMUL EDUCAȚIONAL

Școala Zamolxiană își propune să dezvolte programe tematice pentru copii, tineri și adulți, în funcție de resursele și condițiile de organizare.

Temele propuse includ:

- Istoria geților și a dacilor.
- Zamolxis în izvoarele antice.
- Spiritualitatea și simbolurile strămoșești.
- Tradiții, datini și obiceiuri românești.
- Cultura pastorală și agrară.
- Patrimoniul istoric al Carpaților.
- Astronomie și calendarul tradițional.
- Etică, responsabilitate și dezvoltare personală.

Programele vor preciza conținutul, obiectivele de învățare și modalitatea de participare. Denumirile și eventualele calificări oferite vor respecta cadrul legal aplicabil activităților educaționale.

7. PREDEAL – CENTRUL PROIECTULUI

Predealul reprezintă locul de dezvoltare al proiectului Școala Zamolxiană.

Poziționarea în zona montană a Carpaților oferă oportunități pentru activități culturale, educaționale și turistice orientate spre cunoașterea patrimoniului și a tradițiilor locale.

Proiectul își propune să contribuie la promovarea Predealului și a împrejurimilor sale ca destinație pentru turism cultural și educațional.

8. COMUNITATE ȘI PARTENERIATE

Școala Zamolxiană invită persoanele interesate să participe la dezvoltarea proiectului prin voluntariat, colaborare, documentare, activități educaționale și susținerea inițiativelor culturale.

Se urmărește stabilirea unor parteneriate cu instituții culturale, biblioteci, muzee, școli, universități, asociații și specialiști interesați de patrimoniul istoric și cultural.

Participarea se bazează pe respect reciproc, transparență, libertatea de conștiință și responsabilitate.

9. PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE

În etapele următoare, proiectul urmărește dezvoltarea următoarelor inițiative:

- Academia Zamolxiană – direcție propusă pentru studii și cercetare culturală.
- Biblioteca Zamolxiană – colecție de cărți și resurse documentare.
- Platforma Educațională Zamolxiană – cursuri și materiale online.
- Televiziunea Zamolxiană – proiect de producție și difuzare a materialelor audiovizuale culturale.
- Evenimentele Culturii Zamolxiene – conferințe, expoziții, ateliere și întâlniri tematice.
- Rețeaua Dacorum – colaborări culturale cu românii din diaspora.

Aceste inițiative vor fi dezvoltate etapizat, în funcție de resurse, parteneriate și cerințele legale aplicabile.

10. MESAJUL INIȚIATORULUI

„Am deschis Școala Zamolxiană în Predeal cu dorința de a crea un loc dedicat cunoașterii rădăcinilor noastre culturale, cercetării patrimoniului geto-dacic și transmiterii tradițiilor strămoșești către generațiile viitoare.

Îmi doresc ca acest proiect să devină un spațiu de educație, cultură, dialog și reflecție spirituală, în care oamenii să poată descoperi istoria, să cerceteze tradițiile și să contribuie la păstrarea moștenirii culturale.

Cred că viitorul unei comunități se construiește prin educație, responsabilitate și respect față de patrimoniul pe care l-am primit.

Invit pe toți cei interesați să se alăture acestei inițiative și să contribuie la dezvoltarea Culturii Zamolxiene.”

ARIANUL
Inițiator și coordonator al proiectului
ȘCOALA ZAMOLXIANĂ – PREDEAL

CONTACT ȘI INFORMAȚII

🌐 Website: www.scoalazamolxiana.ro

Școala Zamolxiană – un proiect dedicat cunoașterii, culturii și tradițiilor strămoșești.Următoarele etape

După această prezentare oficială, pachetul de promovare va cuprinde:

1. Site-ul oficial: prezentarea Școlii Zamolxiene, misiunea, programele și modalitățile de participare.

2. Membri și susținători: invitație la colaborare, voluntariat și implicare în proiect.

3. Dezvoltarea instituțională: obiective pe termen scurt, mediu și lung, cu parteneriate și resurse necesare.

4. Promovare internațională: prezentarea în limba engleză pentru proiectele Zamolxianity Association și Dacorum.

„Școala Zamolxiană a fost deschisă în Predeal – un nou început pentru Cultura Zamolxiană.”

31/08/2026

După drenarea lacului Copais din Beoția, cercetările arheologice au scos la iveală o serie de lucrări de inginerie hidraulică din Epoca Bronzului, de o amploare unică în Europa.

31/08/2026

DE LA CUCUTENI LA ZAMOLXIS
Cultura Agrar-Solară și Pastorală
O teză culturală despre Pământ, Munte, Soare, Apă și memoria spirituală a spațiului carpato-dunărean
CUPRINS
PROLOG
Memoria Pământului și memoria Cerului
PARTEA I – ÎNCEPUTURILE LUMII AGRAR-SOLARE
Capitolul I – Pământul care a devenit casă
Capitolul II – Cucuteni – lumea satului neolitic
Capitolul III – Sămânța, recolta și ciclul vieții
Capitolul IV – Soarele și nașterea timpului agrar
Capitolul V – Apa, izvorul și fertilitatea
Capitolul VI – Simbolurile Cucuteni–Trypillia
PARTEA II – NAȘTEREA LUMII PASTORALE
Capitolul VII – Omul și animalul
Capitolul VIII – Muntele și pășunea
Capitolul IX – Stâna – centrul comunității pastorale
Capitolul X – Drumurile transhumanței
Capitolul XI – Focul, vatra și comunitatea
PARTEA III – MILENII DE TRANSFORMARE
Capitolul XII – De la eneolitic la epoca bronzului
Capitolul XIII – Epoca fierului și transformarea comunităților
Capitolul XIV – Tracii din spațiul nord-dunărean
Capitolul XV – Geții și dacii
Capitolul XVI – Agricultura, păstoritul și economia geto-dacică
PARTEA IV – ZAMOLXIS
Capitolul XVII – Cine este Zamolxis în izvoarele antice
Capitolul XVIII – Nemurirea sufletului
Capitolul XIX – Muntele și spațiul sacru
Capitolul XX – Focul, apa și cerul în interpretarea zamolxiană
Capitolul XXI – Zamolxis și omul în fața Cosmosului
PARTEA V – CULTURA AGRAR-SOLARĂ ȘI LUMEA ANTICĂ
Capitolul XXII – Soarele ca simbol al vieții
Capitolul XXIII – Apollo, Artemis și Hestia – comparații simbolice
Capitolul XXIV – Spiritualitatea Solar-Ariană – delimitări și sens contemporan
Capitolul XXV – Calendarul cosmic și calendarul agrar
PARTEA VI – DE LA ANTICHITATE LA CREȘTINISM
Capitolul XXVI – Transformarea lumii spirituale
Capitolul XXVII – Păstorul și imaginea lui Hristos
Capitolul XXVIII – Apa, focul și lumina în creștinism
Capitolul XXIX – Calendarul creștin și vechile ritmuri sezoniere
PARTEA VII – MEMORIA POPULARĂ
Capitolul ### – Cultura satului românesc
Capitolul ###I – Sâmbra oilor și memoria pastorală
Capitolul ###II – Sărbătorile recoltei
Capitolul ###III – Sânzienele și calendarul popular
Capitolul ###IV – Sântămăria Mare și ciclul agrar
Capitolul ###V – Colindul, focul și memoria comunității
PARTEA VIII – CARPAȚII, DUNĂREA ȘI DOBROGEA
Capitolul ###VI – Carpații ca spațiu cultural
Capitolul ###VII – Dunărea – marele drum al civilizațiilor
Capitolul ###VIII – Munții Măcin și Dobrogea
Capitolul ###IX – Sarmizegetusa și centrul spiritual geto-dacic
PARTEA IX – CULTURA ZAMOLXIANĂ CONTEMPORANĂ
Capitolul XL – Ce înseamnă renașterea culturală
Capitolul XLI – Școala Zamolxiană
Capitolul XLII – Calendarul Agrar-Solar contemporan
Capitolul XLIII – Educația prin natură
Capitolul XLIV – Protejarea apei, muntelui și pământului
Capitolul XLV – Agricultura și ferma autosustenabilă
Capitolul XLVI – Patrimoniul pastoral și agrar
EPILOG
De la sămânță la stea – memoria care continuă
PROLOG
Memoria Pământului și memoria Cerului
Înainte ca omul să construiască orașe, temple și drumuri, el a privit Pământul.
A observat că o sămânță îngropată în pământ dispare pentru o vreme și apoi se transformă în viață. A observat că iarna este urmată de primăvară, că Soarele apune și răsare din nou, că râul curge neîncetat și că animalele urmează drumurile anotimpurilor.
Din aceste observații s-a născut una dintre cele mai vechi forme de cunoaștere umană: cunoașterea ritmurilor naturii.
Agricultorul a învățat Pământul.
Păstorul a învățat Muntele.
Pescarul a învățat Apa.
Observatorul cerului a învățat Soarele, Luna și stelele.
Iar comunitatea a transformat aceste cunoștințe în tradiție.
Cartea de față urmărește această memorie culturală printr-o călătorie simbolică:
de la Cucuteni la lumea geto-dacică, de la Pământ la Munte, de la agricultură la păstorit și de la observarea ciclurilor naturii la problema spirituală a nemuririi asociată lui Zamolxis.

Autor ARIANUL

Editura ACADEMIA ZAMOLXIANĂ

31/08/2026

Lupul de la Cârlomănești, una dintre cele mai spectaculoase creații ale artei geto-dacice

În colecțiile Muzeului Județean Buzău se păstrează un obiect care, la prima vedere, pare modest: o statuetă din lut, de doar câteva zeci de centimetri. În realitate, „Lupul de la Cârlomănești” este una dintre cele mai interesante piese cunoscute ale artei geto-dacice și singura figurină din celebrul grup descoperit la Cârlomănești care s-a păstrat întreagă.

Modelată în urmă cu aproximativ două milenii, statuia impresionează prin realism, expresivitate și prin misterul care înconjoară rolul ei. Nu știm cu certitudine dacă reprezenta un animal sacru, un simbol al unei divinități sau un element legat de ritualurile comunității, însă contextul descoperirii sugerează că nu era un simplu obiect decorativ.

Descoperirea de la Cârlomănești

Cârlomănești, localitate din județul Buzău, este cunoscută de arheologi pentru vestigiile importante din epoca fierului.

Aici au fost descoperite urmele unei așezări geto-dacice și numeroase obiecte care ajută la reconstruirea vieții comunităților de acum peste două mii de ani.

Printre cele mai spectaculoase descoperiri se află un grup de statuete ceramice reprezentând animale sălbatice și războinici călare.

Au fost identificate reprezentări de lupi, mistreți, cerbi, păsări și personaje umane.

Stilul lor este surprinzător de realist, iar asemănările de execuție i-au făcut pe specialiști să considere că multe dintre ele ar fi putut fi realizate chiar de același meșter olar.

Singura figurină păstrată complet

Dintre toate statuetele descoperite la Cârlomănești, Lupul este singura care s-a păstrat în întregime.

Are aproximativ 27 de centimetri înălțime, iar suportul conic pe care este montată are un diametru de circa 26 de centimetri.

Animalul a fost modelat dintr-o pastă foarte fină de lut, iar după realizare a fost ars într-un cuptor special.

Corpul lupului este redat într-o manieră atentă, cu proporții clare și detalii care sugerează că artistul cunoștea bine anatomia animalului.

Nu este o reprezentare abstractă și nici una schematică.

Tocmai realismul face ca statueta să fie atât de neobișnuită în cadrul artei geto-dacice.

De ce era lupul atât de important?

Lupul apare frecvent în interpretările legate de lumea dacică.

În cultura antică din spațiul nord-dunărean, animalele sălbatice puteau avea semnificații mult mai profunde decât simpla reprezentare a naturii.

Lupul era asociat cu forța, protecția, sălbăticia și lumea războinicilor.

De altfel, celebrul stindard dac cu cap de lup și corp asemănător unui șarpe arată cât de puternică era imaginea acestui animal în simbolistica războinică.

Totuși, nu trebuie confundată automat statueta de la Cârlomănești cu stindardul dac.

Rolul exact al figurinei nu este cunoscut.

Un obiect de cult?

Locul în care au fost găsite statuetele a alimentat una dintre cele mai interesante ipoteze.

Unele dintre aceste figurine ar fi fost expuse în clădiri mari, interpretate de arheologi drept spații cu funcție ceremonială sau sanctuare.

Dacă această interpretare este corectă, animalele nu erau simple ornamente.

Ele ar fi putut reprezenta atribute ale unor divinități, animale totemice sau simboluri cu rol ritualic.

Este posibil ca fiecare specie reprezentată să fi avut propria semnificație: mistrețul pentru forță, cerbul pentru regenerare, pasărea pentru legătura cu cerul, iar lupul pentru protecție sau puterea războinică.

Dar aceste interpretări rămân ipoteze. Dacii nu ne-au lăsat texte care să explice exact sensul acestor obiecte.

O dovadă a rafinamentului artistic geto-dacic

Statuetele de la Cârlomănești sunt importante și pentru că schimbă imaginea simplificată pe care mulți o au despre arta dacilor.

Meșterii locali nu produceau doar vase sau obiecte utilitare.

Ei puteau crea lucrări figurative complexe, cu animale și oameni redați într-o manieră atent observată.

Lupul este realizat din lut fin, iar suportul său conic a fost lucrat separat, la roata olarului.

Combinația dintre tehnica ceramică, realismul formelor și posibila funcție rituală arată un nivel artistic și simbolic mult mai sofisticat decât s-ar putea crede.

De ce s-a păstrat tocmai Lupul?

Faptul că celelalte statuete au ajuns până la noi fragmentar, în timp ce Lupul s-a păstrat întreg, îl transformă într-o piesă excepțională.

Ceramica este fragilă.

În două mii de ani, obiectele pot fi sparte de prăbușirea clădirilor, de intervențiile oamenilor, de agricultură, eroziune sau simple accidente.

Supraviețuirea unei figurine complete din această perioadă este, prin urmare, remarcabilă.

Astăzi, tocmai integritatea sa le permite vizitatorilor să vadă aproape exact forma pe care a avut-o când a ieșit din mâinile meșterului antic.

Astăzi poate fi văzut la Muzeul Județean Buzău

„Lupul de la Cârlomănești” face parte din expoziția dedicată epocii fierului a Muzeului Județean Buzău.

Alături de el sunt prezentate și fragmentele celorlalte statuete descoperite în sit.

Împreună, acestea alcătuiesc una dintre cele mai interesante colecții de artă figurativă geto-dacică descoperite pe teritoriul României.

Pentru arheologi, ele sunt documente despre credințe, artă și viață spirituală.

Pentru vizitatori, sunt ceva și mai simplu de înțeles: dovada că, în urmă cu peste două mii de ani, cineva a modelat cu mâna un lup din lut și i-a oferit o expresivitate care poate fi recunoscută și astăzi.

Un lup de lut care a traversat două milenii

Poate că nu vom ști niciodată exact ce însemna această statuetă pentru oamenii care au privit-o prima dată.

Era imaginea unei divinități? Un protector al comunității? Un animal sacru? Un simbol al războinicilor?

Misterul rămâne.

Cert este că Lupul de la Cârlomănești este una dintre cele mai valoroase și neobișnuite mărturii ale artei geto-dacice, o piesă minusculă în comparație cu marile cetăți ale dacilor, dar capabilă să spună la fel de mult despre lumea lor.

31/08/2026

Podul lui Constantin cel Mare de la Sucidava Corabia, jud. Olt - Oescus (Gigen, Bulgaria)

În vara anului 2026, debitul Dunării de pe la noi este scăzut, astfel că se văd fundațiile celui mai mare pod din Antichitate, construit din ordinul împăratului roman Constantin cel Mare (etnic dac). Vestigiile erau cunoscute de specialiști, dar nivelul neobișnuit de scăzut al apei le-a oferit arheologilor rara posibilitate de a le observa direct. Arheologii folosesc această oportunitate rară pentru a realiza fotografii aeriene cu drone, pentru a cartografia elementele structurale, ascunse de ape.
La în 5 iulie 328 a fost inaugurarea podului carea lega Oescus (Gigen, Bulgaria) de cetatea Sucidava (Celeiul medieval), construit de către arhitectul roman Theophilus Patricius. Sucidava, vechea reședință a comunității dacilor suci este situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu. Podul lui Constantin cel Mare, cm este cunoscut în istorie, a fost cel mai lung pod antic peste un curs de apă și pentru multă perioadă, unul dintre cele mai lungi din toate timpurile, având o lungime de 2.437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.7 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra Dunării. Construcția era impresionantă, fiind realizată din piloni de piatră întăriți cu mortar, cu suprastructură din lemn. Dat fiind faptul că împăratului îi plăcea să se compare cu Traian, în dorința de a recupera anumite teritorii în fosta Dacie traiană, dar și pentru simplul fapt de a reuni comunitățile dacice de pe cele două maluri ale Dunării (fluviul era curs intern în Dacia lui Burebista) este ridicat un pod similar, dar cu o lungime mai mare decât a podului de la Drobeta. Construcția avea piloni din piatră și mortar, cu pod de lemn în arc și suprastructură de lemn, fixată cu scoabe din cupru (aramă). Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal. În prezent, mai există doar baza unuia dintre picioarele podului de pe malul românesc al Dunării. De asemenea, cu ocazia inaugurării și a victoriei contra germanilor au fost emise monede comemorative care întruchipau un barbar îngenunchiat. Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea. În anul 367, împăratul Valens a traversat Dunărea pe un pod de vase, ceea ce sugerează că, cel al lui Constantin nu mai era funcțional. Căderea în uitare este pusă în legătură cu invazia hunilor. El este figurat pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino. Podul a fost menționat și de către Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de Nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.
Chiar și acum este nevoie de un pod în această zonă.
https://www.youtube.com/watch?v=oNQyElw2RlA

31/08/2026

23/05/2026

Arheologii au anunțat descoperirea unor morminte vechi de aproximativ 4.000 ani. Vestigiile au fost găsite într-o serie de tumuli străvechi