Oficiul National pentru Cultul Eroilor

Website Contact the organization

Oficiul National pentru Cultul Eroilor Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Government Organization, Strada Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucharest.

Oficiul National pentru Cultul Eroilor (ONCE) este organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in subordinea Ministerului Apararii Nationale, avand functii de reglementare, sprijin si control in domeniul conservarii mormintelor si operelor comemorative de razboi. ONCE este, de asemenea, responsabil cu identificarea si evidenta mormintelor si operelor comemorative de razboi romanesti si straine din Romania si a celor romanesti din strainatate.

Maiorul Mihalache Gheorghe, eroul de la TireamDupă 23 august 1944, când România s-a alăturat Națiunilor Unite, învățător...
28/10/2026

Maiorul Mihalache Gheorghe, eroul de la Tiream

După 23 august 1944, când România s-a alăturat Națiunilor Unite, învățătorul Mihalache Gheorghe s-a prezentat voluntar la Regimentului 92 Infanterie. Deși starea de sănătate i-ar fi permis să rămână la vatră, sentimentul datoriei a fost mai puternic. A fost avansat căpitan și a primit comanda unei subunități.
Regimentul 92 Infanterie a dus lupte grele pe axa Mureș-Sălaj-Satu Mare, culminând cu luptele din zona Tiream-Carei, de la sfârșitul lunii octombrie 1944.
În ziua de 23 octombrie 1944, subunitatea condusă de căpitanul Gheorghe Mihalache a eliberat comuna Tiream, județul Satu Mare. În după-amiaza aceleași zile, în timp ce pregăteau asaltul către Carei, punctul de comandă a fost lovit de un proiectil de artilerie inamic. Cei trei ofițeri aflați atunci în punctul de comandă, căpitanul Gheorghe Mihalache și sublocotenenții Octavian Gog și Gheorghe Negomireanu au murit pe loc. Trupurile lor au fost înhumate de localnici într-o groapă comună în Cimitirul ortodox din Tiream.
Pentru faptele sale de vitejie, eroul căpitan Mihalache Gheorghe a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ clasa I cu spade și avansat post-mortem la gradul de maior.
În anul 1978, prin grija comunității locale din Tiream, mormântul comun a fost reamenajat printr-o bordură din beton și un însemn comemorativ pe care este fixată o placă din marmură neagră cu următoarea inscripţie: „În amintirea eroilor români Gheorghe Mihalache 1907-1944/ Octavian Gog subl./ Negomireanu Gheorghe subl./ 23 aug. 1944“.
*
Mihalache Gheorghe s-a născut la 19 octombrie 1907 în satul Vâlcelele, comuna Merișani, județul Argeș. În anul 1928, după absolvirea Școlii Normale „Carol I“ din Câmpulung Muscel, a fost repartizat ca învățător în comuna argeșeană Sălătrucu.
A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofițeri de rezervă (1928-1929), absolvindu-o cu gradul de sublocotenent, iar în anul 1939 a fost avansat locotenent.
În cel de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Mihalache Gheorghe a fost mobilizat, comandant de pluton, în cadrul Regimentului 92 Infanterie Orăștie. Cu această unitate a luptat pe Frontul de Est, ajungând în anul 1942, până la Cotul Donului. În timpul bătăliei de la Cotul Donului a fost rănit grav la cap. A supraviețuit, iar după mai multe săptămâni dificile, petrecute în spitalele din Odessa și Chișinău, a fost trimis în România și lăsat la vatră.

Prizonieri ai Armatei române în GermaniaLa data de 14 aprilie 1920, la nivelul Ministerului de Război s-a constatat că p...
28/10/2026

Prizonieri ai Armatei române în Germania

La data de 14 aprilie 1920, la nivelul Ministerului de Război s-a constatat că partea germană a eliberat din lagărele pe care le-a administrat un număr de 63.481 de prizonieri de război ai Armatei române, conform unei comunicări scrise a Comandamentului Mackensen adresată Crucii Roșii Române la 8 noiembrie 1919.
Documentul transmis nu conținea liste nominale și nici alte date de identificare ale prizonierilor.
În acest context, misiunea Militară Română de la Berlin s-a adresat Ministerului de Război german, solicitând să i se comunice dacă în cartotecile Crucii Roșii Germane, întocmite după o procedură primită de la oficialitățile germane, existau fișe de evidență pentru 147.986 de prizonieri de război ai Armatei române, despre care se știa că au fost luați prizonieri de Armata germană.
În cazul unui răspuns afirmativ, delegații misiunii române urmau să verifice toate cartotecile germane, să identifice și să transmită datele militarilor decedați din cadrul Armatei române, plecând de la tabelele nominale primite de la fiecare regiment în parte, unde se menționau militarii declarați dispăruți „despre care se dovedește că au fost prizonieri în Germania”.
Una din explicațiile părții germane a fost că prizonierii Armatei române din comandourile XXIX și XLII, compuse din 28.000 de prizonieri, au avut un statut clasificat. Ministerul de Război român a solicitat părții germane să prezinte documente care să susțină afirmația respectivă, nefiind dispus să șteargă din tabloul „Formațiunilor secrete” pe cei 28.000 de prizonieri.
De asemenea, s-a pus în vederea Misiunii Militare Române la Berlin să solicite tabelele nominale cu cei 63.481 de prizonieri din cadrul Armatei române, eliberați din cadrul lagărelor germane.
Delegații misiunii române s-au deplasat inclusiv acolo unde au fost amplasate lagărele pentru a verifica registrele de deces.
Unul dintre lagăre a fost cel de la Tuchola (în prezent oraș în Polonia). La vremea respectivă, polonezii au susținut că nu dețin arhiva lagărului, sfătuindu-i pe membrii comisiei să se adreseze Ministerului de Război german.
[În Cimitirul de onoare al eroilor din Tuchola, după arhiva Primăriei din Tuchola, au fost înhumați, în gropi comune, un număr de 2.471 de militari ai Armatei române. După documentele existente în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale din România ,numărul militarilor Armatei române care au murit în lagărul menţionat este de 2.460 de eroi, din care 2.447 identificaţi nominal, iar 13 necunoscuți].
O altă inițiativă a constat în faptul că s-a dorit să se adauge la evidențele prizonierilor Armatei române un număr de 2.044 de prizonieri care au făcut parte din Comandoul german nr. I, care au fost predați de Armata germană către Turcia, cu scopul de a lucra la linia ferată din Asia, care urma să facă legătura dintre Istanbul și Bagdad.
Situația a fost lămurită de Ministerul de Război german, care a comunicat însărcinatului său la Istanbul că „prizonierii români din Comandoul nr. I nu vor face parte dintr-un lagăr german, ci vor fi definitiv dați Turciei”.
La vremea respectivă, la nivelul Ministerului de Război român se cunoștea că numărul total de prizonieri ai Armatei române în Turcia a fost de cca. 9.000 de militari.
Defalcată, după repatrierea prizonierilor Armatei române din Turcia, situația statistică a fost următoarea:
Total prizonieri din Armata Română în Turcia: 8.858
Repatriați:
A – 4.487 din Armata română
B - 58 din teritoriile unite cu Regatul României
Decedați cu acte de deces:
A - din Armata română - 442.
B - din teritoriile unite cu Regatul României - 7
Decedați fără acte de deces:
A - din Armata română – 2.191.
B - din teritoriile unite cu Regatul României - 6
Evadați din Armata română: 154
Lipsă din evidențe: 1.513 (diferența dintre cei repatriați, decedați și evadați)
În cele din urmă, cu sprijinul Legației Spaniei la Istanbul, Ministerul de Război român a identificat nominal peste 3.600 de militari ai Armatei române care au murit în lagărele de prizonieri de război administrate de Turcia.

Comemorarea eroilor români de la Țiganca, Republica Moldova Marți 27 octombrie a.c., o delegație a Ministerului Apărării...
27/10/2026

Comemorarea eroilor români de la Țiganca, Republica Moldova

Marți 27 octombrie a.c., o delegație a Ministerului Apărării Naționale, condusă de locțiitorul Departamentului pentru relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului, domnul general-maior Valeriu ROȘU, s-a deplasat în Republica Moldova pentru a participa la ceremonia oficială de reinaugurare, cu prilejul Zilei Armatei României, la Cimitirul de onoare al eroilor români de la Țiganca, comuna Stoianovca, raionul Cantemir, Republica Moldova.
Ceremonia militară și religioasă a fost organizată de către Ambasada României la Chișinău și Agenția pentru Știință și Memorie Militară din cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova pentru a cinsti memoria celor peste 1100 de militari români căzuți la datorie în al Doilea Război Mondial care își dorm somnul veșnic în această necropolă de război.
Cimitirul de onoare de la Țiganca a fost restaurat, în anul 2026, cu fonduri asigurate de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor din cadrul Ministerului Apărrării Naționale din România și cu sprijinul Agenției pentru Știință și Memorie Militară, instituția responsabilă cu problematica comemorativă din Republica Moldova, în baza prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iași, la 3 martie 2012.
În cadrul evenimentului de marți, 27 octombrie a.c., s-a desfășurat și activitatea de reînhumare a rămășițelor pământești a patru militari români descoperite pe raza localităților Răscăieți și Purcari (raionul Ștefan Vodă), numărul eroilor români centralizaţi în necropola de război de la Ţiganca ajungând astfel la 1108. Osemintele eroilor români au fost preluate și depozitate prin grija și implicarea Agenției pentru Știință și Memorie Militară.
Ceremonia a început la ora 11.00 cu intonarea imnurilor României și Republicii Moldova și a inclus apoi oficierea unei slujbe religioase pentru reînhumarea celor patru militari români, precum și rostirea unor alocuțiuni de către oficialitățile celor două state participante la eveniment.
Ca atare, au susținut scurte cuvântări locțiitorul Departamentului pentru relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului din cadrul Ministerului Apărării Naționale din România, domnul general-maior Valeriu ROȘU, secretarul de stat în domeniul politicii de apărare din cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, domnul Ghenadie COJOCARU, consulul general al României la Cahul, domnul Gabriel NICOLA, atașatul român al apărării la Chișinău, domnul colonel Răzvan GABOR.
În cadrul evenimentului comemorativ organizat pentru a cinsti memoria celor 1108 militari români decedați în confruntările armate ale celui de-al Doilea Război Mondial care își dorm somnul veșnic în acest cimtir de onoare, s-au depus coroane de flori din partea Ministerului Apărării Naționale din România, Consulatului General al României la Cahul, Ministerului Apărării al Republicii Moldova și reprezentanților autorităților publice raionale și locale.
În semn de apreciere pentru buna colaborare dintre cele două instituții desemnate cu efectuarea tehnică a sarcinilor ce revin părților potrivit Acordului româno-moldovean privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Moldova, s-a conferit Emblema de onoare a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor Agenției pentru Știință și Memorie Militară din cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova.
Agenția pentru Știință și Memorie Militară a manifestat pe parcursul colaborării bilaterale cu Oficiul Național pentru Cultul Eroilor din România disponibilitate permanentă pentru dialog, cooperare și sprijin operativ și tehnic, facilitând coordonarea unitară a activităților comune și desfășurarea eficientă a proiectelor specifice domeniului comemorativ din cele două țări.
***
Necropola de război de la Țiganca este unul dintre cele mai importante locuri memoriale care amintesc de curajul și jertfa supremă săvârșită de mii de militari români în lunile iunie-iulie 1941 în bătăliile crâncene de la capul de pod de la Țiganca.
Bătălia de la Țiganca (desfășurată în principal în perioada 4-12 iulie 1941) este considerată de istorici ca fiind cea mai sângeroasă confruntare purtată de Armata Română pe Frontul de Est pentru eliberarea Basarabiei, ce a reprezentat un punct critic în cadrul ofensivei armatelor română și germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a fost amenajat chiar în timpul luptelor, la marginea de nord a localităţii Ţiganca (în intervalul 4-19 iulie 1941), pentru înhumarea militarilor căzuţi pentru cucerirea Dealului Epureni. Până la încheierea luptelor din Capul de Pod de la Ţiganca, în acest cimitir de campanie au fost înhumaţi peste 300 de militari, iar ca urmare a centralizărilor ulterioare, în anul 1943, cifra militarilor înhumaţi ajunsese la 1.020.
Reconstrucţia Cimitirului de Onoare de la Ţiganca a fost realizată de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din România, iar inaugurarea acestuia a avut loc la data de 1 iunie 2006, de Ziua Eroilor, în cadrul unei ceremonii oficiale de comemorare a celor căzuţi în prima lună de campanie a Armatei Române pe Frontul de Est. Ulterior, în perioada 2013-2026, au mai fost centralizate în Cimitirul eroilor de la Ţiganca, osemintele a 84 de morţi de război români, identificate pe raza raionului Ştefan Vodă.

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINEOficiul Naţional pentru Cultul Er...
01/10/2026

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 01.10.2026 a celei de-a LII-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 27.11.2026.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 15.12.2026.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XXII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în per...
01/10/2026

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XXII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 1.10 – 27.11.2026
Aşteptăm participarea dumneavoastră, la cele două secțiuni ale concursului!
• Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
• Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 15.12.2026.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2027, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

Administrator-locotenent Voinescu Haralambie – eroul de la Iași       Voinescu Haralambie, absolvent al Școlii de comerț...
01/10/2026

Administrator-locotenent Voinescu Haralambie – eroul de la Iași

Voinescu Haralambie, absolvent al Școlii de comerț din Craiova, și-a făcut stagiul militar la Școala Militară de Infanterie din București. La 1 mai 1916 a fost înaintat la gradul de administrator-sublocotenent.
După intrarea României în Primul Război Mondial a fost mobilizat la Depozitul mobil nr. 11 și demobilizat la 1 aprilie 1918.
În februarie 1919 a fost chemat din nou la intendența garnizoanei Iași.
***
În anul 1919, deși marea epidemie de tifos exantematic din iarna 1916-1919 a fost controlată, Iașul a continuat să fie un nod de tranzit militar și civil, confruntându-se cu focare izolate, dar persistente și concomitent cu pandemia mondială de Gripă spaniolă.
Serviciul de Intendență a avut, în această perioadă, o misiune administrativă masivă. S-au sortat zeci de mii de uniforme, pături și efecte militare primite prin ajutoarele Antantei. O parte din materialele de deparazitare și echipamente au fost redistribuite către unitățile din Transilvania sau Basarabia. Împreună cu Serviciul Sanitar, intendenții au mentinut puncte de triaj și deparazitare la Gara Iași, pentru a dezinfecta echipamentele militarilor care se întorceau de pe front sau a prizonierilor repatriați, asigurându-se că aceștia nu reintroduceau boala în comunitatea locală.
Din cauza expunerii directe, locotenentul Voinescu Haralambie a căzut la datorie, la 10 iunie 1919, răpus de tifosul exantematic.
Eroul a fost înhumat în Cimitirul „Eternitatea“ din municipiul Iași. În necropola de război odihnesc, înhumați în morminte comune și osuare, peste 9000 de militari, medici și civili decedați în Primul Război Mondial.

Cimitirul de onoare al eroilor Armatei române din Bulevardul Ghencea are cod QRPeste 2500 de militari români, morți în l...
28/09/2026

Cimitirul de onoare al eroilor Armatei române din Bulevardul Ghencea are cod QR
Peste 2500 de militari români, morți în luptele de apărare a Capitalei în Primul Război Mondial, au fost înhumați/centralizați în Cimitirul de onoare al eroilor Armatei române din Bulevardul Ghencea, amenajat în forma actuală începând cu anul 1921 de către Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”.
PentrU o mai bună punere în valoare a necropolei care are statut și de monument istoric (COD LMI: B-IV-m-B-20080), Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Asociația „Călător prin România”, în baza unui protocol e colaborare, au montat la intrarea în spațiul comemorativ o plăcuță cu cod QR, care facilitează accesul trecătorilor la istoricul acestuia.
Activitatea va continua, urmând ca alte morminte și opere comeorative de război din municipiul București și din România să aibă montate plăcuțe cu cod QR.

Crucea „General Ioan Dragalina”, Defileul Jiului, județul Gorj Pe malul stâng al Jiului, în apropierea Mânăstirii Lainic...
21/09/2026

Crucea „General Ioan Dragalina”, Defileul Jiului, județul Gorj

Pe malul stâng al Jiului, în apropierea Mânăstirii Lainici, pe traseul actualului drum național DN 66, care leagă municipiile Târgu Jiu și Petroșani, se află Crucea „General Ioan Dragalina”. Monumentul a fost ridicat în locul în care comandantul Armatei I a fost grav rănit la 12 octombrie 1916, în timpul luptelor desfășurate pentru controlul uneia dintre cele mai importante căi de trecere prin Carpații Meridionali. Discret prin dimensiuni și prin simplitatea construcției, monumentul păstrează memoria unui episod care trebuie înțeles în contextul mai larg al confruntărilor din Defileul Jiului, unde configurația terenului muntos (cu numeroase păduri, stâncării și versanți abrupți), existența șoselei Petroșani – Bumbești-Jiu și accesul către nordul Olteniei au conferit zonei o importanță militară deosebită în campania anului 1916.
Defileul, străbătut de Jiu între munții Vâlcan și Parâng, reprezenta una dintre legăturile naturale dintre Transilvania și Oltenia, prin Pasul Surduc, iar drumul care urma cursul râului traversa un spațiu dificil, dominat de versanți abrupți și de poziții din care putea fi controlată înaintarea prin vale. Intensitatea operațiunilor militare este sugerată și de statisticile istorice, potrivit cărora, spre sfârșitul lunii octombrie 1916, prin Defileul Jiului trecuseră aproximativ 60.000 de oameni și 30.000 de cai ai armatelor Puterilor Centrale.
În acest context, ca urmare a declanșării unei puternice ofensive germane și austro-ungare în Valea Jiului, generalul Ioan Dragalina primea, în dimineața zilei de 11 octombrie 1916, ordinul de a se deplasa la Craiova și de a prelua comanda Armatei I. În vara aceluiași an, generalul Dragalina avusese comanda Diviziei I Infanterie, care se evidențiase în luptele de pe Valea Cernei, eliberând orașul Orșova și stopând ofensiva armatelor inamice în zona Porțile de Fier.
Deoarece situația impunea măsuri rapide, în aceeași zi, noul comandant stabilea începerea ofensivei și se adresa trupelor printr-un ordin de zi care surprindea atât gravitatea momentului, cât și exigențele pe care le impunea militarilor săi. Dragalina cerea „de la general la soldat”, apărarea cu viața a pământului țării, a „vetrei strămoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român”, insistând totodată asupra disciplinei, ascultării și executării stricte a ordinelor.
La numai o zi după preluarea comenzii, în dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul a plecat spre Valea Jiului, însoțit de doi ofițeri superiori, pentru a constata personal situația trupelor din sectorul aflat sub presiunea inamicului. În condițiile în care legăturile cu unitățile din primele linii erau întrerupte, Dragalina a înaintat până în zona acestora, a trecut podul din apropierea Mânăstirii Lainici și a luat contact direct cu militarii, după care automobilul în care se afla a pornit pe drumul de întoarcere.
În apropierea mânăstirii, după trecerea podului peste Jiu, automobilul a intrat sub focul trupelor inamice, fiind lovit de numeroase proiectile. Deși mașina a reușit să-și continue deplasarea, generalul a fost atins de două gloanțe, care l-au rănit la brațul stâng și în zona omoplatului. Tocmai acest punct al defileului, legat direct de evenimentele zilei de 12 octombrie, avea să fie ales, unsprezece ani mai târziu, pentru amplasarea monumentului care îi poartă numele.
După rănire, generalul Dragalina a fost transportat în spatele liniilor Armatei române, la postul sanitar de la Gura Sadului, unde rana i-a fost curățată și bandajată, fiind reluată procedura la Târgu Jiu și, în aceeași zi, la Craiova. Întrucât medicii au apreciat că era necesară amputarea brațului, Marele Cartier General a dispus transferarea sa de urgență la Spitalul „M. S. Regina Maria” din București, un spital militar care funcționa la Palatul Regal. Călătoria cu trenul a agravat însă starea rănii, iar după sosirea în Capitală, în dimineața zilei de 13 octombrie, medicii au extras glonțul din omoplat și i-au imobilizat brațul în ghips. Deși inițial starea generalului a părut să se amelioreze, la 16 octombrie rana s-a infectat, ceea ce a impus amputarea brațului stâng; complicațiile au continuat, s-a instalat septicemia, iar generalul Ioan Dragalina a murit la București, la sfârșitul lunii octombrie 1916.
Funeraliile au avut loc la Biserica Albă din București – edificiu istoric religios care se păstreză și în prezent pe Calea Victoriei –, în prezența regelui Ferdinand I, a principelui Carol, precum și a unor importante personalități politice ale momentului, între care Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu, Mihail Cantacuzino și Take Ionescu. Generalul Ioan Dragalina a fost înmormântat în Cimitirul „Bellu Militar” (figura 1, mormântul nr. 31). iar la 1 noiembrie 1916, regele Ferdinand I i-a conferit, post-mortem, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, pentru modul în care condusese Divizia I Infanterie și Armata I în campania anului 1916.
Memoria generalului Dragalina și a luptelor din Defileul Jiului a fost transpusă într-o lucrare de artă plastică, peste unsprezece ani, chiar în locul rănirii sale. Astfel, la 12 octombrie 1927, a fost dezvelită Crucea „General Ion Dragalina”, ridicată de Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” – filiala Craiova, având ca preşedinte pe generalul de divizie C. Dumitrescu, cu concursul militarilor care luptaseră la Cerna și Jiu sub ordinele generalului Dragalina.
Autorul monumentului este sculptorul în piatră Filip A. Gosler. Provenit dintr-o familie cu tradiție în sculptura monumentală, fiind fiul pietrarului și pictorului Adam Gosler, acesta deținea în Craiova un atelier de sculptură în piatră și artă funerară, situat pe strada Sineasca nr. 24, fiind unul dintre principalii sculptori în piatră și executant de monumente funerare și comemorative din zona Olteniei. Printre lucrările sale se numără mai multe obeliscuri funerare în cimitirele evreiești din orașele Râmnicu Vâlcea și Caracal, precum și Crucea „General David Praporgescu” din comuna Câinenii Mici, județul Vâlcea.
Alegerea datei inaugurării, identică zilei și lunii în care avusese loc atacul din anul 1916, nu era întâmplătoare, ci sublinia intenționat legătura dintre monument, eveniment și locul în care acesta se petrecuse.
Realizat din marmură albă, monumentul are o compoziție sobră, alcătuită dintr-o cruce așezată pe un soclu paralelipipedic, în plan trapezoidal. Pe cruce se află un medalion în care este fixată fotografia generalului Ioan Dragalina, înconjurată de o cunună de lauri, iar pe soclu sunt înscrise toponimele „Jiu” și „Cerna”, prin care memoria generalului este asociată cu cele două zone ale confruntărilor militare din 1916. O panglică tricoloră și inscripțiile amplasate pe diferitele laturi completează ansamblul, fără a-i modifica caracterul simplu și riguros.
Cea mai importantă dintre inscripții fixează în câteva cuvinte relația dintre monument și locul în care a fost așezat: „Aici am fost rănit făcându-mi datoria pentru neam și țară”. O altă inscripție consemnează că, la 12 octombrie 1927, crucea a fost ridicată pe locul unde generalul Ioan Dragalina, comandantul Armatei I, fusese rănit în aceeași zi a anului 1916, amintind totodată contribuția Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” – filiala Craiova și a ostașilor care luptaseră la Cerna și Jiu sub ordinele sale. Pe monument se păstrează și numele autorului, împreună cu anul realizării.
Dimensiunea comemorativă a ansamblului a fost continuată și după aproape nouă decenii, când pe monument a fost amplasată o placă a Asociației „Camarazii” din cadrul Ministerului Apărării Naționale, dedicată Centenarului Primului Război Mondial 1916-2016. Textul acesteia evocă militarii căzuți și luptele purtate pentru deschiderea căii de acces pentru ofensiva armatei române către Transilvania.
Crucea „General Ioan Dragalina” trebuie privită, prin urmare, nu doar ca un monument dedicat unei personalități militare, ci și ca un reper istoric păstrat chiar în spațiul în care s-au desfășurat evenimentele pe care le evocă. Râul Jiu, șoseaua care străbate defileul, apropierea Mânăstirii Lainici și versanții care închid valea alcătuiesc și astăzi cadrul geografic al episodului dramatic din 12 octombrie 1916, făcând posibilă înțelegerea importanței pe care această cale de trecere a avut-o în timpul confruntărilor.
Ridicată în perioada interbelică, de oameni pentru care războiul nu reprezenta încă un episod îndepărtat al istoriei, ci experiență trăită pe viu, crucea de la Lainici a rămas unul dintre semnele discrete ale luptelor din Defileul Jiului. Prin amplasare, inscripții și elementele sale comemorative, ea păstrează împreună memoria generalului Dragalina, a militarilor care au luptat la Jiu și Cerna și a unei toamne în care această vale dintre munții Vâlcan și Parâng a devenit unul dintre punctele importante ale frontului românesc din 1916.

28/07/2026

Constatarea deceselor la Regimentul 15 Dorobanți pe Frontul de Vest
(30 octombrie-10 decembrie 1944)

Mobilizat în anul 1941, Regimentul 15 Dorobanți a participat la Campaniile de pe Frontul de Est și de Vest, până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu data de 23 august 1944, comanda Regimentului a fost asigurată de colonelul Bantaș Constantin.
La data de 30 octombrie 1944, comandamentul Diviziei 6 Infanterie a solicitat Regimentului 15 Dorobanți să înainteze în mod urgent propunerile de avansare pentru ofițerii care au fost răniți în lupte, precum și pentru ofițerii care au murit în luptă, înaintând și un istoric al activității eroilor, chiar dacă acesta ar fi fost negativ.
Ulterior, la 2 noiembrie 1944, s-a completat Ordinul din 30 octombrie 1944, fiind incluși și ofițerii activi și de rezervă, cu o vechime mai mare de anul 1941, propunerile urmând să conțină și caracterizările pentru anul 1944, chiar dacă au mai avut foi calificative în cursul aceluiași an.
La nivelul Regimentului 15 Dorobanți au fost propuși, la 29 noiembrie 1944, 10 sublocotenenți și locotenenți care s-au distins în luptă pentru întocmirea foilor calificative. Cinci dintre aceștia au fost consemnați ulterior ca decedați în luptă:
1. slt. (r) Petrov Mihail
2. slt. Mărăndici Ioan
3. slt. (r) Ciobanu Dumitru
4. slt. Albescu Ioan
5. slt. Bădinoiu Nicolae
Referitor la militarii care au murit pe câmpul de luptă în cadrul Regimentului 15 Infanterie, colonelul Vasilescu Gheorghe, care l-a schimbat la comanda regimentului pe colonelul Bantaș Constantin (la 9 decembrie 1944), a constatat, la 12 decembrie 1944, că nu exista o evidență clară a celor care au murit în luptă, considerând că eroii nu au fost raportați de companiile din care au făcut parte. În această situație a emis Ordinul cu nr. 2704/1944, prin care companiile au avut un termen de trei zile pentru întocmirea extraselor de deces, în caz contrar comandanții companiilor urmând să fie direct răspunzători: „Deoarece Regimentul a avut suficiente pierderi până în prezent și companiile nu au înaintat până în prezent la Serviciul Casieriei [actele] de constatare a morții și nici nu s-a pututut înainta familiilor celor în cauză această situație din cauza neglijenței companiilor și cm în prezent ne găsim într-o perioadă de acalmie, Ordon următoarele:
1.Companiile vor întocmi în termen de trei zile, până la 13.12.1944, toate procesele-verbale de constatare a morții ofițerilor, subofițerilor și trupei căzuți pe câmpul de luptă, fără a mai aștepta o nouă revenire.
2. Se vor întocmi procese-verbale și pentru dispariția ofițerilor, subofițerilor și trupei, semnate de comandanții de Companii și Batalioane. Se vor întcomi actele cu toate pierderile pe care Regimentul le-a suferit de la refacere și până în prezent, deoarece din neglijența companiilor, netrimițindu-se aceste forme la timp, familiile celor căzuți nu au nicio cunoștință în vederea aranjării drepturilor lor.
Toate aceste acte se vor aduce la biroul mobilizării până la data de 13.12.1944.
(...) De neexecutarea prezentului Ordin rămâneți direct răspunzători”.
Reacția colonelului Vasilescu a fost determinată de Ordinul permanent al Diviziei 6 Infanterie cu nr. 2678 din 10.12.1944, prin care se cerea să se comunice Serviciului Statistic din cadrul Marelui stat Major pentru fiecare militar care au căzut în luptă următoarele date: ziua, luna și anul morții, localitatea, dacă s-a trimis extrasul de deces primăriei și dacă s-au întocmit și trimis actele de pensie primăriei.
Pentru îndeplinirea ordinului, plutonierii majori și furierii din fiecare companie au fost trimiși la ofițerii și subofițerii care se aflau pe poziții, pentru a completa declarații despre militarii care au fost raportați morți, răniți sau dispăruți în luptă, consemnându-se pentru fiecare caz în parte cine avea să semneze declarațiile respective.
Datele au fost sintetizate într-un tabel, cuprinzând numele a 12 militari din Regimentul 15 Dorobanți, morți (3) răniți (6) și dispăruți (3), de la 19 octombrie 1944 până la 6 noiembrie 1944.
Datele celor trei eroi raportați ca decedați au fost următoarele:
1. soldat Tamaș Gheorghe din Sărmășag, județul Sălaj, mort la 22 octombrie 1944 și înmormântat la Babota, județul Sălaj.
2. soldat Turic Iustin, mort la 30 octombrie 1944 și înhumat la Kántorjánosi în Ungaria.
3. frt. Costache Gheorghe, mort la 30 octombrie 1944 și înhumat la Kántorjánosi în Ungaria.

Colonelul Simionescu I. Constantin, eroul de la Cotul DonuluiÎn toamna anului 1942, Regimentul 39 Infanterie, comandat d...
27/07/2026

Colonelul Simionescu I. Constantin, eroul de la Cotul Donului

În toamna anului 1942, Regimentul 39 Infanterie, comandat de colonelul Simionescu I. Constantin, a ocupat poziții între Valea Zariza și Cota 226, respingând numeroase atacuri în cursul lunilor octombrie-noiembrie.
În dimineața zilei de 18 noiembrie 1942, trupele sovietice au dezlănțuit un puternic atac, cu intenția de a străpunge dispozitivul de apărare al Diviziei 14 Infanterie, insistând și în sectorul Grupării „Centru“ unde se afla pe poziții Regimentul 39 Infanterie, în zona Kalmikovski. Prin lupte grele, pozițiile au fost păstrate până la sfârșitul zilei. A doua zi, sovieticii au reluat ofensiva, anunțată printr-un puternic bombardament de artilerie. Deși infanteria inamică a fost oprită, tancurile sovietice au reușit să ajungă în spatele Regimentului 39 Infanterie, încercuindu-l. În timpul atacului și-a pierdut viața, colonelul Simionescu I. Constantin, comandantul regimentului.
Pentru eroismul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, colonelul Simionescu I. Constantin a fost avansat post-mortem la gradul de general de brigadă. În timpul Campaniei din Est, colonelul Simionescu a fost decorat cu Ordinul „Steaua României“ cu spade și panglică de „Virtute Militară“ și „Crucea de Fier“ germană clasa a II-a.

*

Simionescu I. Constantin s-a născut la 19 iunie 1897 în municipiul Câmpulung Muscel, județul Argeș. A urmat Şcoala Militară de Ofițeri de Infanterie din București (1914-1916).
A parcurs treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent (1916), locotenent (1917), căpitan (1920), maior (1930), locotenent-colonel (1937) până la cel de colonel (1941).
În Primul Război Mondial, sublocotenentul Simionescu Constantin a luptat în cadrul Regimentului 30 Infanterie. Pentru faptele sale de a**e a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ cu spade în grad de cavaler, și cu Ordinul rus „Sfântul Stanislav“ clasa a III-a.
În anul 1919 a fost încadrat la Regimentul 3 Grăniceri, îndeplinind misiuni pe frontiera de nord a țării. În perioada 1927-1931 a funcționat în cadrul Cercului de recrutare Muscel, după care a revenit la Regimentul 30 Infanterie.
Colonelul Simionescu I. Constantin, a fost numit în anul 1941 la comanda Regimentului 39 Infanterie, din cadrul Diviziei 14 Infanterie, cu care a participat la luptele din Basarabia (Nicoleanca și Florești), la cele de pe frontul Odessei (Petersthal, Josefsthal, Dalnik și Tătarca) și la cele de la Cotul Donului.

Address

Strada Candiano Popescu Nr. 6, Sector 4
Bucharest

Opening Hours

Monday 08:00 - 16:00
Tuesday 08:00 - 16:00
Wednesday 08:00 - 16:00
Thursday 08:00 - 16:00
Friday 08:00 - 16:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Oficiul National pentru Cultul Eroilor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Oficiul National pentru Cultul Eroilor:

Shortcuts

Share