Oficiul National pentru Cultul Eroilor

Monumentul eroilor din com. Poiana Mare, județul Dolj

În centrul comunei Poiana Mare, între drumurile care străbat satele liniștite ale Doljului, lângă Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail și Gavril”, se află un monument care spune vizitatorului povestea eroilor locali care și-au dat viața luptând pentru întregirea României în Primul Război Mondial. Nu este un loc grandios, nu impresionează prin mărime sau opulență, dar tocmai simplitatea lui îl face cu adevărat impresionant, creând o mărturie de neuitat a sacrificiului local.
Deși comuna Poiana Mare nu a fost propriu-zis scena unei bătălii, Oltenia ca regiune (inclusiv drumurile ce leagă Calafat de Poiana Mare) a jucat un rol greu încercat în campania din 1916-1917. După intrarea României în război, în august 1916, Armata română s-a angajat în ofensivă la Orșova și pe Valea Cernei, luptând apoi împotriva forțelor germane ce înaintau spre sud-vestul țării. În această perioadă, unitățile românești dislocate în zona Turnu-Severin au apărat cu dârzenie linia Dunării și drumul spre Oltenia, încercând să împiedice intrarea trupelor germane în câmpia doljeană.
După luptele de la Târgu-Jiu și retragerea Armatei române, teritoriul Olteniei a fost supus presiunii forțelor Puterilor Centrale, aici având loc manevre strategice complicate, marcate de rezistență, retrageri, vitejie și sacrificiu.
În acele vremuri de restriște, mulți tineri din Poiana Mare și satele învecinate au fost chemați sub arme, participând la luptele de la Dunăre sau asigurând retragerea în Moldova. Mulți nu s-au mai întors niciodată acasă.
Monumentul din Poiana Mare reflectă, în piatră și bronz, această istorie tragică. Îmbinând monumentalul cu umanul, liniile lui sobre păstrează numele inscripționate ale celor care au plecat la război și nu s-au mai întors. Gravurile și siluetele sculptate pe laturile sale nu sunt doar simboluri, sunt amintiri palpabile, păstrate de populația locală ca o veritabilă comoară de suflet, sunt ecouri ale acelor ani când bărbații din sate precum Poiana Mare s-au mobilizat într-un efort colectiv, întrerupând viața liniștită a câmpiei pentru a merge pe front. Locuitorii din Poiana Mare trec pe lângă el zilnic, iar fiecare detaliu al monumentului le amintește despre curaj, sacrificiu și respect pentru trecut.
Ridicat și dezvelit în anul 1928, prin subscripție publică, datorită efortului locuitorilor și al unui comitet de inițiativă local, monumentul poartă semnătura sculptorului Dumitru Mățăoanu, al cărui stil sobru a impus o lucrare de artă plastică, realizată din piatră dură, ce se remarcă printr-o simplitate solemnă.
Monumentul prezintă statuia din bronz a unui soldat român: în mâna dreaptă ține drapelul desfășurat, iar în stânga arma sprijinită de pământ. Privirea sa se îndreaptă înainte, spre viitor, simbol al curajului și camaraderiei. La baza statuii, bronzul reliefat dezvăluie un mănunchi de elemente ornamentale: o cască militară, o sabie și frunze de stejar, simboluri ale onoarei și jertfei.
Pe soclul monumentului sunt înscrise zeci de nume de eroi originari din Poiana Mare și din zonele limitrofe. Fiecare nume poartă amintirea unor foști infanteriști, artileriști, geniști, sanitari, ofițeri, subofițeri sau soldați care și-au pierdut viața pe front. Unele reprezintă destine sfârșite pe fronturile din Dobrogea, Moldova sau în spitalele de campanie, iar alte nume poartă ecoul unor vieți dispărute în anonimatul și mizeria războiului.
Pe spatele monumentului, un basorelief din bronz înfățișează scena unui atac: soldații înaintează cu armele în mâini, în mijlocul exploziilor și fumului – o imagine sugestivă a curajului și sacrificiului. Pe latura din față este gravata dedicația: „ÎN MEMORIA EROILOR DIN COMUNA POIANA MARE, JUDEȚUL DOLJ, MORȚI PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI 1916 – 1919, ONOARE LOR ȘI PATRIEI”.
Fiecare detaliu al monumentului – de la nume la reliefuri – vorbește despre o comunitate rurală care și-a pierdut fiii, dar le-a păstrat însă vie memoria. Este mai mult decât un monument, este sufletul comunei Poiana Mare, turnat în piatră și bronz. Faptul că a fost ridicat din contribuții publice și nu printr-un act administrativ spune multe despre cm au trăit oamenii acele pierderi: dureros, colectiv, ca pe o rană deschisă.
Astăzi monumentul rămâne un loc de reculegere nu doar în zilele oficiale de comemorare, ci și în momentele obișnuite când cineva se oprește, privește gravurile și simte, pentru o clipă, povara istoriei. Într-o vreme când amintirea Marelui Război este tot mai îndepărtată, asemenea locuri ne reamintesc că eroii nu sunt doar nume, ci au fost oameni reali, cu povești reale, care au modelat cu sângele lor istoria unei întregi comunități.
Vizitând parcul central al comunei, privind inscripțiile și forma atent lucrată a monumentului, este imposibil să nu simți emoția trecutului. Fiecare nume gravat amintește că istoria eroilor Olteniei nu se scrie doar în cărți, ci și în inimile celor care și-au dat viața pentru libertatea și integritatea patriei.

Ziua Porților Deschise la Castelul Țepeș – 06 iunie 2026

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor organizează sâmbătă, 06 iunie a.c., în intervalul orar 10 – 14, o nouă ediție a Zilei Porţilor Deschise la Castelul Ţepeş, prilej pentru vizitatori de a descoperi repere ale domeniului cultul eroilor în România.
Castelul Ţepeş din Parcul Carol I – unul din cele mai impresionante edificii din peisajul arhitectonic bucureştean își deschide porțile, prin tradiție, în preajma Zilei Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român, celebrată de Ziua Înălţării Domnului Isus Hristos, care anul acesta a fost prăznuită la data de 21.05.2026.
Activitatea se va desfășura și în contextul în care, la data de 06 iunie, se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea oficială a Parcului Carol I din București și a Expoziției Generale Române. Castelul Țepeș, situat pe strada General Alexandru Candiano Popescu, este una dintre construcțiile care au fost edificate pentru a susține buna desfășurare a Expoziției.
Echipa Oficiului Național pentru Cultul Eroilor vă așteaptă să vizionați:
- expoziţii de fotografii, carte, hărţi şi obiecte ce au aparţinut militarilor români căzuţi în cele două războaie mondiale,
- tururi pe terasa Castelului Țepeș pentru a admira panorama Capitalei, tombolă-concurs cu premii în cărți,
- un program de muzică de fanfară susținut prin grija Inspectoratului General al Muzicilor Militare,
- exerciții de instrucție de front de tip Drill Team executate de un detașament al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul,
- momente de reconstituire istorico-militară realizate de membrii Asociației Tradiții Ostășești.
- expoziție de tehnică militară: un vehicul tactic militar blindat din dotarea Forțelor Terestre, alături de o gamă variată de armament, accesorii și echipamente optice și de protecție folosite în misiunile de ordin tactic specifice structurilor de apărare.

DIVIZIA I BLINDATĂ PE FRONTUL DE VEST
(25 august – 29 septembrie 1944)

La 23 august 1944, Divizia I Blindată a Armatei române se găsea implicată în lupte cu ariegardă cu militarii sovietici în zona Dulcești-Corhana-Gherăești.
În noaptea de 23/24 august 1944, Divizia I Blindată a început retragerea spre Piatra Neamț, însă manevra s-a realizat cu dificultate, conform locotenent-colonelului Matei Gheorghe: „itinerariul fiind foarte aglomerat (căruțărie cât și trupe germane ce se retrăgeau spre Piatra Neamț), Divizia nu s-a putut strecura pe acest itinerar decât numai pe fracțiuni cât și într-o alură extrem de înceată”.
În zorii zilei de 25 august 1944, Divizia I Blindată a fost interceptată de forțe sovietice în zona satului Frumoasa, care au cerut dezarmarea imediată a unităților din componența acesteia.
Militarii din componența Diviziei I Blindate au refuzat să se predea și să dezarmeze carele de luptă, motivând că nu puteau primi un ordin direct în acest sens decât de la generalul Gheorghe Radu, comandantul Corpului 1 Armată.
În cursul serii, generalul Gheorghe Radu a ordonat Diviziei I Blindate să se deplaseze la Blăgești (județul Bacău), iar apoi la Buda, unde a început reorganizarea pentru implicarea în luptele din Transilvania. Până la 30 august 1944, carele de luptă au fost reparate cu mijloacele existente în dotare. Paza acestora s-a realizat de către soldați și ofițeri, care au stat de santinelă împreună cu aceștia. Militarii aflați în repaos au dormit sub cerul liber.
În luptele de pe Frontul de Vest, Divizia I Blindată a luptat forțând la maxim posibilitățile tehnice ale carelor de luptă, indiferent de teren sau de vreme, atacând în permanență fără a avea flancurile acoperite și infiltrându-se în spatele liniilor inamice pentru a surprinde adversarul.
Așa s-a ajuns ca o companie moto (Compania 1 Vânători Moto), deși avea în componență numai 29 de militari, să ia peste 200 de prizonieri la Ghimeș-Palanca, iar compania condusă de căpitanul Barbu, deși avea 24 de oameni, a luptat două zile în încercuire, timp în care a respins patru contraatacuri inamice de valoarea unui batalion.
Pentru a ajunge pe aliniamentul de luptă și a întoarce rezistența inamicului la Ghimeș-Palanca, Divizia I Blindate a traversat, începând cu data de 30 august 1944, Munții Ciucului. Deplasarea a început la orele 23.50. Potrivit comandantului diviziei, condițiile de deplasare nu au fost deloc ușoare:
„Întregul efectiv, peste 1000 de oameni, ofițeri, subofițeri și trupă au săpat cu târnăcoapele în stâncă, pentru a deschide drum blindatelor și autovehiculelor.
Se înainta cu 200 de m pe oră, pentru ca zorii zilei de 1 septembrie 1944 să găsească autovehiculele pe margini de prăpăstii adânci, împinse cu brațele acolo unde motorul nu mai putea răzbate.
Aviația inamică a mitraliat de la mică înălțime coloana, care se întindea pe 12 km, dar nu a produs mari stricăciuni. (...) Din cărări străbătute numai de catâri cu poveri a trebuit să se amenajeze drumuri largi, de 3,5 m, pentru carele de luptă”.
Planul de atac a constat într-o manevră dublă de învăluire, iar în ultima fază a luptei s-a atacat cu carele blindatele de-a lungul șoselei, scopul fiind de a se cădea în spatele trupelor inamice.
Atacul a început la ora 8 dimineața. Vânătorii români, echipați cu căști germane, au atacat la pas alergător cotele 1309 și 1349, scopul fiind de a elimina pozițiile observatorilor și cuiburile de branduri. După ce avanposturile germane au fost date peste cap, căpitanul Vasiliu a luat inițiativa atacului, fiind primul care a intrat în tranșelele germane, folosindu-și în mod eficient pistolul automat.
Continuând atacul, căpitanul Vasiliu i-a ordonat sublocotenentului Gogoloiu: „Înaintează mai mult la stânga!”. A fost ultimul ordin al căpitanului Vasiliu. O rafală a unei mitraliere germane i-a provocat răni incompatibile cu viața, devenind unul dintre primii ofițeri ai Armatei române care au murit în luptele din Transilvania.
[Vasiliu C. Constantin a fost căpitan activ în cadrul Regimentului 3 Vânători Moto. Născut la 5 februarie 1912, în municipiul Fălticeni, județul Suceava. A fost fiul lui Constantin și Măndița, fiind raportat ca mort la Marele Stat Major la data de 4 septembrie 1944, fără a se menționa locul înhumării.]
Atacul vânătorilor s-a oprit brusc. Soldații au rămas cu ochii fixați pe sublocotenentul Gogoloiu, care devenise comandantul companiei. Acesta, un tânăr abia ieșit de pe băncile școlii, a ordonat continuarea atacului, iar în scurt timp vânătorii Armatei române au învăluit a Armatei ungare, luând peste 200 de prizonieri.
Sublocotenentul Gogoloiu a continuat atacul, ocupând cu soldații din subordine cotele 1390 și 1518, ajungând apoi la calea ferată, unde a luat ca prizonieri două plutoane de militari din Armata ungară.
În flancul stâng, Compania 2 a căpitanului Barbu, după ce a luat numeroși prizonieri a ajuns în fața cazematelor apărate de Regimentul 28 Honvezi. La căderea serii, dispozitivul inamic a fost întors cu 90 de grade cu fața spre vest. Un puternic contraatac al militarilor germani și ungari a fost oprit de 40 de militari ai Armatei române.
După eliberarea șoselei din trecătoare, militarii Armatei române au ajuns în fața comunei Frumoasa, județul Harghita. După două zile, timp în care autovehiculele și carele de luptă au fost deplasate pe un teren accidentat, ajungând pe crestele munților, grație eforturilor pionierilor diviziei, conduși de maiorul Popescu Emil, care „au realizat performanțe strălucite, unite cu sânge și sudoare, ziua și noaptea”.
Comuna Frumoasa a fost eliberată de Armata română, fiind luați peste 300 de prizonieri ai Armatei ungare și 150 din Armata germană. În lupta de la Frumoasa s-a remarcat locotenentul (r) Olteiu, Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. După ce carul său de luptă a fost lovit și incendiat de un tun anticar german de 88 de mm, deși a fost „amețit de lovitură, acest brav ofițer nu cedează. Se urcă prin grindina de proiectile inamice pe carul următor. Este lovit și acesta. Sare din el și se urcă pe un al treilea, reușind să pună pe fugă trei care germane de același tip, distrugând două.
În iureșul luptei se pomenește singur cu carul său în fața unei baterii anticar și atunci întoarce carul, ia de-a lungul frontului în primire această baterie și calcă sub șenilele sale tun cu tun. Servanții maghiari au scăpat numai cu fuga”.
[Cinci dintre militarii Armatei române care au murit în luptele de eliberare a comunei Frumoasa au fost înmormântați individual în curtea Bisericii ortodoxe. De asemenea, 11 vânători de munte din B 1 VM și un genist, morți în luptă la cotele 463 și1230, la 26 septembrie 1944, au fost raportați ca înmormântați în comuna Frumoasa, satul Nicolești. Militarii germani care au murit în luptă au fost înhumați într-un mormânt comun, situate pe raza comunei.]
La 29 septembrie 1944, s-a ordonat scoaterea Diviziei I Blindate de pe front, începând cu ora 8.30 AM, însă vânătorii de munte și tanchiștii au continuat să acționeze la nord de Târgu Mureș, urmărind inamicul până la orele 23, când s-au oprit la râul Mureș.
[Militarii Armatei române care au murit în luptele pentru eliberarea municipiului Târgu Mureş au fost înhumaţi pe locul unde s-a aflat punctul de comandă al generalului Dumitrache.
În prezent, Cimitirul de onoare al eroilor români din municipiul Târgu Mureş este situat în Parcul Eroilor din str. Gheorghe Marinescu, în cadrul acestuia fiind înhumaţi 453 de militari ai Armatei române (452 din al Doilea Război Mondial, iar unul căzut în Teatrul de operaţii din Afganistan – maior post-mortem Petre Tiberius Marcel), din care 162 identificaţi nominal și 291 necunoscuţi.
Cei 291 de eroi români necunoscuţi sunt înhumaţi în zece gropi comune, iar pentru zece militari români identificaţi nu se cunoaşte unitatea militară din care au făcut parte.
Cel mai mare grad dintre eroii înhumaţi la Târgu Mureş îl are locotenent-colonelul Popescu Mihai.]

Ziua Eroilor, 21 mai 2026 – sărbătoare națională a poporului român

Joi, 21 mai a.c., cu prilejul Zilei Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român – în Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale a organizat ceremonii militare şi religioase la Cimitirul Israelit Filantropia, la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul „Carol I”, la Monumentul Eroilor Militari căzuţi în misiune în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, la Monumentul Eroilor Patriei (U.N.Ap.), la Cimitirul Militar Ghencea şi la Cimitirul Eroilor Revoluţiei.
După intonarea imnului de stat al României şi oficierea serviciului religios, au fost rostite alocuțiuni de către reprezentantul Administrației Prezidențiale, domnul Marius-Gabriel LAZURCA, consilier prezidențial pentru securitate națională, de către ministrul apărării naționale, domnul Radu-Dinel MIRUȚĂ și de către șeful statului major al apărării, domnul Gheorghiță VLAD.
În cuprinsul alocuțiunilor rostite de către persoanele oficiale prezente la eveniment, s-a subliniat faptul că sacrificiul suprem și curajul eroilor români constituie temelia pe care s-a edificat Țara noastră, iar noi toți suntem datori să le perpetuăm peste timp memoria și, deopotrivă, să fim conștienți că democrația și independența sunt valori supreme ale unui stat modern pe care trebuie să le apărăm permanent.
În cadrul ceremoniei, un moment solemn l-a reprezentat rostirea solemnă a numelor eroilor români de către reprezentanți din cadrul Președinției, Senatului României, Camerei Deputaților, Guvernului, Ministerului Apărării Naționale, Statului Major al Apărării, de către un veteran de război, un veteran din teatrele de operații și studenți ai Academiei Tehnice Militare Ferdinand I.
La ceremonia de la Mormântul Ostaşului Necunoscut au fost depuse coroane de flori din partea Administrației Prezidențiale, Senatului României, Camerei Deputaților, Guvernului României, Primăriei municipiului București, Corpului Diplomatic, Asociației Naționale a Veteranilor de Război, Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării Naționale.
Tânăra generația a fost reprezentată la eveniment prin elevii Colegiului Național Mihai Viteazul, ai Colegiului Național Gheorghe Șincai și ai Colegiului Național Ion Creangă din Capitală.
De asemenea, elevi din cadrul Liceului Teoretic Ștefan Odobleja au participat la ceremonia de la Cimitirul Militar Ghencea, iar elevi ai Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif au luat parte la activitatea comemorativă de la Cimitirul Eroilor Revoluţiei.
Manifestări similare s-au desfăşurat şi în garnizoanele din ţară, cu participarea reprezentanţilor autorităţilor locale, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi ai organizaţiilor neguvernamentale.
În străinătate, au avut loc ceremonii dedicate Zilei Eroilor organizate de reprezentanţele diplomatice ale României din statele unde sunt înhumați militari români căzuți la datorie în războaiele de apărare a țării.

GLORIE ETERNĂ EROILOR ROMÂNI!

Sublocotenentul Nicolae NANCOVICI – eroul de la Grivița

În timpul Războiului ruso-turc din 1877-1878, satul Grivița (localitate în Regiunea Plevna, Bulgaria) a făcut parte din complexul de fortificații, format din mai multe redute, al cetății Plevna. Bătălia de la Grivița a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei (30 august/11septembrie-28 noiembrie/10 decembrie 1877).
La 30 august/11septembrie 1877 a început cel de-al doilea asalt asupra Griviței. Acesta este purtat de patru batalione din Divizia 3 română și patru batalione din Divizia 4 română. În timulul atacului s-a constatat că existau, de fapt, două redute, amplasate într-un dispozitiv, cu o vizibilitate ce permitea focul încrucișat asupra trupelor române.
În aceste condiții, militarii Armatei române și-au divizat forțele: Divizia 4 atacă Grivița 1 și Divizia 3 atacă Grivița 2. Sublocotenentul Nicolae Nancovici a cerut plutonului său să nu dea înapoi. A înaitat cu trupa, printre focuri, până la parapet, unde a căzut ucis de un glonț inamic.
În anul 1977, cu prilejul centenarului Războiului de Independență, conflict în care au murit peste 5.000 de militari ai Armatei române, în Parcul Alei din municipiul Giurgiu a fost amplasat un impresionant ansamblu comemorativ, format din 23 de busturi ale unor eroi căzuți în acest conflict, printre care și cel al sublocotenentului Nicolae Nancovici. Bustul eroului este într-o postură frontală, în uniformă militară. Stilul este specific pentru arta plastică românească contemporană. Inscripția cu numele eroului este realizată pe o plăcuță din metal, aplicată pe soclul monumentului. ***
Nicolae Nancovici s-a născut în anul 1852, în municipiul București. A intrat în armată voluntar la vârsta de 18 ani. În anul 1876, după ce a absolvit Școala Divizionară, a fost primit în corpul ofițerilor, ca sublocontenent. A primit comanda unui pluton din Regimentul 8 Linie, cu garnizoana la Galați. Cu această unitate a participat la Războiul pentru obținerea Independenței de stat a României.

„O altfel de lecție de istorie“, cu prilejul sărbătoririi Zilei Independenței de Stat la Mormântul Ostașului Necunoscut din Capitală

Miercuri, 06.05.2026, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în colaborare cu Colegiul Național „George Coșbuc“, Școala Gimnazială „I.G. Duca“ și Școala Gimnazială nr. 143 din municipiul București, a desfășurat cea de-a treia ediție a activității cultural-educative „O altfel de lecție de istorie“, la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I.
Evenimentul se înscrie în seria activităților dedicate sărbătoririi Zilei Independenței de Stat – 9 Mai 1877, când Parlamentul României a votat în unanimitate Proclamaţia de Independenţă faţă de Imperiul Otoman, iar o zi mai târziu, 10 mai 1877, s-a semnat Proclamaţia de Independenţă a României.
Astfel, la aproape 150 de ani de la momentul istoric, reprezentanții instituției au susținut o lecție deschisă interactivă în cadrul căreia a fost prezentate: importanța Zilei Independenței, domeniul cultului eroilor, precum și istoricul Mormântul Ostașului Necunoscut și al Memorialului Eroilor Neamului.
Elevii participanți au avut parte și de exerciții de mânuire a armelor executate de către formația de Drill Team a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul“, de un moment de reconstituire istorică, susținut de către Asociația „Tradiții ostășești“, precum și de un moment de schimbare a gărzii de onoare la Mormântul Ostașului Necunoscut.
Încărcați de emoție, participanții la activitate au depus flori pe catafalcul Mormântului Ostașului Necunoscut, în semn de recunoștință pentru sacrificiul eroilor României în războaiele de câștigare a independenței, de întregire națională și de apărare a hotarelor Țării.
Elevii au putut, de asemenea, să viziteze Memorialul Eroilor Neamului și expoziția tematică realizată de către instituția noastră cu acest prilej.
La finalul evenimentului, copiilor de toate vârstele, prezenți la activitate, li s-au acordat diplome de participare din partea organizatorilor, pentru a marca momentul simbolic, la care au participat cu inimile deschise.
Instituția noastră mulțumește pentru participare și implicare cadrelor didactice și elevilor de la Colegiul Național „George Coșbuc“, Școala Gimnazială „I.G. Duca“ și Școala Gimnazială nr. 143, precum și Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul“, Asociației „Tradiții ostășești“ și Centrului Cultural „Palatele Brancovenești“, care au contribuit la buna organizare a activității.

Ceremonia militară și religioasă de înhumare a unui erou român necunoscut din al Doilea Război Mondial de la Zvolen, Republica Slovacia

Miercuri 29 aprilie a.c., începând cu ora 10.00, s-a desfășurat ceremonia militară și religioasă prilejuită de înhumarea, în Cimitirul de onoare al eroilor români de la Zvolen, Republica Slovacia, a osemintelor unui erou român din al Doilea Război Mondial descoperite pe teritoriul acestui stat, în zona localității Čicmany.
Evenimentul comemorativ a fost organizat de Ambasada României la Bratislava cu sprijinul Ministerului de Interne al Republicii Slovacia și al Consulatului Onorific al României la Žilina.
Repunerea în demnitate a osemintelor eroului român a fost rezultatul unei ample activități de cercetare întreprinse de către specialiști din cadrul Oficiului Regional al Monumentelor din Žilina, care au întocmit un raport arheologic ce a devenit un punct de referință în arhivele slovace.
Personalităților slovace care au contribuit la concretizarea proiectului le-au fost conferite diplome de onoare din partea Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în semn de respect față de promovarea efortului de război al Armatei Române pentru eliberarea teritoriului slovac în timpul celui de-al Doilea Război.
Colaborarea româno-slovacă în domeniul comemorativ este reglementată, începând cu anul 2006, prin Acordul încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Slovace, semnat la Bratislava, la 30 noiembrie 2006.
Eroii români înhumați pe teritoriul Republicii Slovace provin din rândul militarilor căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial, în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei. Conform datelor deținute până în prezent, numărul ostașilor români decedați este de peste 15.000, dintre care cca. 11.000 de eroi români sunt înhumați în necropola de război românească de la Zvolen, cel mai mare așezământ social-cultural dedicat eroilor români din străinătate.
Ca instituție a statului român care activează în domeniul comemorării eroilor Patriei, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor adresează sincere mulțumiri instituțiilor române și slovace, care au făcut posibilă această activitate, demnă de memoria și sacrificiul înaintașilor noștri.

Centralizari la Mausoleul eroilor din municipiul Giurgiu

Amenajat în perioada interbelică, Mausoleul eroilor din municipiul Giurgiu (cod GR-II-m-B-14867 în Lista Monumentelor Istorice) adăpostește osemintele eroilor din Primul Război Mondial, majoritatea fiind din Armata română.
Inițial, militarii care au murit în luptă, în spitalul de campanie din municipiul Giurgiu și în prizonierat au fost înhumați în locurile în care au decedat: în cimitirul comunal din comuna Stănești, pe raza comunei Pogoanele, în curtea spitalului „Regina Maria”, în Cimitirul vechi din municipiul Giurgiu, la Bălăria (în prezent satul Valea Plopilor în cadrul comunei Ghimpați din județul Giurgiu), precum și în mai multe localități din Bulgaria.
Mausoleul, realizat după proiectul arhitectului State Baloșin, a fost amenajat în formă de cruce. În partea superioară a brațului vertical a fost amenajat un osuar, iar de o parte și de alta, pe cele două brațe laterale, sunt nu mai puțin de 40 de cripte (câte 20 pe fiecare latură).
Lucrările de exhumare de pe raza municipiului Giurgiu au fost coordonate de Raul Stroja, delegatul Societății Cultul Eroilor. Acesta a avut posibilitatea de a angaja un lucrător civil, iar pentru lucrările din incinta cimitirului civil s-a solicitat sprijinul Garnizoanei și al primăriei Giurgiu pentru a asigura „brațele necesare în mod gratuit”.
Deși delegatul a solicitat sprijinul comandantului Garnizoanei Giurgiu, la 15 noiembrie 1927, acesta a fost sfătuit ca solicitarea să se realizeze de la București, de către Comitetul Central al Societății Cultul Eroilor.
O altă dificultate a constat în identificarea eroilor Armatei române care au fost înhumați în curtea Spitalului „Regina Maria” din municipiul Giurgiu. Cu toate că Societatea Cultul Eroilor a solicitat conducerii Spitalului Județean să precizeze numărul total al militarilor înhumați, numele și prenumele acestora, data decesului și dacă mormântul a fost marcat sau nu cu o cruce, Ministerul Sănătății Publice a comunicat că au fost înhumați peste 461 de eroi, însă aceștia au fost înmormântați de „inamicii lor”, neexistând un registru în care să fie consemnate datele de identificare.
Pentru depunerea osemintelor eroilor în mausoleu s-au folosit următoarele principii:
• în criptele din dreapta și din stânga intrării au fost depuse osemintele sergenților, caporalilor și „reangajații”;
• în firidele de pe peretele din stânga și din dreapta intrării s-au depus osemintele soldaților;
• în compartimentele de pe peretele din fața intrării s-au așezat osemintele ofițerilor;
• eroii necunoscuți exhumați de pe raza județului Giurgiu au avut amenajată firida din dreapta intrării principale;
• osemintele eroilor necunoscuți exhumate din Bulgaria au fost depuse în firida din fața intrării principale.
Referitor la morții de război ai Armatei române, decedați în prizonierat și înhumați în Primul Război Mondial pe teritoriul Bulgariei, Societatea Cultul Eroilor a exhumat osemintele a nu mai puțin de 1232 de eroi, acestea fiind depuse în Mausoleul eroilor din municipiul Giurgiu în anul 1937. În locurile din care s-au realizat exhumările – Burgas, Karnobat, Gorno Panicerevo, Haskovo, Iambol, Plovdiv, Sliven, Sliven Ciarli, Stara Zagora și Varna – au asistat reprezentanți ai statului român și ai autorităților bulgare.
Astfel, conform unui Proces-verbal datat 18 iunie 1937, o comisie mixtă româno-bulgară, condusă de lt. col. Ion Diaconescu, atașatul militar al româniei la Sofia, însoțit de medicul-marior Danko Iosif, reprezentantul Serviciului Sanitar al Armatei bulgare, plutonierul Panait Niculae și sergentul invalit Raul Stroja, în prezența lui Panait Ivanof, primarul comunei Sliven-Ciarli, au procedat la exhumarea mormântului unui erou necunoscut al Armatei române, decedat în Primul Război Mondial.
Osemintele „au fost bine dezinfectate și depuse în sicrie speciale, conform Legii asupra sănătății publice”.
Conform unei consemnări olografe de pe procesul-verbal, identificarea eroului necunoscut s-a realizat după următoarea procedură: „Din informațiile căpătate de la locuitorii satului Ciarli și după epoleții de maior găsiți în mormânt, eroul exhumat este maiorul Adrian Săvescu din comuna (sic!) Târgu Jiu – Gorj, mort în ziua de 15.XI.1917”.
La exhumarea osemintelor eroilor Armatei române de la Varna a participat Vasile D. Știrbu, consulul româniei la Varna, acesta fiind asistat de maiorul Vasile Djekov Mardarov, locotenentul Zdravko Mihailov Noev (ambii ofițeri fiind din partea Garnizoanei Varna) și subchirurgul Cristu Mihailov de la Serviciul Sanitar al primăriei Varna.
Din punct de vedere statistic, de pe teritoriul Bulgariei s-au exhumat osemintele a 1232 de eroi ai Armatei române din următoarele locații:

Nr. crt. Locul exhumării Nr. eroi
1 Burgas 32
2 Burgas - din cimitir 30
3 Karnobat 2
4 Karnobat - din cimitir 2
5 Gorno Panicerevo 265
6 Gorno Panicerevo - din cimitir 3
7 Haskovo - din cimitir 3
8 Iambol 66
9 Iambol - din cimitir 8
10 Plovdiv 6
11 Plovdiv - din cimitir 13
12 Sliven 18
13 Sliven - din cimitir 50
14 Sliven Ciarli 715
15 Stara Zagora 5
16 Stara Zagora - din cimitir 3
17 Varna 3
18 Varna - din cimitir 8

Osemintele eroilor Armatei române exhumate din Bulgaria au fost depozitate în cutii din lemn, fiind transportate până la Ruse cu trenul, iar traversarea Dunării până la Giurgiu s-a realizat prin intermediul unui v***r.
Astfel, potrivit datelor de arhivă identificate până în prezent, în Mausoleul eroilor din municipiul Giurgiu figurează înhumați 1.471 de morți de război ai Armatei române (423 identificați nominal, iar 1.048 neidentificați nominal).