27/09/2026
Mănăstirea Poiana Mărului, „Athosul românesc” ascuns în munții Buzăului
Mănăstirea Poiana Mărului, aflată în comuna Bisoca din județul Buzău, este unul dintre cele mai aparte așezăminte monahale din România. Locul impresionează prin liniște, prin arhitectura din lemn și prin tradiția religioasă păstrată aici de aproape trei secole.
Așezământul este cunoscut și sub numele de „Athosul românesc”, deoarece viața monahală de aici a fost inspirată de rânduielile practicate pe Muntele Athos. De-a lungul timpului, mănăstirea a devenit un centru important de spiritualitate, cultură și viață călugărească.
Începuturile sale sunt legate de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, iar tradiția plasează începutul schitului în jurul anului 1730. Ridicarea așezământului a fost sprijinită de domnitorul Nicolae Mavrocordat, într-o perioadă în care zona Buzăului devenea tot mai importantă pentru viața monahală.
Prima biserică nu s-a păstrat. În anul 1771, un incendiu a distrus complet vechiul lăcaș, iar comunitatea a fost nevoită să reconstruiască. Din această perioadă începe o nouă etapă în istoria mănăstirii.
Biserica mare, cu hramul „Tuturor Sfinților”, datează din 1810 și este construită din bârne masive de stejar, așezate pe un soclu solid din piatră. Planul este în formă de cruce, iar dimensiunile construcției o fac una dintre cele mai impresionante biserici de lemn din această parte a Europei.
Fațadele exterioare sunt decorate cu un brâu pictat care înconjoară clădirea. Pe acesta apar reprezentări ale sfinților în picioare, un element care dă bisericii un aspect aparte și foarte ușor de recunoscut.
Interiorul păstrează o atmosferă sobră, specifică vechilor lăcașuri monahale.
Pictura este realizată în ulei direct pe lemn, într-un stil neobizantin cu influențe rusești, iar lucrările sunt atribuite unor monahi-pictori.
Unul dintre cele mai valoroase elemente ale bisericii este catapeteasma, adusă din Ucraina. Aceasta are o vechime de peste două secole și completează caracterul aparte al lăcașului.
În incinta mănăstirii se află și o biserică mai mică, având hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Și aceasta este realizată din bârne de stejar și a fost ridicată după incendiul care a distrus vechea biserică.
În secolul al XVIII-lea, Poiana Mărului a devenit unul dintre cele mai importante centre monahale și culturale din Țara Românească. Aici s-au format călugări, s-au copiat texte religioase și s-a dezvoltat o viață spirituală intensă, într-un loc izolat de agitația marilor așezări.
Frumusețea locului a atras și numeroase personalități. De-a lungul timpului, au ajuns aici oameni de cultură precum Cezar Bolliac, Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu Delavrancea. Zona Bisoca l-a inspirat și pe Nicolae Grigorescu, care a realizat lucrări legate de oamenii și peisajele din aceste locuri.
Astăzi, Mănăstirea Poiana Mărului rămâne un loc special prin combinația dintre arhitectura tradițională din lemn, istoria monahală și peisajul montan în care este așezată. Nu este doar un monument religios, ci și o mărturie a unei lumi vechi, în care lemnul, credința și izolarea muntelui formau împreună un mod de viață.
Tocmai această continuitate face ca Poiana Mărului să fie atât de valoroasă: un loc unde istoria nu se vede doar în ziduri și obiecte, ci și în atmosfera care s-a păstrat până astăzi.
