Mesaje Creștine, Oradea (2026)

22/10/2026

Dar frați și surori, acest lucru va fi în viitor, cm rămâne cu prezentul? Noi încă trăim. Suntem în pragul acelei răpiri. Suntem pregătiți? Suntem gata? Nimeni nu știe cine este gata, numai Dumnezeu știe. Dar cm putem fi gata? Cum putem trăi o viață de biruință? Secretul este dat în Apocalipsa 12:11: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte”. Acesta este secretul. Cum îl putem birui pe Satan în viețile noastre?

Numărul unu, prin sângele Mielului. Frați și surori, să nu vă gândiți că am avut nevoie de sângele Mielului doar atunci când am fost mântuiți. Sângele Mielului este cel care ne-a mântuit. Dar aici vedem că sângele Mielului este necesar pentru întreaga durată a vieții noastre. Cât de mult avem nevoie de sângele Lui în fiecare zi, în fiecare moment. Cu cât ești mai aproape de Domnul, cu atât realizezi mai mult că ai nevoie de sânge. Chiar și lacrimile pocăinței noastre au nevoie de sângele Lui. Niciodată nu vom ajunge la un moment în care să nu avem nevoie de sângele Mielului. Nicinunul nu este perfect. Cu toții avem eșecurile noastre, imperfecțiunile noastre, iar Domnul ne atrage să fim ca El și singurul mod de a ajunge acolo este sângele Mielului. Avem nevoie tot timpul de curățarea lui.

Numărul doi, prin cuvântul mărturiei lor. Ei au o mărturie. Care este mărturia lor? Este mărturia lui Isus. Cu alte cuvinte, ei pot purta mărturia lui Isus, ei pot rosti cuvântul acestei mărturii. Pot rosti cuvântul, Isus este Domnul. Și când îl rostesc, acest cuvânt este puternic, funcționează și-l învinge pe dușman. Vă amintiți relatarea din Faptele Apostolilor capitolul 18, când Pavel era în Efes. Erau acolo șapte fii ai marelui preot evreu Sceva. Erau exorciști, încercau să alunge demonii din oameni. Când au văzut că Pavel avea așa mare succes în Numele Domnului Isus, alungând demonii, doi dintre ei eu încercat să folosească această formulă (ei credeau că este o formulă). Așa că au spus, „prin Isus, pe care îl predică Pavel vă poruncesc vouă, demonilor să plecați”. Dar aceștia au răspuns, „Pe Isus Îl cunoaștem, de Pavel am auzit, dar voi cine sunteți?” Și demonul i-a bătut pe doi dintre ei, și au fugit dezbrăcați și răniți. Frați și surori, cuvântul mărturiei este real. Dacă nu ai realitatea din spatele lui, nu funcționează. Dar dacă o ai, funcționează. Demonul va fi alungat. Cuvântul mărturiei lor. Frați și surori, Ioan, apostolul, avea mărturia lui Isus. Chiar dacă a trebuit să fie exilat, avea mărturia lui Isus. Avem noi mărturia lui Isus? Când spunem Isus este Domnul, este El cu adevărat Domn al vieților noastre, sau încă suntem proprii noștrii domni? Cuvântul mărturiei lor.

Numărul trei, nu și-au iubit viețile, chiar până la moarte. Cuvântul viață de aici se referă la viața sufletului, cu alte cuvinte, sunt gata să se lepede de viața sufletului lor pentru a-l urma pe Domnul. Domnul a spus, dacă vă iubiți viața sufletului, o veți pierde. Dacă o pierdeți de dragul Meu, o câștigați pentru veșnicie. Aceasta este mântuirea sufletului. Avem noi un astfel de duh înaintea Domnului? Suntem gata să ne lepădăm de noi înșine și să-i permitem Domnului să fie cu adevărat Domn peste noi.

Acesta este secretul biruitorilor. Sunt secrete dezvăluite, sunt pentru fiecare dintre noi și cu toții putem deveni biruitori prin harul lui Dumnezeu. Așadar, iubiți frați și surori, suntem noi gata? Suntem gata? Dacă chemarea vine în această noapte, vom pleca ? Domnul să ne ajute!

Să ne rugăm.

Iubite Doamne, Te lăudăm și Îți mulțumim că Tu încă aștepți. Tu încă ne aștepți cu răbdare. Doamne nu ne lăsa să ratăm aceasta ocazie. Atinge inimile noastre. Fă-ne capabili să ne dăm pe noi înșine înapoi Ție, în totalitate, și să Îți permitem să ai autoritate deplină peste viețile noastre. Fă-ne gata și folosește-ne ca pe aceia care pregătesc venirea Ta iminentă. Ne încredințăm unii pe alții în mâinile Tale. Niciunul dintre noi nu se poate lăuda cu sine însuși, ci toți, cu umilință ne punem pe noi înșine în mâinile Tale și ne rugăm ca niciunul dintre noi să nu rateze ocazia. Îți cerem în Numele Tău. Amin.

Stephen Kaung

Continuarea în articol ...

Dar frați și surori, acest lucru va fi în viitor, cm rămâne cu prezentul? Noi încă trăim. Suntem în pragul acelei răpiri. Suntem pregătiți? Suntem gata? Nimeni nu știe cine este gata, numai Dumnezeu știe. Dar cm putem fi gata? Cum putem trăi o viață de biruință? Secretul este da...

20/10/2026

În final, aș vrea să vă relatez o întâmplare, un vis al lui A.J. Gordon. Acesta a fost un mare slujitor al Domnului în Noua Anglie. A trăit puțin înaintea vremii mele. De fapt, când fratele Sparks a venit în această țară, acela a fost unul dintre locurile pe care a vrut să le viziteze. A.J. Gordon era păstorul unei biserici mari din Boston. Într-o noapte a avut un vis. A văzut biserica, care era adunată laolaltă și el era la amvon așteptând să predice. Locul era aproape plin. Apoi a văzut că ușierul a adus un om și l-a pus în față. Cumva, atenția i-a fost atrasă de acel om. În timp ce predica, ochii îi erau asupra acelui om și se întreba: Cine este omul acesta? Va aproba el predicarea mea? Ce crede despre orga noastră cu tuburi? Ce părere are despre corul nostru? Înainte să termine predica, a decis că trebuie să vorbească cu acel om. Știți acest obicei ca după terminarea întâlnirii păstorul să meargă la ieșire și să-i salute pe cei care pleacă. Așa că după ce a terminat de predicat, a încercat să ajungă la ușă cât de repede a putut, dar acel om plecase deja. L-a întrebat pe ușier cine a fost, iar acesta i-a răspuns, „Nu-L cunoști? Este Isus.” Știți ce s-a întâmplat? Orga cu tuburi a fost îndepărtată. Corul a plecat. Totul a început să se schimbe și el a fost folosit mult de Domnul. Frați și surori, dacă Isus ne-ar vizita... N-ar trebui să spun dacă ne-ar vizita, ar trebui să fie aici. Dacă nu este aici, vai nouă! Ce s-ar întâmpla cu noi, dacă El ar fi aici în această dimineață? Putem continua pe calea noastră? Ar fi mari schimbări în viețile noastre și în viața noastră împreună? Frați și surori, aceasta nu este o presupunere! Când ne adunăm în jurul mesei pentru a ne aminti de Domnul, credeți că Domnul nu este aici? Dacă El este aici, putem veni la masa Domnului în modul în care am venit astăzi? Ce va gândi El despre noi? Cred că va fi o mare schimbare. Aceasta este realitatea, aceasta este realitatea spirituală. Nu este o ipoteză, Domnul ar trebui să fie aici. Dacă nu este aici, de ce ne adunăm împreună? Venim aici să ne închinăm Lui. Venim aici să ne exprimăm aprecierea pentru El. Venim aici să-L onorăm. Venim aici să-L înălțăm. Nu ne adunăm împreună de dragul nostru. Nu este o întâlnire socială, este o părtășie. Iubiți frați și surori, cred că sunt multe lucruri la care trebuie să medităm. Domnul vine curând, nu știm de câte ori ne vom mai întâlni! Așadar să fim reali înaintea Lui.
Stephen Kaung

Continuarea în articol...

În final, aș vrea să vă relatez o întâmplare, un vis al lui A.J. Gordon. Acesta a fost un mare slujitor al Domnului în Noua Anglie. A trăit puțin înaintea vremii mele. De fapt, când fratele Sparks a venit în această țară, acela a fost unul dintre locurile pe care a vrut să le vizitez...

18/10/2026

De ce unii din poporul lui Dumnezeu par să aibă o mai mare revelație decât alții? De ce unii care par să fi crezut în Domnul de mulți ani au încă înțelegerea și revelația foarte limitată? Cui i se va descoperi Domnul pe Sine Însuși? În predica de pe munte scrie: „Binecuvântați sunt cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor”. Nu înseamnă că cei săraci în duh au un duh sărac, ci că, deși în duh au bogății, totuși au în ei acel simțământ al sărăciei. Doresc să cunoască mai mult pentru că socotesc că ceea ce știu este puțin. Nu sunt mândrii cu ceea ce știu. Nu sunt satisfăcuți cu ceea ce li s-a dat, au întotdeauna acea sărăcie în duh, așteptând să fie umpluți. Frați și surori, suntem noi săraci în duh? De asemenea scrie: „Binecuvântați sunt cei care flămânzesc și însetează după dreptate”. Suntem noi flămânzi după Dumnezeu sau ne simțim satisfăcuți, mulțumiți cu ceea ce am primit deja? Dacă aceasta este starea noastră, vom observa că revelația și viziunea se vor încheia acolo. De asemenea, Biblia spune, „Binecuvântați sunt cei curați în duh, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu”. Avem motivații pământești? Sunt ambițiile noastre proprii ascunse în spatele motivațiilor noastre? Sau este inima noastră curată față de Dumnezeu, Îl vrem pe El și numai pe El? Biblia ne spune, de asemenea: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”. Căutăm noi cu adevărat? Cerem noi? Batem noi? Frați și surori, atitudinea noastră este în strânsă legătură cu viziunea și revelația noastră. Dacă atitudinea noastră este că suntem plini, cunoaștem totul, exact ca biserica din Laodicea, atunci vom observa că nu ne va mai fi dată nicio revelație și nicio viziune. Dar dacă suntem cu adevărat smeriți înaintea Domnului, considerând că ceea ce știm este doar ceva foarte puțin, că vrem să cunoaștem mai mult din Cristos, și-L căutăm cu perseverență, cu stăruință, cu umilință, atunci cred că ne va fi dată mai multă viziune, mai multă revelație.
Stephen Kaung

Continuarea în articol

Cui i se va descoperi Domnul pe Sine Însuși? În predica de pe munte scrie: „Binecuvântați sunt cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor”. Nu înseamnă că cei săraci în duh au un duh sărac, ci că, deși în duh sunt bogății, totuși au în ei acel simțământ al...

09/10/2026

Putem vedea câteva din tacticile folosite de păcat în experiența amară a lui Esau. Păcatul folosește „momentele de slăbiciune” din viața omului pentru a-l face să cadă. Când a luată acea hotărâre greșită ce i-a fost fatală, Esau era „obosit” (Geneza 25:29). „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală” (versetul 30).

Aceasta este metoda folosită în mod obișnuit de păcat. Păcatul cunoaşte punctele slabe şi momentele critice din viețile noastre şi este întotdeauna gata să sară asupra prăzii ca o fiară sălbatică.

Astfel, Cain a avut momentul lui de slăbiciune, când gelozia a pus stăpânire pe el şi şi-a omorât fratele (Geneza 4:5-8).

David a avut momentul lui de slăbiciune şi a căzut adânc în păcatul care mai apoi a adus foarte multă nenorocire asupra lui și asupra casei lui Urie (2 Samuel 11:2-5; 17:26 până la sfârşit).

Petru a avut momentul lui de slăbiciune când s-a lepădat de Stăpânul său, la focul din curtea marelui preot, înaintea unei slujnice (Marcu 14:66-72).

Anania şi Safira au avut momentul lor de slăbiciune când s-au purtat ca nişte ipocriți cu privire la darul lor pentru lucrarea Domnului. Din pricina acestui păcat, au fost șterși din biserică și din viață (Fapte 5:1-10).

Dar tocmai aceste momente de slăbiciune reprezintă ceasul hotărârii. Cu astfel de ocazii devine limpede ce fe de oameni suntem cu adevărat. Puterea unui lanț stă în cea mai slabă verigă a lui. Linia frontului este străpunsă când cea mai vulnerabilă parte a lui cedează.

Din acest motiv, înfrângerile din momentele de slăbiciune nu pot fi scuzate prin circumstanțele nefavorabile sau neașteptate. Nu parada militară, ci lupta dezvăluie adevărata valoare a unui soldat. Noi suntem numai ceea ce ne dovedim a fi în condiții dificile. Momentele de slăbiciune sunt „examinările” și „testele” vieții noastre de credință. Circumstanțele sunt numai câmpul de bătălie și nu sunt niciodată factorii care hotărăsc, în ultimă instanță, soarta acesteia.

Cei dintâi oameni au păcătuit în Paradis. Au căzut într-un mediu care oferea cele mai favorabile condiții pentru a trăi o viață potrivit voii lui Dumnezeu. Pe de altă parte, despre biserica din Pergam citim: „Ştiu unde locuiești: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ții Numele Meu, şi n-ai lepădat credința Mea […] acolo unde locuieşte Satana” (Apocalipsa 2:13).

Să observăm că în acest pasaj din Cuvântul Domnului, expresia „unde locuiește Satana” apare de două ori. În Pergam, toate circumstanţele erau împotriva creştinilor şi totuşi, ei au rămas martori credincioşi. Așadar, omul poate pierde Paradisul în Paradis, dar poate mărturisi Numele lui Cristos chiar acolo unde Satan îşi are tronul. Starea vieții spirituale din noi nu depinde niciodată de circumstanţele din jurul nostru, ci numai de relația noastră cu lumea cerească de deasupra, cu tronul lui Dumnezeu care este centrul acesteia şi cu Cel ce şade pe tron. Acest lucru are cea mai mare importanță când vine vorba despre orice încercare superficială de a ne dezvinovăți, pentru că nu ne dă posibilitatea să ne gândim sau să afirmăm că, atunci când cădem în păcat, nu noi înșine am fi responsabili pentru înfrângerea noastră, ci circumstanțele dificile în care suntem. În același timp, acest lucru este cât se poate de încurajator, pentru că ne arată că nicio împrejurare din jurul nostru nu poate să ne smulgă cu forța din părtăşia noastră cu Domnul și Mântuitorul nostru, Dumnezeul măreț care este deasupra noastră. „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 8:38, 39).

Erich Sauer

Putem vedea câteva din tacticile folosite de păcat în experiența amară a lui Esau. Păcatul folosește „momentele de slăbiciune” din viața omului pentru a-l face să cadă. Când a luată acea hotărâre greșită ce i-a fost fatală, Esau era „obosit” (Geneza 25:29). „Dă-mi, te ro...

07/07/2026

În toate aceste lucruri, trebuie să vezi foarte clar că este posibil ca tu însuți să devii o astfel de „rădăcină de amărăciune”. A obosi în viața spirituală este o boală molipsitoare. Prin roadele amare care apar în viața ta, otrava și buruienile pot fi semănate în viețile altora. Ori eşti un ajutor pentru cei din jurul tău, ori eşti o piedică. Ori îi ridici pe ceilalți, ori îi tragi în jos; ori contribui la sfințirea lor, ori eşti o sămânță a întinării. Din noi radiază întotdeauna un anumit fel de influență, chiar dacă nu suntem conştienți de ea. Ori eşti „sarea pământului”, ori poți deveni „piper pentru lume”; ori eşti folositor, ori eşti supărător; ori eşti un pom roditor, ori o plantă otrăvitoare; ori eşti un canal al binecuvântării, ori un mijloc de a face rău.

Pe de altă parte, dacă te dedici unei slujiri sfinte pentru alții, poți fi sigur că, fiind o binecuvântare pentru alții, vei fi tu însuți binecuvântat. Dacă lucrăm pentru trezirea altora, suntem noi înşine treziți. Vei birui semnele oboselii din tine dacă te dăruiești Domnului în întregime, pentru ca El să te trimită să învingi paralizia şi slăbiciunea din alții. Cel care îşi iubeşte şi îşi îngrijeşte Eul îmbătrâneşte din punct de vedere spiritual. Egoismul oboseşte. Slujirea din dragoste ne păstrează tineri.

Erich Sauer

- continuarea in articol

Privind la Isus, primim noi însărcinări. Ochii noștri încep să vadă nevoile și necazurile din jurul nostru. Recunoaştem responsabilitatea pe care o avem în a acționa, ajutându-i pe cei din jurul nostru atunci când au devenit slabi, obosiți, paralizați. Începem să vedem necesitatea d...

09/05/2026

Din momentul în care ne întoarcem privirile de la Cristos, experimentarea plinătății Sale încetează. Nu mai este putere de a învinge. Lucruri care, în lumina veşniciei n-au nici o valoare, devin importante pentru noi. Atunci, puterea amăgitoare a păcatului ne vrăjeşte. Și dacă nu suntem onorați și respectați așa cm ni se pare nouă că ni se cuvine, dacă voința noastră proprie, dorința noastră de a poseda, simțământul propriei noastre importanțe nu sunt suficient satisfăcute, atunci alunecăm în păcat. Suntem foarte uşor ofensați, nu mai avem dragoste, suntem umpluți de o mentalitate pămâtească sau devenim morocănoşi şi îngrijorați. Din cauza faptului că nu privim la Cristos am pierdut simțul măsurii. Centrul de greutate a fost schimbat; nu mai este în Dumnezeu, ci în noi înşine. Ne-am rătăcit pe cale pentru că ne-am pierdut simțul direcției în Cristos.

Numai un singur lucru ne poate ajuta când suntem în această stare: să ne întoarcem din nou privirea la Isus Cristos. Să ne pocăim şi să ne smerim înaintea Lui, iar apoi să continuăm cu statornicie să ne uităm tintă la El. Acest lucru ne purifică şi ne restabilește. Numai această atitudine a minții aduce cu sine creştere în har şi o sfințire fericită și binecuvântată.

Un rege a vizitat, odată, un oraș din vestul Europei. Străzile erau ticsite de oameni. În prima linie, așteptându-l pe oaspetele regal, era şi o mamă cu băiețelul ei. Într-un final, acesta a ajuns şi a trecut pe acolo cu tot alaiul curții sale. Totul s-a întâmplat relativ repede. Deodată, tânăra mamă şi-a întins brațul și, plină de entuziasm, a arătat înspre rege ca fiul ei să-l poată vedea și a strigat cu glas tare: „Uită-te la el şi nu-l uita cât vei trăi!”

Ce atitudine avem noi față de Cristos, Împăratul împăraților? Să luăm aceste cuvinte ca motto al vieților noastre: „Uită-te la el şi nu-l uita cât vei trăi!” Să privim țintă la Isus! El este Salvarea noastră, Ajutorul nostru, Modelul nostru şi Tăria noastră.

Numai un singur lucru ne poate ajuta când suntem în această stare: să ne întoarcem din nou privirea la Isus Cristos. Să ne pocăim şi să ne smerim înaintea Lui, iar apoi să continuăm cu statornicie să ne uităm tintă la El. Acest lucru ne purifică şi ne restabilește. Numai această a...

Mesaje Creștine

22/10/2026

20/10/2026

18/10/2026

09/10/2026

07/07/2026

09/05/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request