30/01/2025
Prima atestare documentară a Galaţiului ar putea fi devansată cu peste 1300 de ani, după ce Dumitru Săndel, un gălăţean, autorul monografiei „Galaţiul aşa cm mi-l amintesc”, a descoperit că Galaţiul este menţionat în „Tabula Peutingeriană”, o hartă întocmită în secolul al doilea dHr . Până la această descoperire, prima atestare documentară a Galaţiului data din 1541. Din păcate, nu a fost dusă la bun sfârşit investigaţia istorică în baza căreia această descoperire să îşi capete notorietatea, dar dacă istoricii vor fi de acord, vom putea spune că Galaţiul este atestat documentar din secolul II dHr.
Istoria daco-romană a Galaţiului
Descoperirea lui Dumitru Săndel este foarte importantă, pentru că deşi aşezarea daco-romană de la confluenţa Dunării cu Siretul era confirmată de Castrul Roman de la Barboşi, Cavoul Roman, Valul Roman care înconjoară Galaţiul, Necropola Romană din sec I-III dHr, mai multe fortificaţii şi un Castelum, totuşi aşezarea nu apărea menţionată în documente din acea perioadă. Vestigiile daco-romane sunt menţionate în scrierile lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Vasile Pârvan, iar Necropola Romană descoperită de prof.univ.dr. Mihai Brudiu în 1979 a oferit multe vestigii ce dovedesc romanizarea populaţiei dace şi trecerea la creştinism a celor care trăiau în această aşezare. Pe versantul pe care se află Castrul Roman, într-o zonă situată în dreptul Gării Barboşi, a fost descoperit şi mormântul Cavalerului Innocens, primul cavaler daco-roman încreştinat. Deşi vestigiile existau, prima menţionare documentară a Galaţiului data din Evul Mediu, localitatea „Galacz” fiind aşezată pe harta „Moldaviae que olim Daciae Pars, chorographia” (foto 2), realizată în 1541 de Georg Reichersdarffer, secretar al Casei de Habsburg.
O hartă a Europei antice
„Tabula Peutingeriană” este copia unei hărţi executate la cererea Împăratului Marcus Aurelius Antonius (186-217), cunoscut sub numele de Caracala. Opinia unanimă a istoricilor este că harta a fost realizată la câteva decenii de la cucerirea Daciei de către romani, aşadar în secolul II dHr. În jurul anului 1265, un călugăr anonim din Comar, Alsacia, a realizat o copie a acelei hărţi, după pergamentele originale. Copia a fost descoperită două secole mai târziu, în 1507, într-o biblioteca din Worms, de Conrad Celtes, librar al împăratului Maximilian I. Harta a fost cumpărată de către Konrad Peutinger, renumit filolog, colecţionar german şi consilier al prinţului Eugen de Savoya. Konrad Peutinger, devenit cancelar de Ausburg, şi-a dat seama de valoarea istorică a documentului şi a cumpărat harta, dându-i numele său. În pofida ordinului imperial de publicare din 1511, harta va fi făcută publică abia 80 de ani mai târziu, în 1591, prin intermediul lui Marcus Welser, un descendent al lui Peutinger. Astăzi, Tabula se află la Biblioteca Naţională din Viena, „Codex Vindobonensis 324”.
O hartă atipică
Harta era necesară pentru călătorii şi expediţii militare, redând întreagă lume aşa cm era cunoscută în secolul II dHr, din Spania şi până în India. Are o lungime de 6 metri şi 83 de centimetri şi lăţimea de 34 de centimetri şi este compusă din mai multe segmente de pergament distincte, lipite între ele, uşor de pliat. Este o hartă de lucru, care nu are rigoare cartografică, dar în ea sunt reprezentate mările şi cursurile de apă, repere geografice, cetăţile, aşezările, drumurile comerciale, date despre populaţie. Manuscrisul este realizat de la vest la est, şi nu de la nord la sud, aşa cm se obişnuieşte. Contrar practicii celor ce au realizat hărţile medievale, care puneau în centru Ierusalimul, „Tabula Peutingeriană” prezintă Roma că punct central, importanţa capitalei Imperiului Roman fiind ilustrată printr-o personalitate încoronată aşezată pe tron. La fel sunt ilustrate pe hartă şi celelalte două mari oraşe imperiale, Constantinopol şi Antiohia, celelalte cetăţi fiind prezentate sub forma unor aşezări medievale,
Aşezarea „Galatie”, menţionată din secolul II dHr
În „Tabula Peutingeriană”, în segmentele 7, 8 şi 9 din cele unsprezece ale „Tabulei” apare şi Dacia, cu principalele drumuri şi localităţi, cu marcarea importanţei localităţilor din punct de vedere administrativ şi militar. Sunt menţionate 38 de oraşe, cetăţi sau localităţi importante de la nord de Dunăre. Printre acestea, în fragmentul nr.9 al hărţii este reprezentată şi aşezarea „Galatie”. Dumitru Săndel a făcut publică descoperirea sa în speranţa că aceasta ar putea redeschide discuţia despre acest capitol din istoria oraşului.
În primul volum al monografiei „Galaţiul aşa cm mi-l amintesc”, Dumitru Săndel a dedicat „Tabulei Peutingeriene” aproximativ 200 de pagini.
Ultimul cuvânt îl au istoricii
Ar fi trebuit ca istoricii să investigheze acest subiect şi să se pronunţe asupra valorii acestei descoperiri, să decidă dacă pe baza acestui document se poate spune că Galaţiul este atestat documentar din secolul II dHr. În primul rând, ar fi trebuit ca cei care conduc oraşul şi judeţul să fie interesaţi să obţină un punct de vedere al istoricilor, pentru că nu este lipsit de importanţă ca atunci când vrei să dezvolţi turismul, când doreşti să construieşti un brand turistic al Galaţiului, să poţi spune că prima atestare documentară este din secolul II, nu din 1541. O astfel de atestare ar confirma din punct de vedere documentar vestigiile romane existente la Galaţi.
La Galaţi, dezinteresul…
Din păcate, dezinteresul faţă de istoria Galaţiului pare să fie deviza celor care conduc oraşul. La trei-patru ani de la această descoperire, nu s-a întâmplat nimic. „După ce s-a scris în presa naţională şi am publicat primele două volume din monografia , în care am rezervat aproximativ două sute de pagini acestui subiect, nu s-a întâmplat nimic. A fost acceptată tacit această idee, pentru că harta există, nu poate fi ştearsă. Din păcate, precauţia i-a făcut pe istorici să ignore acest subiect. Mi-ar fi plăcut să investigheze acest subiect”, ne-a declarat Dumitru Săndel.
Edilii oricărui alt oraş european ar fi făcut tot ce este posibil pentru a clarifica acest subiect. https://presagalati.ro/tabula-peutingeriana-ar-putea-schimba-istoria-orasului-galatiul-atestat-documentar-in-secolul-ii-dhr-nu-in-1541/
11/04/2025
02/07/2024
23/05/2023
21/05/2023
06/05/2023
02/04/2020
01/04/2020
15/03/2019