Aquincum Pannonia

Ungurii au făcut scandal în România! Totul s-a întâmplat înaintea alegerilor. Oamenii lui Viktor Orban au făcut front comun Prezent la Târgu Mureș, Péter Márki-Zay a acuzat FIDESZ, partidul lui Viktor Orban de propagandă mincinoasă și a spus că UDMR va colabora cu orice guvern se va forma la Budapesta, indiferent de culoarea politică. „Genul de campanie de defăimare şi propagandă mincinoasă pe care FIDESZ ...

Ungurii cutremură toată Europa! Dezvăluirea care va provoca un scandal imens la graniţă. Viktor Orban, prins cu minciuna: „Trimite arme în Ucraina” Peter Marki-Zay, contra-candidatul lui Viktor Orban pentru scaunul de șef al Guvernului de la Budapesta, l-a contrazis pe cel din urmă în ceea ce privește sprijinul militar acordat Ucrainei în vreme de război. Premierul Ungariei a repetat în nenumărate rânduri că nu îi va livra țării af...

MOL (PARTENER) DUCE ACEEAȘI POLITICĂ DE TEROARE ECONOMICĂ LANSATĂ DE PUTIN ÎN LUME
Cozi la benzinării s'au format aproape instantaneu datorită zvonului (citește propaganda rusofilo-ungaristă) lansat de brigăzile online ale Organului de propagandă al Rusiei, dar și al Ungariei care este un instrument la butoniera lui Putin.
Rusia a avertizat în ultimele 48 de ore că barilul de petrol poate sări de 300 de dolari dacă SUA şi Europa impun un embargou.
Azi, cu siguranță la ordinul unor agenți de diversiune au provocat printr'o fotografie cu o stație de carburanți partener Mol din Beiuș, județul Bihor care se află la granița cu Ungaria, care practica prețul de 11,0 lei/litru, atît la benzină, cît și la motorină, stîrnind o panică nejustificată printre șoferi.
Aceasta a devenit virală pe rețelele de socializare și s'a suprapus cu un zvon potrivit căruia ''la miezul nopții prețul la benzină și motorină va depăși 10 lei/litru'' lansat de rusofilii din țară, dar și de idioții utili care se află și prin Bulgaria sau Polonia.
Zvonul care a indus panică șoferilor a fost lansat și pe postul tv Antena 3 la știrile de după amiază, anunț care suna așa:
''La noapte benzina și motorina vor depăși 10 lei/litru, știre lansată prin notificările trimise către agențiile și societățile de transport''.
Efectul nu a întîrziat: în mai multe orașe importante, precum Cluj, Oradea, București etc.,unde șoferii au format cozi uriașe pentru a'și face plinul.
Pînă și Gazprom (companie rusească) avea azi după amiază prețul aproximativ normal pe centura Bucureștiului de 7,73, dar și alte rețele de benzinării aveau aceste prețuri aproximativ normale: 7,51 lei la Petrom și 7,61 la OMV, iar motorina cu 7,65 la Petrom 7,7 Lukoil !!!!!
Guvernul a anunțat prin miniștrii săi că stocurile de carburant sînt suficiente, iar zvonul lansat de propaganda rusofilă-ungaristă nu se susține prin nici un argument de natură economică.
Dimpotrivă, prețul internațional al barilului de petrol a scăzut azi 9 Martie cu 3 dolari.

COIFUL GETIC DE ARGINT DE LA PORȚILE DE FIER (2400 ANI)
Coiful de la Porțile de Fier este un coif de argint getic datînd din secolul al IV-lea î.Hr., găzduit la Institutul de Arte din Detroit, Statele Unite.
Coiful provine din zona Porților de Fier, din județul Mehedinți, Rumînia, iar anterior a fost în colecția lui Franz Tau, Viena, fiind descoperit în zona Porţile de Fier de un marinar sau un muncitor care a observat mai multe obiecte în apă.
Coiful este asemănător cu Coiful de aur de la Coţofeneşti, Coiful de la Peretu, Coiful de la Agighiol şi Coiful de aur de la Cucuteni-Băiceni, toate fiind coifuri vechi getice de aur sau argint descoperite pînă acum pe teritoriul Rumîniei.
Este denumit ''Porțile de Fier'', deoarece se presupune că a fost dragat din Dunăre în defileul Porții de Fier în 1913 sau 1914.
Însă, nu există nici o înregistrare documentară a materialelor de la Porțile de Fier înainte de 1931, anul în care a fost descoperit tezaurul de la Agighiol care conținea coiful denumit astăzi coiful Agighiol.
Probabil că așa-numitul material de la Porțile de Fier a fost jefuit din mormîntul de la Agighiol la scurt timp după deschiderea lui de către sătenii din zonă.
Cu toate acestea, nu a fost sugerat nici un alt mormînt pentru coiful ''Porțile de Fier”.
Și, de fapt, se pare că atît coiful Agighiol, cît și Porțile de Fier fuseseră fabricate de același atelier, sau de același argintar.
De asemenea, se pare că marcajele de pe coifuri au fost făcute cu același instrument.
Iconografia coifurilor și designul este suficient de neobișnuit în arta antică pentru a oferi posibilitatea de a'l urmări pînă la origine și, prin urmare, să ofere o perspectivă asupra elementelor care au intrat în formarea artei getice timpurii și a mijloacelor prin care motivele getice antice au fost răspîndite spre orient sau cm au supraviețuit și au fost transmise în Europa sau Asia de vest.
Putem doar bănui că arta getică era prezentă prin artiști cu aceeași școală de arte la cele mai multe triburi getice care au migrat în Anatolia (hitiți, lidieni, troieni), Elada (dorieni, ahei), Peninsula italică (etrusci, mesapi, pelasgi etc).
Aproape identice ca decor și detalii de măiestrie sînt cele două pahare de argint, acum la București și New York, care se presupune că au venit din regiunea Porților de Fier.
Celelalte modele urmărite pe coif sînt în mod clar din sfera getică.
Tipul de coif este legat (și probabil ceva mai devreme ca dată) de coiful de aur de la Coțofenești păstrat la București care prezintă unele aspecte considerate de specialiști ale geților scyți sau ale sarmo-geților (sarmați).
Cu toate acestea, neavînd dovezi ale unor coifuri comparabile în zona Scyției, Eladei, Persiei sau Romei, putem atribui neîndoielnic aceste coifuri unei dezvoltări autohtone getice.
Sînt specialiști care fac paralele între căștile de tip coif găsit în Kuban, datînd în primii ani ai secolului al V-lea î.Hr., cu adăugarea unor caracteristici getice autohtone.
Însă cine privește cele două tipuri de coifuri (căști) vor face o clară diferență între cele două tipuri constructive.
Așadar, putem discuta cu certitudine de un tip de coif getic carpato-dunărean inconfundabil pentru lumea antică.
Ochii ''apotropaici''
Coiful ''Porțile de Fier'' cu motivul ochilor ''apotropaici'', reprezintă aceeași frapantă trăsătură a coifurilor care se găsește la toate cele cinci coifuri getice.
Sînt așa-numiții ochi ''apotropaici'', care ar fi putut să arate ca un al doilea set de ochi, imediat deasupra ochilor adevărați ai purtătorului.
Astfel de ochi au fost considerați a fi un împrumut din lumea elenă, unde cnemidele (jambieri metalici de protecție a tibiilor) și scuturile au ochi care au fost considerați cu adevărat apotropaici, servind la abaterea răului.
Întrebarea totuși va rămîne, CINE PE CINE A ÎMPRUMUTAT?
Ochii apotropaici au o legătură intrinsecă cu ochii nu cu tibiile sau cu trupul războinicului care este apărat de scut.
Argumentul forte este că aceste coifuri descoperite doar în spațiul getic carpatic reprezintă o caracteristică de dublare a atributelor privirii unui rege sau al unui nobil războinic care te privește mai ager precum un vultur.
Pe lîngă ochi, există și cerbul înfățișat cu opt picioare, care este interpretat ca ''Alerg de două ori mai repede''.
Prin urmare, ''ochii apotropaici” ar putea spune: ''te văd de două ori mai ager''.
Motivul vultur-iepure al prădătorului de pe coiful ''Porțile de Fier''
Motivul în cauză este cel al unei păsări răpitoare cu ochiul rotund mare și aripa îndoită, strîngînd în gheara enormă un iepure în timp ce un pește atîrnă de cioc.
Paharele care se presupune că au venit din regiunea Porților de Fier (acum repoziționate la București și la Muzeul din SUA) poartă același motiv vultur-iepure.
Precum observăm, toate motivele artistice care sînt încrustate pe aceste coifuri reprezintă fără îndoială elemente din viața de zi cu zi a strămoșilor noștri geți.
Vulturul în heraldică are o formă convențională, corpul în față, aripile întinse, capul spre dreapta.
Vulturul este eminamente un simbol getic al puterii, victoriei și prosperității.
De asemenea, vulturul este împrumutat de mitologia elenă și latină ca o pasăre sacră pentru Zeus, zeul fulgerelor și norilor, atributul său specific și este adesea identificată cu același tată al zeilor.
Nu trebuie să ne mirăm de ce este azi este un însemn heraldic.
El este preluat și de Roma antică, pentru că vulturul era folosit în armata romană ca însemn al întregii legiuni romane.
Acest simbol heraldic, străbate peste milenii împreună cu stema și atributele sale, și se găsește în următoarele secole: Imperiul bizantin, Sfîntul Imperiu Roman, Habsburgul Austriei-Savoia (Pacea de la Carlowitz, 1699), Imperiul Prusian (stema Brandenburgului , din 1701), Imperiul țarist, Al doilea Reich etc.
Acest concurent aerian al leului zboară rar, iar acest lucru s'ar putea întîmpla pentru a'i sublinia supremația: poate domni peste aceleași zone cu leul (Muntenia și Oltenia), în timp ce acesta din urmă nu are putere în aer, care simbolic devine o lume superioară.
Vulturul natural are picioarele acoperite cu pene pînă la gheare, spre deosebire de vulturul heraldic, ale cărui picioare fără păr sînt adesea roșii și, prin urmare, este mai asemănător cu șoimul de vînătoare.
Vulturul, deși utilizat pe scară largă în arme, în special în Europa de Est, nu a cunoscut aceeași banalizare ca și leul.
Acesta este cu siguranță motivul pentru care există mai puține variante decît leul.
Vulturul a dat naștere unor figuri monstruoase, inclusiv harpia și grifonul, prezent și el în spațiul carpatic pe umbo-uri de scuturi, acesta din urmă cu adevăratul său competitor terestru leul.
Heraldica napoleonică a reînființat un vultur mai aproape de modelul natural și de modelul roman, care zboară sau, în orice caz, sorante (cu aripile deschise care'și ia zborul), dar care se găsește în principal în ornamentele externe ale scutului.
Atributul heraldic prezent pe coiful de argint de la Porțile de fier
este cel apucînd cu ghearele, ori răpește un alt animal sau obiect.

COIF REGAL DE AUR GETIC, VECHI DE 2400 DE ANI
Coiful de Aur de la Coțofenești este un coif getic datînd din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.
În anul 1929, un copil pe nume Traian Simion care mergea cu oile la păscut a descoperit întîmplător coiful pe teritoriul satului Poiana Coțofenești (acum numită Poiana Vărbilău), județul Prahova, Rumînia, în locația numită ''Vîrful Fundăturii”.
Atunci, Ioan Andriesescu, profesor de preistorie la Universitatea din București, a efectuat o investigație amănunțită la fața locului.
Echipa de arheologi a observat că acest coif nu făcea parte dintr'un mormînt sau vreun tezaur de aur, ci provenea dintr'o așezare getică locală La Tène.
Arheologii au ajuns la concluzia că acest coif de aur era o descoperire rătăcită, deoarece au fost găsite doar cîteva fragmente tîrzii de ceramică Hallstatt.
Coiful se păstrează la Muzeul Național de Istorie a Rumîniei (inv 11420).
În greutate de 770 de grame, coiful de aur este foarte bine conservat, lipsind doar o parte din calota craniană, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat
Forma coifului și decorațiunile sale dezvăluie caracterul autohton al acestei opere de artă getică.
Coiful este decorat cu știfturi mari pe vîrful craniului și doi ochi apotropaici foarte mari, meniți să alunge deochiul și vrăjile magice.
S'a stabilit că aparținea unui rege get local necunoscut sau al unui nobil aristocratic local, din jurul anului 400 î.Hr.
O teorie nefundamentată pe nici o dovadă istorică este că acest obiect a fost coiful sacru al lui Zalmoxio cînd trăia, regele-profet devenit post-mortem zeu al geților.
Dan Oltean a estimat că Zalmoxio a trăit acum 2700 de ani, mărturie stînd și cetățile construite în perioada sa de glorie răspîndite în tot arcul carpatic și dunăreano-pontic, deci coiful de aur a fost realizat ulterior perioadei în care a trăit Zalmoxio.
Decorațiile coifului înfățișează o serie de creaturi mitice și o ilustrare, pe fiecare piesă obrăzar, a unui sacrificiu ritualic.
Pomeții coifului de la Poiana-Coțofenești arată un berbec sacrificat de un bărbat care îngenunchează și este pe cale să'i taie gîtul cu un cuțit scurt (sica).
Iconografia din partea dreaptă a coifului este de mare interes și a fost interpretată în lumina scenelor tauroctoniei (jertfa unui taur) din Misterele Mitraice.
Mediul și bunăstarea ar putea explica o schimbare la o fiară mai mare din specia oferită și o interpretare similară a unui episod de ucidere a taurilor.
Această jertfă a berbecului ar fi putut fi făcută de regele Zalmoxio, dar coiful de aur este realizat în altă perioadă istorică.
Perechea de Fiare Fioroase de pe gîtul Coifului de la Coțofenești ocupă un registru inferior alături de o creatură asemănătoare lipsită de piciorul unei victime.
Acest motiv al ''Fiarei fioroase'' se găsea timpuriu și în arta asiriană și a fost populară printre etrusci.
Fenicienii au fost probabil intermediarii transferului ei în peninsula Italică și în jurul Adriaticii, dar Fiara Fioroasă trebuie să fi călătorit și prin Asia Mică pentru că apare ca simbol getic autohton nu numai pe gîtul coifului de la Coțofenești, ci și pe un relief la baza Paharelor Agighiol (un sat din Dobrogea).
Registrul superior afișează un rînd de trei creaturi înaripate așezate sau ghemuite, mai degrabă asemănătoare maimuțelor, cu fețe umane, antebrațe lungi și cozi lungi.
Aceste motive sînt cu siguranță inspirație directă, dacă sînt translatate sfincșilor de pe un pahar de aur din Amlash (Iran).
Ochii de pe unele scuturi de luptă elinești de asemenea pot fi desemnați de inspirație getică, folosiți în scopul de a evita loviturile mortale, dar odată transpuși pe coiful getic, și deasupra ochilor unui get nobil care l'a purtat, ar putea însemna ''Te văd de două ori, am ochi ca șoimul meu''.
Aurarii și argintarii geți care fabricau obiectele de podoabă cunoșteau și alte stiluri de artă contemporană vremurilor lor, cm erau cele din Scyția, Elada, nord-estul Italiei, care erau cunoscute prin comerț, călătorii și întîlniri, și au adaptat convențiile de reprezentare potrivite propriilor scopuri.
Sensul acestor motive era, fără îndoială, specific contextului.
Decorațiunile precum rozeta, benzile, triunghiurile, spirala si altele sînt motive specifice artei getice.
Scena jertfei berbecului este o temă răspîndită pe un areal întins în spațiul getico-arian care a intrat și în arta elenă.
Prin urmare, coiful pare să fi fost realizat într'un atelier getic.
deoarece, tehnica incomodă de execuție contrastează cu tehnica diferită a unui meșter elen, roman, persan, și indică o execuție a unui meșter autohton.
O replică a coifului a apărut în filmul istoric ''Dacii'' din 1967 de Sergiu Nicolaescu, deși acțiunea filmului avea loc la cel puțin 500 de ani ulterior perioadei la care a fost datat coiful cu vîrful plat, purtat de regele geților Decebal, o inexactitate care ar fi avut darul să creeze o imagine distorsionată în limbajul istoric al culturii populare.
Benzile desenate ''Din zori de istorie”, apărute la sfîrșitul anilor ’70 în revista ''Cutezătorii”, scrise de Vasile Mănuceanu și desenate de Albin Stănescu, înfățișează și coiful cu vîrf plat.
Este purtat de regele get Odrix în timpul conflictului cu regele persan Darius I, care în 513 î.Hr. făcea campanie împotriva geto-scyților.
Acțiunea are loc în aproximativ perioada în care a fost datat coiful original.
O bandă desenată similară scrisă de Mănuceanu și desenată de Sandu Florea îl înfățișează și pe regele Burebista purtînd coiful.
Cu toate acestea nimic nu ne îndreptățește să asociem acest coif de aur cu regii cunoscuți ai geților.

RUMÎNII ÎN ISTORIA GENOMULUI UMAN O întrebare care preocupă azi specia umană este legată de viitorul oamenilor, sau mai precis dacă va evolua în mai multe specii? Răspunsul pare a fi negativ, deoarece omul a ocupat toate nișele eco…

CE SPUN STRĂINII DESPRE MARELE NEAM AL GEȚILOR ”CEI CRUZI” Conform afirmațiilor unor istorici care susțin ideea unui mare neam al ”tracilor”, aceștia erau depășiți numeric de un neam la fel de mare aflat undeva prin India și care se numeau inzi…

VIKTOR ORBAN ȘI'A PUS TANCURILE LA DISPOZIȚIA LUI PUTIN PENTRU A APĂRA CRIMEEA
Supărat pe ucrainieni că nu lasă copiii ungurilor din TransCarpatia să învețe în limba maternă, și'a pus întregul efectiv de tancuri la dispoziția lui Putin să apere de Ucraina, în special Crimeea ocupată în 2014 de ruși !!!

CEREM RUSIEI SĂ REDEVINĂ CNEZATUL MOSCOVEI DIN 1300, O ENTITATE CÎT TREI JUDEȚE RUMÎNEȘTI ÎN JURUL MOSCOVEI !!!
Rusia a cerut NATO să se retragă din Europa de Est și să recupereze controlul colonial pe care'l avea asupra acestei părți a Europei.
Dar de ce trebuie să ne oprim la 1990 -1997 și nu la 1300???
Evoluția teritorială a Rusiei a consemnat modificări prin mijloacele cuceririlor și anexărilor teritoriale și al unirilor ideologice și politice din cursul a peste cinci secole, din 1478 pînă în prezent.
Cînd mongolii au invadat teritoriul Rusiei, Moscova era doar un neînsemnat avanpost comercial al Cnezatului Vladimir-Suzdal.
Cu toate că mongolii au incendiat Moscova în iarna anului 1238 și au jefuit orașul în 1293, micul avanpost a fost reclădit, pădurile înconjurătoare oferind un minim adăpost în fața atacurilor și ocupației mongole.
Un punct istoric de reper important a fost încheierea în 1480 a dominației Hoardei de Aur asupra Cnezatului Moscovei, după retragerea tătarilor odată cu retragerea de pe Ugra.
Ivan al III-lea, (care a domnit între 1462–1505), și Vasili al III-lea (care a domnit între 1505–1533), reușiseră să extindă mult frontierele Cnezatului Moscovei (1283–1547) prin anexarea Republicii Novgorodului (1478), Cnezatului Tverului (1485), Republicii Pskovului (1510), Apanajul Volokolamskului (1513) și cnezatele Riazan (1521) și Novhorod-Siverskîi (1522).
După o lunga perioadă de instabilitate din 1598–1613, au venit la putere Romanovii (1613) și procesul de extindere și colonizare a continuat.
În vreme ce Europa Occidentală a colonizat Lumea Nouă, Țaratul Rusiei și'a extins granițele terestre spre răsărit, nord și sud.
Aceasta a continuat pentru mai multe secole.
Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de la Marea Neagră la Oceanul Pacific.
Pentru o perioadă de timp Imperiul Rus a inclus și teritoriile din America de Nord. (1732–1867) și o colonie efemeră neoficială în Africa (1889) pe teritoriul Djiboutiului contemporan.