Biblioteca IP LT ,,Minerva”

Am aflat cu tristețe despre decesul marelui Eugen Doga. Am crescut pe melodiile din filmul „Maria Mirabela” și am plâns ascultând muzica din „Lăutarii”. Purtăm cu noi pretutindeni celebrul vals din „Gingașa și tandra mea fiară” și recunoaștem compozițiile maestrului de la primele note.

Moldova a fost mai frumoasă și mai bogată datorită domniei sale. Ne luăm rămas-bun cu durere, dar și cu recunoștință. Pentru a-i aduce un omagiu marelui Eugen Doga, ziua funeraliilor va fi decretată zi de doliu național.

Sincere condoleanțe familiei și întregului popor, care l-au iubit și îl vor purta mereu în inimă.

Într-o zi de 1 Martie, acum 187 de ani, a venit pe lume marele povestitor al românilor, Ion Creangă.

Simpla rostire a numelui marelui scriitor trezește o mică nostalgie în sufletul fiecărui român, care a răsfoit amintirile copilăriei de pe malul Ozanei cea frumos curgătoare sau a zâmbit la snoavele personajelor din poveștile ticluite cu atâta har de bălaiul Nică ajuns la maturitate.

Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, la Humulești, județul Neamț.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”.

În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.

În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu).

După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții.

După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

Ion Creangă este povestitorul care a conservat lumea tradiţională a satului moldovean în opera sa.

Criticii literari, dar şi cei care l-au cunoscut spun că, deşi a trăit mare parte a vieţii sale la oraş, Creangă a rămas acelaşi ţăran humuleştean cu apucăturile sale rurale şi anecdotele sănătoase pline de tâlc ale muntenilor nemţeni.

Ion Creangă, humuleşteanul care a redefenit povestitul în cultura română, face parte din careul de aşi al literaturii româneşti, alături de Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu şi Ion Slavici.

Ion Creangă a fost în Iaşiul mijlocului de secol al XIX-lea, un factor al progresului.
Dorea să revoluţioneze lumea arhaică.
Dorea să reformeze Biserica, răzvrătindu-se, avea idei progresiste şi era un dascăl care mergea după noi metode, inovative în a-şi educa învăţăceii, un adevărat profesor de modă nouă.

Era şi un intelectual, frecventa teatrul şi saloanele Junimii, citea şi studia. Cu toate acestea, contemporanii săi, dar şi criticii, spuneau că din ”orăşanul” Creangă, răzbătea ”ţărănia” sănătoasă a lui Nică. De altfel, singur recunoştea că, în esenţă, este un ţăran.

În anul 1875, când Mihai Eminescu a fost numit revizor şcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui, îl cunoaşte pe marele nostru povestitor Ion Creangă, cu care leagă o prietenie trainică, fiind fascinat de talentul dascălului, de poveştile pe care le spunea şi de graiul dulce moldovenesc al celui care avea să fie numit mai târziu „Homer al nostru”.

Eminescu este cel care îl îndeamnă pe Ion Creangă să îşi treacă pe hârtie poveştile, povestirile şi amintirile din copilărie, îi înlesneşte drumul spre „Junimea”, unde Creangă i-a cunoscut pe scriitorii vremii, şi scriitorii vremii l-au cunoscut pe Creangă, i-au îndrăgit scrisul şi felul său hâtru de a pune viaţa în cuvinte, viaţa ţăranului din satele Moldovei, viaţă plină de griji, dar o viaţă de o frumuseţe nealterată.

La câteva luni de la moartea (la 15 iunie 1889) lui Eminescu, în 1889, în noaptea de Anul Nou, se stinge la Iaşi, fiind înmormântat în cimitirul "Eternitatea".

_ 2025.
În fiecare an, în prima zi de miercuri a lunii februarie, comunitatea globală sărbătorește – ZICI - Ziua Internațională a Cititului Împreună.

ZICI este un eveniment global dedicat apropierii oamenilor prin puterea cuvintelor și a poveștilor împărtășite cu voce tare, promovând lectura ca bază solidă a dezvoltării competențelor de alfabetizare.

Elevii clasei a V-a, îndrumați de profesoara de limba și literatura română, D-na Macari Ecaterina, au prezentat cărțile preferate și au citit fragmente din acestea cu voce tare.
Bravo! Mulțumim pentru implicare și participare!

📢📢 Călătorii
în lumea cărţilor.

Ziua Internațională a Cititului Împreună! Este ziua dedicată lecturii și magiei de a citi împreună.

La mulți ani Românilor de pretutindeni...💙💛❤️👼🕊

24 ianuarie: Unirea Principatelor Române

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar român modern.
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful partidei unioniştilor moldoveni.
În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza.
În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.
Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.
În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Constituția adoptată la 1 iulie 1866, consfinţeşte denumirea oficială, România, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România.
La 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române, adică a vechilor state Moldova și Țara Românească, această unire fiind strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și alegerea sa ca domnitor al ambelor țări românești.