30/09/2026
Pe 20 octombrie convocăm Consiliul Național Coordonator. Problemele semnalate prin petiții trebuie discutate și la nivel de sistem.
În urma analizei petițiilor și sesizărilor recepționate de ANPCV, am identificat o serie de dificultăți care se repetă și care, dincolo de particularitățile fiecărui caz, pot indica vulnerabilități ale mecanismelor de protecție și intervenție.
Fiecare caz este individual și trebuie examinat ca atare. Dar atunci când aceleași dificultăți apar în mai multe adresări, ele devin semnale pentru sistem.
Vom pune în discuție:
🔹 violența digitală și asigurarea protecției atunci când violența continuă în mediul online;
🔹 eficiența ordonanțelor de protecție și a monitorizării electronice, inclusiv disponibilitatea brățărilor electronice și continuitatea protecției în practică;
🔹 situațiile în care persoanele împotriva cărora au fost emise ordine de protecție dețin funcții sau demnități publice;
🔹 cazurile în care copiii sunt luați de unul dintre părinți și nu pot fi localizați pentru perioade îndelungate, precum și eficiența mecanismelor de căutare și cooperare dintre instituții;
🔹 situațiile în care copiii sunt preluați conform programului de întrevederi, dar nu sunt returnați la termen, inclusiv atunci când sunt scoși din țară;
🔹 dificultățile privind stabilirea domiciliului copiilor și executarea hotărârilor care îi privesc;
🔹 participarea efectivă a autorităților competente în procesele judiciare care privesc copiii;
🔹 protecția victimelor aflate în centre de plasament atunci când cererea privind ordonanța de protecție este respinsă, iar examinarea recursului durează. Cum asigurăm continuitatea protecției femeii și a copiilor în acest interval?
🔹 accesul efectiv la asistență juridică garantată de stat, în special în localitățile îndepărtate, unde distanța, transportul, lipsa resurselor sau dificultățile de deplasare pot limita exercitarea acestui drept;
🔹 dificultățile privind identificarea și documentarea violenței psihologice și accesul la specialiști care pot realiza evaluările necesare;
🔹 protecția victimelor aflate în situații de vulnerabilitate sporită, inclusiv a persoanelor cu dizabilități intelectuale sau dificultăți de sănătate mintală, pentru care intervenția trebuie adaptată nevoilor individuale;
🔹 cazurile de violență în relații în care unul dintre parteneri este cetățean străin sau victima se află peste hotare;
🔹 situațiile semnalate în care sunt invocate aspecte privind starea psihologică a victimei în litigii referitoare la credibilitatea acesteia sau la îngrijirea copiilor;
🔹 sesizările privind posibile situații de hărțuire sexuală în instituții și comunități și modul în care mecanismele existente răspund unor asemenea cazuri;
🔹 accesul persoanelor cu comportament violent la programele specializate destinate reducerii comportamentului violent;
🔹 cinci sesizări privind cereri de grațiere ale unor femei condamnate aflate în Penitenciarul Rusca, care invocă existența unui context anterior de violență în relațiile lor;
🔹 și, transversal, o problemă pe care o regăsim în repetate rânduri: coordonarea, continuitatea intervenției și schimbul de informații între instituții.
📍Nu vom reexamina cazuri individuale. Rolul nostru este să vedem ce ne arată aceste cazuri despre funcționarea sistemului, unde apar blocajele și ce soluții concrete trebuie asumate de instituțiile responsabile.
Pentru ANPCV, o petiție nu se încheie odată cu expedierea unui răspuns. Atunci când mai multe istorii individuale scot la suprafață aceeași vulnerabilitate, aceasta devine un semnal pentru sistem.
Iar semnalele sistemice trebuie transformate în soluții.
https://anpcv.gov.md/ro/about/consiliul.html