Movila Măgura

MOVILA MĂGURA. Stâna lui Ion Cernavca. satul Bocani (Fălești). Movila Măgura. Stâna lui Ion Cernavca, satul Bocani. Protagonist Gheorghe Șova.

Un articol de popularizare despre tumulii mari de pe teritoriul Republicii Moldova, publicat recent în ziarul Funcționarul public, nr. 23, decembrie 2021
http://aap.gov.md/files/publicatii/ziar/21/612.pdf

Despre tumulii de mari dimensiuni
Vlad Vornic
http://aap.gov.md/files/publicatii/ziar/21/612.pdf

Un articol de popularizare despre tumulii mari de pe teritoriul Republicii Moldova, publicat recent în ziarul Funcționarul public, nr. 23, decembrie 2021
http://aap.gov.md/files/publicatii/ziar/21/612.pdf

Tatiana Cotiga - notițe de călătorie la Movila Măgura

Movila MAGURA Jurnal de calatorii. tatianacotiga.com este un proiect personal, dedicat pasiunii pentru munte, călătorie, fotografie, bicicletă, s.a.

Pentru Movila Măgura

ARGUMENTAȚIE
pentru a lua sub ocrotire de stat înălţimea „Movila Măgura”,
obiect peisager cu o semnificaţie de unicat în patrimoniul naţional

Monumentul „Movila Măgura” reprezintă o ridicătură (tumul) de 14 m înălţime pe platoul Măgura cu altitudinea de 387,6 m. Datele şi concluziile ştiinţifice sunt controversate. Platoul „Movila Măgura” se află la sud de satul Măgurele şi la vest de satul Mirceşti (raionul Ungheni), care reprezintă un lanţ deluros cu o altitudine cuprinsă între 305 - 361 m, şi sunt componente a Platoului Codrilor Centrali cu păduri zonale mezofile. La vest de comuna Măgurele şi de Ţâghira-Teşcureni relieful este mai jos, unde altitudinea scade brusc până la 270 – 160 m, iar terenurile din împrejurime fac parte din stepa Bălţilor (sector de sud-vest) cu vegetaţie de păiuş şi negară. După aşezarea topografică, altitudine, condiţiile climaterice şi vegetaţie ar fi prielnice o stepă cu diverse specii stepoformante ca negara şi păiuşul, dar învecinată cu pădurea Codrilor Centrali.
După datele arheologice (Bicbaev Veaceslav, 2001) tumulul ar reprezenta o necropolă (monument militar) din epoca medievală târzie (sec. XV), iar după părerea pedologului academician Andrei Ursu, care remarcă formarea solului de ciornoziom pe fundalul dezgolit cu rocă nisipoasă carbonatică. Asemenea sol s-a putut forma în decurs de sute şi chiar mii de ani, de o vegetaţie ierboasă de stepă. Autorul presupune că tumulul a fost construit cu destinaţia de translator al semnalelor de alarmă pe timpurile năvălirii hoardelor de nomazi. În acest caz, tumulul poate avea vârsta de 1800 – 2000 de ani. În această perioadă de timp au fost construite şi alte monumente militare, ca Valul lui Traian, pe care pedologii au atestat prezenţa solurilor noi de tip ciornoziomic carbonic, similar cu cel de la „Movila Măgura”.
Academecianul Andrei Negru şi colaboratorii săi au efectuat în anii 2010 – 2011 investigaţii şi inventarierea florei din stepa învecinată tumulului, unde s-a atestat prezenţa 284 specii de plante vasculare cu predominarea – Astercaceele (57 specii), Poaceele (37 specii), Fabaceele (30 specii). Această componenţă floristică a vegetaţiei de stepă vine să confirme caracterul secundar al stepei din zona dată. În stepele naturale, ca regulă, domină numeric speciile de Poacee şi Fabacee, iar Asteraceele se află pe locul secundar. Din numărul total de specii a florei de stepă din împrejurimile tumulului „Movila Măgura” s-a contatat prezenţa a 13 specii de plante ierboase rare şi pe cale de dispariţie, ocrotite prin legea de stat a Republicii Moldova. Acestea sunt: brebenocul (Vinca Minor), sparanghelul (Asparagus officinalis), seminoc (Helicrysum arenarium (L.) Moench), cănăriţa (Cerastium glutinosum Fries.), zambilă (Hyacinthella leucophaea (C. Koch.) Schur), şofrănel (Crocus reticulatus Stev. ex. Adams), stângenel (Iris pumila L.), apărătoare (Goniolimon besserianum (Shult.) Kusn.), negară (Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., S.pennata L., S.pulcherrima C. Koch), ruşcuţă (Adonis vernalis L.), darie (Pedicularis kaufmannii Kinzg.).
De la o altitudine de peste 400 m, se deschide o panoramă pitorească pe o distanţă de până la 30 – 40 km, unde se desluşesc clar localităţile săteşti din sectorul de nord-vest din stepa Bălţului, inclusiv relieful deluros şi pitoresc din împrejurimile acestui monument. Satele, comunele se privesc ca din avion de la această înălţime, căutându-le ca pe o hartă topografică efectuată la o scară majoră. De sub acest lanţ deluros îşi începe cursul r. Cula (satul Coşeni, râul Ciulucul Mic (satul Pietrosu), afluent al râului Răut, râul Gârla Mare din apropierea satului Bocani, afluent al râului Prut.
Ю. П. Кравчук şi colaboratorii săi (1976) a considerat acest monument peisager cu o suprafaţă de 1500 ha drept o raritate în landşaftul natural al timpului. „Movila Măgura” este atractivă nu numai prin înălţimea sa impunătoare faţă de peisajul rustic megieş care se deschide în împrejurimile lui, dar şi prin descoperirea vestigiilor arheologice (obiecte a culturii Cucuteni – Tripoli), studiile pedologice ale academicianului Andrei Ursu, investigaţiile floristice ale academicianului Andrei Negru şi a unor cercetări fitocenotice mai recente.
O privire asupra vegetaţiei ierboase din împrejurimile înălţimii „Movila Măgura” evidenţiază caracterul artificial al comunităţilor de plante prin prezenţa numeroşilor dominanţi a fitocenozelor de stepă tipică. Tumulul „Movila Măgura” reprezintă un monument policultural bine investigat ştiinţific de o importanţă peizageră, estetică, culturală, care s-ar menţine şi utiliza prin organizare şi amenajare ca obiect turistic de valoare naţională.
Monumentul „Movila Măgura” se află pe lanţul deluros care uneşte văile râului Prut cu cea a râului Nistru, şi desparte raioanele administrative Făleşti şi Ungheni, atingând înălţimea absolută de 388,8 m. Localităţile săteşti din preajma înălţimei „Movila Măgura” au o altitudine mult mai joasă (satul Burghelea – Soci – 170 m, satul Bocani – 136 m, satul Ciolacul Nou – 141 m, satul Slobozia Măgura şi Bursuceni – 144 m). Tumulul de 14 m se află amplasat pe teritoriul administrativ al satului Tâghira din componenţa Primăriei Negurenii Vechi (raionul Ungheni), chiar dacă poziţional se află mai aproape de localităţile săteşti Pietrosu, Bocani sau Ciolacul Vechi din cadrul raionului Făleşti care îşi revendică dreptul că tumulul ar aparţine localităţii lor..
Interesul faţă de această zonă a fost precipitat prin implementarea unui proiect dezvoltat de Asociaţia Obştească „Alianţa între generaţii” din Făleşti (preşedinte Gheorghe Şova) în cadrul unui proiect de promovare a zonei ecoturistice „Movila Măgura” cu finanţare oferită de Oficiul din Moldova al Băncii Mondiale (anul 2010) şi UNDP-Moldova (2011), în cadrul cărora au fost efectuate analizele pedologice, arheologice, inventarierea florei, despre care am remarcat mai sus. Studiile respective au fost adunate într-o broşură „Zona ecoturistică „Movila Măgura” şi un film documentar cu acelaş nume cu durata de 30 minute. Ulterior, administraţia publică locală din primăriile megieşe înălţimii au dezvoltat un festival anual „În ospeţie la Movila Măgura”.

Directorul Grădinii Botanice (Institut) Alexandru Teleuţă

Colaborator ştiinţifici coordonator al Grădinii Botanice
(Institut a Academiei de Ştiinţe din Moldova) Ştefan Lazu

Asociația Obștească ”Alianța între generații” Fălești Gheorghe Șova

MOVILA MĂGURA. Stâna lui Ion Cernavca. satul Bocani (Fălești).
O modalitate de a practica turismul ecologic, local.
Pornit la Movila Măgura, decid să poposesc la o stână în zona respectivă. Am selectat o stână, fără careva calcule, decât, de acolo, să se vadă Movila Măgura. Și intuiția nu m-a dat de sminteală. Am dat peste niște oameni extraordinari, provocându-i la vorbă. M-am apropiat, pur și simpli. Nici nu m-am prezentat. Le-am zis că vreau doar să particip la o mulsoare.
Vedeți ce am reușit din această poveste. Am nimerit, nenea Ion Cernavca fiind un interlocutor minunat. Nimic nu a fost regizat, totul e natural.

Bocani Movila Măgura. tâna lui Ion Cernavca, satul Bocani. Protagonist Gheorghe Șova

MOVILA MĂGURA - ÎNTRE FILELE UNEI CĂRȚI

JURNALISTUL VADIM ȘTERBATE DIN SOROCA NE PREZINTĂ UNA DIN CELE 99 DE ATRACȚII TURISTICE DINTRE NISTRU ȘI PRUT

Movila Măgura, nu putea să nu se regăsească printre aceste 99 de atracții turistice dintre Nistru și Prut. Impozantă și pitorească cu un potențial enorm, aceasta are și va avea multe de spus în peisajul turistic de pe la noi. M-a cucerit din prima și ori de câte ori am avut ocazia să urc pe vârful ei, fie cu sania, pe jos ori cu mașina nu mai doream să cobor. Acolo ai lumea la picioare.
Recomand tuturor să descopere Movila Măgura și satele de la poalele sale.

Movila Măgura

Dealul care are cântecul său Movila Măgura de pe meleagurile Ungheniului este o atracție turistică având un mare potențial, deocamdată puțin valorifi cat. Situată lângă hotarul a trei raioane, Movila Măgura a inspirat oamenii să boteze mai multe sate din preajmă în cinstea sa – Măgurele din raionul Ungheni, Slobozia-Măgura din raionul Sângerei, Măgura și Măgura Nouă din raionul Fălești.
Movila Măgura face parte din top trei înălțimi din Republica Moldova, cu altitudinea ei absolută de 388 m. Curios lucru, dar pe lângă faptul că a fost „înălțată” de natură, mai are pe vârful ei un posibil tumul – o movilă artificială ridicată deasupra unor morminte, de vreo 14 m înălțime. Fiind cel mai înalt pisc din regiune, movila a fost utilizată în timpuri îndepărtate pentru transmiterea semnalelor și comunicarea cu ajutorul focului și a fumului.
Deși Movila Măgura se află pe teritoriul satului Țâghira din raionul Ungheni, vă recomandăm să o escaladați dinspre satul Ciolacul Vechi, raionul Fălești. Lăsați mașina undeva în sat, mai ales dacă nu este una de teren, și urcați până în vârf pe jos.
Deși traseul poate părea obositor, merită să o faceți. „Măgura, după cm spune și DEX-ul, este un deal înalt, izolat în șes și de obicei împădurit”, în cazul dat așa și este. Apropiindu-vă un pic, veți vedea și crucea de pe movilă, restabilită după anii 90 ai secolului XX, iar alături recent a început construcția mănăstirii cu hramul „Înălțarea Domnului și Acoperământul Maicii Domnului”.
Anume de pe vârful movilei se deschide o panoramă de 360 de grade a satelor din împrejurimi, așezate la zeci de kilometri. Zona ecoturistică Movila Măgura a reușit în ultima perioadă să fie gazda mai multor ediții ale unui eveniment cultural de amploare – „În ospeție la Movila Măgura”, dar și a curselor de automobile SUV. Totodată, movila poate participa la concursul „Cel mai bun derdeluș”, aici chiar ai ce face cu sania pe zăpadă. Și încă ceva, Movila Măgura, cu pitorescul său, l-a fermecat și pe Gheorghe Mustea, care a compus piesa muzicală „La Movila Măgurii”.

Autor: Vadim Șterbate

ARGUMENTAȚIE
pentru a lua sub ocrotire de stat înălţimea „Movila Măgura”,
obiect peisager cu o semnificaţie de unicat în patrimoniul naţional

Monumentul „Movila Măgura” reprezintă o ridicătură (tumul) de 14 m înălţime pe platoul Măgura cu altitudinea de 387,6 m. Datele şi concluziile ştiinţifice sunt controversate. Platoul „Movila Măgura” se află la sud de satul Măgurele şi la vest de satul Mirceşti (raionul Ungheni), care reprezintă un lanţ deluros cu o altitudine cuprinsă între 305 - 361 m, şi sunt componente a Platoului Codrilor Centrali cu păduri zonale mezofile. La vest de comuna Măgurele şi de Ţâghira-Teşcureni relieful este mai jos, unde altitudinea scade brusc până la 270 – 160 m, iar terenurile din împrejurime fac parte din stepa Bălţilor (sector de sud-vest) cu vegetaţie de păiuş şi negară. După aşezarea topografică, altitudine, condiţiile climaterice şi vegetaţie ar fi prielnice o stepă cu diverse specii stepoformante ca negara şi păiuşul, dar învecinată cu pădurea Codrilor Centrali.
După datele arheologice (Bicbaev Veaceslav, 2001) tumulul ar reprezenta o necropolă (monument militar) din epoca medievală târzie (sec. XV), iar după părerea pedologului academician Andrei Ursu, care remarcă formarea solului de ciornoziom pe fundalul dezgolit cu rocă nisipoasă carbonatică. Asemenea sol s-a putut forma în decurs de sute şi chiar mii de ani, de o vegetaţie ierboasă de stepă. Autorul presupune că tumulul a fost construit cu destinaţia de translator al semnalelor de alarmă pe timpurile năvălirii hoardelor de nomazi. În acest caz, tumulul poate avea vârsta de 1800 – 2000 de ani. În această perioadă de timp au fost construite şi alte monumente militare, ca Valul lui Traian, pe care pedologii au atestat prezenţa solurilor noi de tip ciornoziomic carbonic, similar cu cel de la „Movila Măgura”.
Academecianul Andrei Negru şi colaboratorii săi au efectuat în anii 2010 – 2011 investigaţii şi inventarierea florei din stepa învecinată tumulului, unde s-a atestat prezenţa 284 specii de plante vasculare cu predominarea – Astercaceele (57 specii), Poaceele (37 specii), Fabaceele (30 specii). Această componenţă floristică a vegetaţiei de stepă vine să confirme caracterul secundar al stepei din zona dată. În stepele naturale, ca regulă, domină numeric speciile de Poacee şi Fabacee, iar Asteraceele se află pe locul secundar. Din numărul total de specii a florei de stepă din împrejurimile tumulului „Movila Măgura” s-a contatat prezenţa a 13 specii de plante ierboase rare şi pe cale de dispariţie, ocrotite prin legea de stat a Republicii Moldova. Acestea sunt: brebenocul (Vinca Minor), sparanghelul (Asparagus officinalis), seminoc (Helicrysum arenarium (L.) Moench), cănăriţa (Cerastium glutinosum Fries.), zambilă (Hyacinthella leucophaea (C. Koch.) Schur), şofrănel (Crocus reticulatus Stev. ex. Adams), stângenel (Iris pumila L.), apărătoare (Goniolimon besserianum (Shult.) Kusn.), negară (Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., S.pennata L., S.pulcherrima C. Koch), ruşcuţă (Adonis vernalis L.), darie (Pedicularis kaufmannii Kinzg.).
De la o altitudine de peste 400 m, se deschide o panoramă pitorească pe o distanţă de până la 30 – 40 km, unde se desluşesc clar localităţile săteşti din sectorul de nord-vest din stepa Bălţului, inclusiv relieful deluros şi pitoresc din împrejurimile acestui monument. Satele, comunele se privesc ca din avion de la această înălţime, căutându-le ca pe o hartă topografică efectuată la o scară majoră. De sub acest lanţ deluros îşi începe cursul r. Cula (satul Coşeni, râul Ciulucul Mic (satul Pietrosu), afluent al râului Răut, râul Gârla Mare din apropierea satului Bocani, afluent al râului Prut.
Ю. П. Кравчук şi colaboratorii săi (1976) a considerat acest monument peisager cu o suprafaţă de 1500 ha drept o raritate în landşaftul natural al timpului. „Movila Măgura” este atractivă nu numai prin înălţimea sa impunătoare faţă de peisajul rustic megieş care se deschide în împrejurimile lui, dar şi prin descoperirea vestigiilor arheologice (obiecte a culturii Cucuteni – Tripoli), studiile pedologice ale academicianului Andrei Ursu, investigaţiile floristice ale academicianului Andrei Negru şi a unor cercetări fitocenotice mai recente.
O privire asupra vegetaţiei ierboase din împrejurimile înălţimii „Movila Măgura” evidenţiază caracterul artificial al comunităţilor de plante prin prezenţa numeroşilor dominanţi a fitocenozelor de stepă tipică. Tumulul „Movila Măgura” reprezintă un monument policultural bine investigat ştiinţific de o importanţă peizageră, estetică, culturală, care s-ar menţine şi utiliza prin organizare şi amenajare ca obiect turistic de valoare naţională.
Monumentul „Movila Măgura” se află pe lanţul deluros care uneşte văile râului Prut cu cea a râului Nistru, şi desparte raioanele administrative Făleşti şi Ungheni, atingând înălţimea absolută de 388,8 m. Localităţile săteşti din preajma înălţimei „Movila Măgura” au o altitudine mult mai joasă (satul Burghelea – Soci – 170 m, satul Bocani – 136 m, satul Ciolacul Nou – 141 m, satul Slobozia Măgura şi Bursuceni – 144 m). Tumulul de 14 m se află amplasat pe teritoriul administrativ al satului Tâghira din componenţa Primăriei Negurenii Vechi (raionul Ungheni), chiar dacă poziţional se află mai aproape de localităţile săteşti Pietrosu, Bocani sau Ciolacul Vechi din cadrul raionului Făleşti care îşi revendică dreptul că tumulul ar aparţine localităţii lor..
Interesul faţă de această zonă a fost precipitat prin implementarea unui proiect dezvoltat de Asociaţia Obştească „Alianţa între generaţii” din Făleşti (preşedinte Gheorghe Şova) în cadrul unui proiect de promovare a zonei ecoturistice „Movila Măgura” cu finanţare oferită de Oficiul din Moldova al Băncii Mondiale (anul 2010) şi UNDP-Moldova (2011), în cadrul cărora au fost efectuate analizele pedologice, arheologice, inventarierea florei, despre care am remarcat mai sus. Studiile respective au fost adunate într-o broşură „Zona ecoturistică „Movila Măgura” şi un film documentar cu acelaş nume cu durata de 30 minute. Ulterior, administraţia publică locală din primăriile megieşe înălţimii au dezvoltat un festival anual „În ospeţie la Movila Măgura”.

Directorul Grădinii Botanice (Institut) Alexandru Teleuţă

Colaborator ştiinţifici coordonator al Grădinii Botanice
(Institut a Academiei de Ştiinţe din Moldova) Ştefan Lazu

Asociația Obștească ”Alianța între generații” Fălești Gheorghe Șova