Uniunea Scriitorilor din Moldova

Dragi prieteni și colegi, vă invităm să accesați pe pagina web a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova numărul 2 (2026) al „Revistei literare”.

Din cuprins:
„Maestrul surprizelor” de Adrian CIUBOTARU;
„Ultima vacanță în URSS sau Ziua pomenirii morților” de Teo CHIRIAC;
„Nichita Stănescu și epoca proletcultistă” de Nichita DANILOV;
„Mircea V. Ciobanu: suma debuturilor” (Mircea V. Ciobanu – 70) de Eugen LUNGU;
Ancheta „Revistei literare”: Mircea V. Ciobanu în șaptezeci de… cărți;
„Poetul în piele de critic” (Mircea V. Ciobanu – 70) de Nicolae LEAHU;
„Harta și busola” (Mircea V. Ciobanu – 70) de Lucia ȚURCANU;
„Fiecare înaintare contează” (poezie) de Vasile GRIBINCEA;
„Grădinile lui Artiom Oleacu – o stare de a fi” de Silvia BERDAN;
„Făt-Frumos-din-fulgi-de-nea” (proză) de Mircea V. CIOBANU;
„Teroarea sensului prefabricat” de Viorica-Ela CARAMAN;
„Vladimir Beșleagă și miracolul limbii (IV)”: interviu de Nina CORCINSCHI;
„Noapte de iarnă” de Boris PASTERNAK în versiunea lui Gheorghe DONI;
„Ecart și apropiere” (eseuri) de Leo BUTNARU;
„Scuze publice sau O greșeală abominabilă” de Mircea V. CIOBANU;
„Ora adevărului” de Eugen LUNGU;
„Caiete de antropologie istorică” de Nicolae ENCIU;
„Nichita Stănescu. A regândi (poetic) întregul” de Oxana GHERMAN;
„Afo” (poezie) de Mircea V. CIOBANU;
„Delirtango” (fragment de roman) (avanpremieră editorială) de Val BUTNARU.

Numerele precedente ale „Revistei literare” le puteți accesa și descărca din arhiva publicației: https://uniuneascriitorilor.md/arhiva-revista/

La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație și împliniri literare, adresăm astăzi poetei, prozatoarei, eseistei și traducătoarei Lucreția BÂRLĂDEANU, cu ocazia aniversării a 70-a de la naștere!

Lucreția Bârlădeanu s-a născut la 30 mai 1956, în satul Tătărăuca Veche, raionul Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În 1996, și-a susținut doctoratul în filologie la Academia de Științe a Moldovei, cu teza „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu”.

Activitatea sa profesională a început în satul de baștină, unde, între 1979 și 1982, a fost profesoară la școala medie. Ulterior, a activat ca lector asistent la Catedra de limba și literatura română a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1982-1988), apoi ca lector superior și conferențiar universitar la Catedra de Teatrologie și Literatură Universală a Universității de Arte (1988-1998). Din 1998, locuiește la Paris, unde și-a continuat activitatea literară, eseistică și de mediere culturală între spațiul românesc și cel francez.

A debutat în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (1977), iar debutul editorial l-a realizat cu volumul de poezie „Roua de cuvinte” (1988). Au urmat cărțile de versuri „Clipe cu păsări” (1996) și „Capitalul din Para Sângelui” (1998), volume care au conturat o voce lirică distinctă, atentă la delicatețea stărilor interioare și la tensiunile identitare ale unei conștiințe aflate între locul originar și spațiul european al exilului ales.

O direcție importantă a operei sale o reprezintă eseistica și reflecția critică. Studiul „Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu” (1996) confirmă interesul autoarei pentru temele majore ale literaturii române, completat, de-a lungul timpului, de texte despre George Bacovia, George Coșbuc, Lucian Blaga, Liviu Damian, Grigore Vieru și alți autori. Volumele „Dialoguri pariziene…” (2005, ediția a II-a – 2014) și „Secolul nomazilor” (2006) exprimă poziționarea scriitoarei între culturi, limbi, experiențe și forme diferite de apartenență.

După stabilirea la Paris, Lucreția Bârlădeanu a publicat cărți care lărgesc aria preocupărilor sale literare (poezie, proză scurtă, roman, literatură pentru copii, dramaturgie): „Dealul Drăguței (Amintiri din altă copilărie)” (2010), „Scrisori din Paris” (2011), „Lectures de métro” (2012), „Le prix de remède” (2014), „Surprises de métro” (2015), „Tunica portocalie” (2016), „Misterul de Est” (2020), „Cherche la femme” (2021), „Motănașul din flori” (2022), „Crimă la Paris” (2023) și „Regele Balului” (2025).

Lucreția Bârlădeanu este prezentă și în spațiul traducerii și al promovării literaturii române în limba franceză. Antologia „Nouvelles de Moldavie” (2013), realizată în traducerea lui Jean-Louis Courriol, a contribuit la circulația prozei scurte basarabene în Franța, iar propriile ei cărți publicate în limba franceză au consolidat profilul unei autoare care aparține, prin biografie și prin operă, mai multor spații culturale.

Activitatea sa literară a fost răsplătită cu numeroase distincții: Medalia „Mihai Eminescu” (2010), titlul de Cetățean de onoare al satului Tătărăuca Veche (2011), titlul de Cetățean de onoare al raionului Soroca (2013), Premiul „Danaster” pentru proză pentru copii al Fundației Culturale „Eco Art” din Iași pentru volumul „Dealul Drăguței” (2011), Premiul Diaspora al Salonului Internațional de Carte de la Chișinău (2011), Premiul Epistolaris pentru cartea „Scrisori din Paris” (2012), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Relații Culturale pe anul 2011, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru cartea de proză „Tunica portocalie” pe anul 2016, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Misterul de Est” pe anul 2021, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru literatură pentru copii pentru „Motănașul din flori” pe anul 2023 și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru dramaturgie pentru piesa „Crimă la Paris” pe anul 2024.

La mulți ani, stimată doamnă Lucreția Bârlădeanu!

La mulți ani, cu multă sănătate, inspirație, energie creatoare și noi împliniri literare, adresăm astăzi poetului și eseistului Teo CHIRIAC, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, cu ocazia aniversării a 70-a de la naștere!

Teo Chiriac s-a născut la 29 mai 1956, în satul Coșernița, raionul Florești. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Jurnalism, a Universității de Stat din Chișinău (1979). Între 1979 și 1985, a activat în calitate de redactor la Radioul Național; între 1985 și 1993 a fost redactor și redactor-șef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior „Hyperion”). A participat la Programul Internațional de Instruire „Marshall Plan for Moldova” (1998-2004) și a efectuat stagii în Cehia și Italia.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, Teo Chiriac a fost, în perioada 1995-1997, reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău. Din 2010, a exercitat funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar din 2021 este președintele USM. Din 2023, este președintele Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2015, este redactor-șef al „Revistei literare” – organul de presă al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

A debutat editorial cu volumul de poezie „Lucrare de control” (1987), prefațat de Grigore Vieru. Au urmat volumele „Salonul 33” (1989), prima carte de versuri apărută cu grafie latină în fosta RSSM; „Critica irațiunii pure” (1996), publicată la București; „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), „Cer lângă cer” (2011), „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2019), „Lumea, între paranoia și metanoia” (2026).

Poezia lui Teo Chiriac se distinge prin tensiunea dintre abstracție și sensibilitate, prin construcția ideatică a poemului, prin meditația asupra condiției omului contemporan și printr-o imaginație care transformă realul în arhitectură simbolică. Critica literară a remarcat, de-a lungul anilor, luciditatea, mobilitatea expresiei și vocația sa pentru explorarea marilor teme ale existenței, ale artei și ale conștiinței umane.

Teo Chiriac figurează printre cei 20 de autori ai antologiei „Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (selecție și prefață de Eugen Lungu). Versurile sale au fost publicate în reviste literare și antologii de poezie din România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia de Nord, Bulgaria și Rusia.

Activitatea sa literară a fost răsplătită cu importante distincții: Premiul pentru poezie contemporană al Societății Culturale „Lucian Blaga”, acordat în cadrul Zilelor „Mihai Eminescu” de la Cluj-Napoca (1994), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Critica irațiunii pure” (1996), Premiul pentru literatură Familia Esinencu (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009), Premiul Lira al Salonului Internațional de Carte, Chișinău (2010), titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru „Sufletul meu de până la Big Bang” (2016), Premiul Național pentru Literatură (2017) și Premiul „Constantin Stere” în domeniul literaturii, acordat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, pentru volumul „Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4” (2020). A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria „A” – Literatură, al României ( 2014 ) și cu Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2015).

Alex. ȘTEFĂNESCU: „Teo Chiriac are o predilecție pentru abstracții. Chiar și termenii de o concretețe marcată se dematerializează, se purifică, rămân o simplă convenție, deoarece poetul îi așează în raporturi noi, cu o mobilitate de prestigitator”.

Răzvan VONCU: „Teo Chiriac este înzestrat cu o conștiință ultra-sensibilă, care percepe acut dezechilibrele tot mai accentuate ale lumii contemporane și puterile tot mai reduse ale artei de a li se opune”.

Adrian CIUBOTARU: „[În «Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4»], Teo Chiriac ne pune pe masă o carte dificilă, solicitantă, o meditație când poetică, când filozofică, dar de fiecare dată profundă asupra lumii, creației, locului pe care îl avem în aceasta și temeiului pentru care existăm. O adevărată psihomahie, în care scriitorul izbutește să-și formuleze, la capătul unei bătălii extenuante cu propriile sale stări și idei, virtuți și vicii, atât crezul etic, cât și pe cel artistic, un crez ce poate arunca o lumină nouă inclusiv peste volumele sale de poezie publicate după 1996 încoace”.

Eugen LUNGU: „«Lumea, între paranoia și metanoia» e o carte care se împarte egal între meditație și confesiune. Căci atunci când vizitează temele mari, scriitorul le trece printr-un ego ce sfidează în mod deliberat pudibonderia tradițională, expunându-și, cu mari riscuri, sufletul dezgolit în fața acestor provocări”.

La mulți ani buni, stimate domnule Teo Chiriac!

In memoriam VICTOR PROHIN
(2 octombrie 1942 – 26 mai 2026)

Uniunea Scriitorilor din Moldova anunță сu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a prozatorului, publicistului și autorului de literatură pentru copii Victor PROHIN, scriitor cu o voce distinctă în literatura română din Republica Moldova, cunoscut și apreciat pentru delicatețea observației, umorul blând, simțul firescului și discreția unei existențe puse în slujba cuvântului scris.

Născut la 2 octombrie 1942 în satul Vindrei, raionul Torbeevo, Republica Mordovia, Federația Rusă, Victor Prohin a crescut, de la vârsta de trei ani, în satul Lencăuți, din nordul Basarabiei. A absolvit școala medie din Verejeni, raionul Ocnița (1960), apoi Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 1965. După absolvirea facultății, a fost ostaș și ofițer în armată (1965-1966, 1968-1970).

Din 1970, și-a început activitatea redacțională, activând ca redactor la Televiziunea Moldovenească și, între 1970-1972, ca redactor-șef adjunct la revista „Chipăruș”. Între 1972 și 1995, a fost secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Nistru” (devenită ulterior „Basarabia”). Din 1995, a activat ca șef de secție la ziarul „Moldova suverană”, iar din 2002 a fost secretar responsabil la revista pentru copii „Alunelul”. A fost, de asemenea, deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, în perioada 1985-1990, continuând să fie prezent în viața publică și culturală a timpului său.

Victor Prohin a debutat editorial cu volumul „Puiul de stea” în 1969, urmat de cărți care au intrat în memoria mai multor generații de cititori: „Supracotoi” (1970 ), „Orașul fără nume” (1972 ), „Olimpia” (1976 ), „S-a copt frunza” (1979, reeditată în 2008), „Noi doi și bunelul” (1984) și „Dacă ar fi mânzul fotograf” (2002). În 2025, a apărut volumul „Capra cu spații albe: schițe, interviuri, amintiri”.

Scrisul lui Victor Prohin se recunoaște printr-o bunătate rară. El descoperă, cu un zâmbet discret, micile slăbiciuni omenești, transformându-le în materie literară luminoasă. În prozele pentru copii, autorul a știut să păstreze curiozitatea, jocul, candoarea și mirarea; în schițele și textele sale publicistice, a cultivat măsura, finețea detaliului și o ironie caldă, lipsită de ostentație. Nu întâmplător, critica a remarcat la el o voce care nu caută zgomotul, ci adevărul omenesc al gestului simplu. Ion Ciocanu observa, pe bună dreptate, că umorul lui Victor Prohin este „atât de binevoitor, încât pare să se confunde cu elogiul”, remarcând în același timp firea lirică și sentimentală a autorului.

Victor Prohin a aparținut acelei categorii de scriitori care nu și-au construit opera din gesturi spectaculoase, ci din fidelitate față de limbă, față de copilărie, față de cititor și față de o anumită morală a modestiei. În acest sens, Victor Prohin rămâne unul dintre autorii care au dat literaturii pentru copii din Republica Moldova un ton cald, curat, memorabil și înțelepciunea simplă a vieții. Pentru activitatea sa, Victor Prohin a fost distins cu Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii de la Chișinău (2002) și cu Medalia „Meritul Civic” (2025).

Prin dispariția lui Victor Prohin, literatura română din Republica Moldova pierde un autor luminos, un prozator al copilăriei, al umorului binevoitor și al omeniei. Rămân cărțile sale, rămâne amintirea unui scriitor care a știut să transforme simplitatea în expresie artistică și bunătatea în stil. Rămâne memoria colegilor și recunoștința cititorilor care i-au descoperit textele în anii formării lor.

Uniunea Scriitorilor din Moldova transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate, colegilor de breaslă, prietenilor, cititorilor și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pe Victor Prohin.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină.

Uniunea Scriitorilor din Moldova
27 mai 2026

***
Corpul neînsuflețit al scriitorului va fi depus joi, 28 mai, la ora 18:00, la Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chișinău.

Serviciul divin va avea loc pe 29 mai, începând cu ora 11:00, iar plecarea spre cimitirul „Sfântul Lazăr” din Chișinău va fi la ora 12:00.

EVENIMENTUL DE LANSARE A CĂRȚII
„Lumea, între paranoia și metanoia” de Teo CHIRIAC

Uniunea Scriitorilor din Moldova și Editura ARC au plăcerea de a vă invita la evenimentul de lansare a volumului „Lumea, între paranoia și metanoia” de Teo Chiriac.

Evenimentul va avea loc vineri, 29 mai 2026, începând cu ora 16.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova (str. 31 August 1989, nr. 98, Holul cu oglinzi).

În calitate de vorbitori, la eveniment vor participa: Nina CORCINSCHI, Arcadie SUCEVEANU, Ivan PILCHIN, Vitalie CIOBANU, Eugen LUNGU, Alexandru BURLACU.

Discuția va fi moderată de Iulian CIOCAN.

Eugen LUNGU: „«Lumea, între paranoia și metanoia» e o carte care se împarte egal între meditație și confesiune. Căci atunci când vizitează temele mari, scriitorul le trece printr-un ego ce sfidează în mod deliberat pudibonderia tradițională, expunându-și, cu mari riscuri, sufletul dezgolit în fața acestor provocări. Teo Chiriac ne oferă o lucrare de o amplă erudiție care ne va lăsa pe gânduri. O carte structurată compozițional fragmentar, deoarece supune atenției noastre analitice o lume «tulburător de fragmentată și incoerentă», cm vede azi mapamondul filozoful și psihologul polonez Mateusz Stróżyński”.

Vă așteptăm!

Uniunea Scriitorilor din Moldova, în calitate de partener al Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, ediția a XVIII-a, adresează invitația tuturor colegilor de breaslă, cititorilor și publicului larg de a participa la evenimentele din cadrul Festivalului, care vor avea loc în perioada 21-22 mai 2026, la Chișinău și Ungheni.

Festivalul, organizat de Centrul Cultural-Științific „Grigore Vieru” din Chișinău și Asociația Culturală „Feed Back” din Iași, va reuni scriitori, critici literari, cercetători, traducători, profesori, bibliotecari, elevi și oameni de cultură din Republica Moldova, România și Germania. Ediția din acest an propune un program amplu de întâlniri literare, conferințe, recitaluri poetice, lansări de carte, spectacole și momente omagiale dedicate operei lui Grigore Vieru.

Deschiderea oficială a festivalului va avea loc joi, 21 mai 2026, la ora 10:00, în Aleea Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Chișinău. În aceeași zi, Academia de Științe a Moldovei va găzdui Simpozionul științific „Grigore Vieru și rădăcinile noastre de foc”, iar la ora 17:00, la Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină”, se va desfășura Gala Premiilor Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, urmată de poemul scenic contemporan „Un cuvânt în plus – Punctul”.

Festivalul se va încheia vineri, 22 mai, la Palatul de Cultură din Ungheni, cu spectacolul „Autografe pe cer și suflet”.

Vă invităm să fiți alături de poezie, de memoria unui mare poet și de oamenii care continuă să o ducă mai departe.

Intrarea la evenimentele Festivalului este liberă.

GRIGORE CRIGAN – 85 DE ANI DE LA NAȘTERE (In memoriam)

Grigore Crian s-a născut la 15 mai 1941, în comuna Tărăsăuți, fostul județ Hotin, astăzi raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, Ucraina. A absolvit, în 1963, Facultatea de Filologie Romano-Germanică a Universității de Stat din Cernăuți.

Debutul său editorial este legat de traducere: în 1979 publică, în limba română, „Tristețea” de Maxim Gorki, inclusă în volumul IV din „Opere alese”. Traducerea avea să rămână una dintre direcțiile importante ale activității sale. A tălmăcit în limba română proză rusă, ucraineană și din alte spații literare, contribuind la circulația valorilor literare și la apropierea dintre culturi. Printre autorii traduși se numără Maxim Gorki, S. Guseinov, P. Panci, M. Șumilo, R. Fedoriv, Iuri Zbanațki, Oles Honcear, Dniprova Ceaika, A. Miaskivski, Hrihir Tiutiunik și Vladimir Solouhin.

Ca prozator și eseist, Grigore Crigan s-a impus printr-o scriitură atentă la oameni, locuri, memorie și identitate. A publicat volumele „Casa cea nouă” (2002), „Cea mai curată lacrimă a noastră” (2009), „De ce ne iubesc femeile?” (2014), „Cu sufletul pe buze. Grigore Crigan în dialog cu Vasile Tărâțeanu” (2015), „Cartea zoriștilor” (2016) și „Cutia Pandorei” (2017).

Un loc aparte în opera sa îl ocupă volumul „Cea mai curată lacrimă a noastră” (2009), consacrat lui Mihai Eminescu. Cartea reunește eseuri, interviuri și articole și confirmă atașamentul autorului față de mitologia culturală eminesciană, dar și față de rolul identitar al literaturii române în comunitățile istorice din afara granițelor actuale ale României.

Prin „Cartea zoriștilor” (2016), Grigore Crigan a adus un omagiu unei importante tradiții publicistice românești din Cernăuți. Volumul are valoare documentară și memorialistică, fixând chipuri, momente și contribuții ale oamenilor care au slujit presa românească din Bucovina.

Activitatea lui Grigore Crigan a fost apreciată prin numeroase premii: Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni pentru proză, acordat pentru volumul „Casa cea nouă”; Premiul special al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul „Mihai Eminescu. Teiul de argint” pentru „Cea mai curată lacrimă a noastră”; Premiul Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud pentru „Cartea zoriștilor”; Premiul Reuniunii Culturale „Alecsandriada” pentru „Cutia Pandorei” și pentru promovarea literaturii române în Bucovina.

Grigore Crigan s-a stins din viață la 21 septembrie 2021. Rămâne în memoria culturală ca un scriitor al Bucovinei românești, un traducător atent la nuanțele limbii, un publicist devotat și un slujitor al continuității românești prin carte, presă și literatură. Opera sa păstrează amprenta unui spirit lucid, fidel locului natal și valorilor culturii române.

BACA DELEANU – 105 ANI DE LA NAȘTERE

Baca Deleanu (numele adevărat Leiba Cligman), s-a născut la 12 mai 1921, în satul Vadu-Rașcov, Soroca. A urmat studiile la Liceul de fete din Soroca, apoi a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Moldova (1951). A activat ca redactor literar la Televiziunea Moldovenească și la Editura „Lumina”.

Destinul său biografic a fost marcat de experiențele dramatice ale secolului XX. În anii războiului, a fost deportată în Transnistria, iar după 1944 s-a întors la Soroca. În același an, s-a căsătorit cu poetul Liviu Deleanu, alături de care avea să formeze unul dintre cuplurile importante ale literaturii basarabene postbelice.

Baca Deleanu a publicat schițe, recenzii și articole în reviste și ziare precum „Femeia Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”. Publicistica sa se înscrie într-un orizont cultural al responsabilității față de carte, față de educația cititorului și față de valorile literaturii.

Un loc aparte în activitatea sa îl ocupă traducerea. Baca Deleanu a apropiat de cititorii români din Republica Moldova opere importante ale literaturii universale și ale literaturii pentru copii. A tradus, între altele, „Aventurile lui Cipollino” de Gianni Rodari, „Povești rusești” după Lev Tolstoi, „Povestiri din Roma” de Alberto Moravia, „Dragoste târzie” de Aleksandr Ostrovski, „Judecata” de Vladimir Tendreakov, precum și lucrări de Vincent Šikula, Leonid Volînski, Vladimir Odoievski, Inge Maria Grimm, Eno Raud, Vitali Gubarev și E.T.A. Hoffmann. Prin aceste traduceri, a contribuit la formarea gustului pentru lectură al mai multor generații de copii și tineri.

O recunoaștere deosebită a acestei contribuții a venit în anul 2002, când traducerea cărții „Aventurile lui Cipollino” de Gianni Rodari a fost inclusă în Lista de Onoare IBBY, iar Baca Deleanu a fost distinsă cu Diploma de onoare „H.C. Andersen”.

După trecerea în eternitate a lui Liviu Deleanu, Baca Deleanu s-a consacrat cu devotament îngrijirii și valorificării moștenirii literare a poetului. A editat volumele de proză memorialistică „Carte pentru și despre tine” (1983) și „Drumeția noastră” (1992), lucrări importante pentru înțelegerea biografiei și universului creator al lui Liviu Deleanu. De asemenea, a îngrijit mai multe volume antologice de poezie, contribuind la păstrarea și transmiterea operei acestuia către noile generații de cititori.

Baca Deleanu s-a stins din viață la 5 octombrie 2005, la Chișinău. Prin munca sa discretă, prin fidelitatea față de literatură și prin devotamentul față de cuvântul scris, Baca Deleanu ocupă un loc aparte în cultura română din Republica Moldova.

ALEXANDRU PLĂCINTĂ – 75 DE ANI DE LA NAȘTERE

Scriitorul Alexandru Plăcintă s-a născut la 7 mai 1951, în satul Semeni, raionul Ungheni. A absolvit Școala Pedagogică din Călărași, apoi Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Biologie și Pedologie.

A debutat editorial în anul 2009, cu volumul de versuri „Soarele ni-e prieten”. Au urmat numeroase cărți dedicate copiilor și tinerilor cititori, între care: „În brațele Universului” (2010), „Ghicitori” (2010), „Poezii pentru copii” (2010), „Tot frumosul este-n noi” (2010), „Rădăcina vieții” (2011), „Pe aripi de vânt” (2011), „O taină, o șoaptă, un vis...” (2011), „Colorează, ghicește, citește” (2011), „Povestea focului” (2012), „Pomul fermecat” (2013), „Povești” (2013), „Povestea lui Aidin” (2014), „Tainele lecției” (2014), „File din viața lui Grigoraș” (2014), „Dacă aș fi ploaie” (2014), „E sfântă dragostea în om” (2017), „Peștera lutului auriu” (2017), „Poveștile bunicului Alexandru” (2018), „Poveștile celor patru anotimpuri” (2019) și „Vulpea, paznic la găini” (2020).

Opera sa se distinge prin apropierea de universul copilăriei, prin limpezimea mesajului moral și prin dorința de a forma, prin lectură, sensibilitatea și caracterul tinerilor cititori. Cărțile lui Alexandru Plăcintă au fost apreciate pentru căldura lor, pentru firescul expresiei și pentru capacitatea de a transmite, într-o formă accesibilă, lecții de omenie, prietenie, curaj și iubire față de lume.

Creația sa a fost recompensată cu numeroase premii și diplome în Republica Moldova și România, între care Premiul Portalului Literatură Copii din București, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, Premiul „Lecturi basarabene pentru copii” al Bibliotecii Naționale a României, Premiul „Prietenul copiilor”, Premiul „Grigore Vieru” și Premiul „Veșnicia poveștilor”. În anul 2020, i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al comunei Zagarancea, raionul Ungheni.

Alexandru Plăcintă s-a stins din viață la 29 ianuarie 2022, lăsând în urmă o operă dedicată copiilor și o amintire luminoasă în spațiul literaturii române din Republica Moldova.