PNL Berzunți

12/10/2026

DRAGI PRIETENI, DRAGI LOCUITORI AI COMUNEI BERZUNȚI,

Astăzi închid definitiv un capitol din viața mea: POLITICA.

Am intrat în politică având o singură dorință: să fac ceva bun pentru comuna în care m-am născut și în care trăiesc. Am crezut în oameni, în prietenie, în cinste și în puterea de a schimba lucrurile în bine.

Am candidat cu sufletul deschis, nu pentru funcții sau interese personale, ci pentru că am crezut că pot fi de folos comunității mele.

Poate am greșit că am avut prea multă încredere. Poate am crezut că prietenia cântărește mai mult decât interesele politice. Cea mai dureroasă lecție nu am primit-o de la adversari, ci de la oameni în care am avut încredere.

Am fost ales consilier local, dar am ajuns să renunț la mandat în urma unor presiuni. Am acceptat multe în tăcere, însă asta nu înseamnă că nu m-au durut.

Nu știu dacă oamenii din Berzunți și-au dorit cu adevărat să îi reprezint. Știu doar că eu am vrut să fac bine și că nu am intrat în politică pentru a câștiga ceva pentru mine.

Am pierdut încrederea în anumite persoane, dar nu mi-am pierdut omenia.

Astăzi predau această pagină reprezentanților PNL și mă retrag definitiv din viața politică.

Nu plec cu ură și nu caut vinovați. Fiecare să rămână cu propria conștiință. Timpul va arăta ce a însemnat fiecare pentru comunitate.

Mă întorc la ceea ce iubesc: familia mea, meseria mea, aviația și oamenii simpli, alături de care am fost întotdeauna.

Le mulțumesc din suflet tuturor celor care m-au susținut, care au avut încredere în mine și care mi-au fost aproape.

Nu regret că am încercat. Aș fi regretat dacă nu aș fi făcut-o.

Iar celor care m-au dezamăgit le transmit un singur lucru: eu vă doresc binele, chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit.

Politica poate să-mi ia o funcție, dar nu-mi poate lua caracterul, demnitatea și dorința de a ajuta oamenii.

Cu respect pentru toți,
Ștefan Bălan

Un simplu om din Berzunți, care a vrut să facă bine.

19/02/2026

21/01/2026

2026 a început în Bacău cu pedepsirea contribuabilului corect.

În loc să încurajeze plata anticipată a taxelor și impozitelor locale și disciplina fiscală, conducerea USR – AUR a municipiului Bacău a ales calea cea mai comodă și cea mai împovărătoare pentru oameni: taxe maxime pentru toți, inclusiv pentru cei de bună-credință.

Pragurile mai mici, perfect legale, au fost ignorate, iar băcăuanii sunt acum taxați peste nivelul prevăzut în Pachetul 2 aprobat de Guvern – adică mai mult de dublu (!!!).

La impozitele datorate pentru autoturisme, nu doar că unele sume au fost crescute cu 50% față de anul trecut, iar altele cu aproape 1.000%, dar plata acestora pune pe drumuri proprietarii, pentru că primăria cere cartea de identitate a vehiculului ca să calculeze impozitul în funcție de vechime, cu toate că are deja toate datele necesare.

PNL, prin vocile sale din Consiliul Local, s-a opus tuturor deciziilor administrative prin care conducerea USR – AUR a municipiului Bacău vrea să impună taxele cele mai mari, împrumuturi care mai au un pic și ating suta de milioane de euro și îndatorează cu 10.000 lei fiecare băcăuan, dar explicațiile sunt tot mai subțiri.

Colegii mei liberali tocmai au depus un proiect de hotărâre prin care cer revenirea la bonificația de 10% pentru plata anticipată a impozitelor și taxelor locale pentru acest an, iar ieri, în cadrul unei conferințe de presă, am anunțat că facem un marcaj strâns pentru fiecare povară nou pusă inutil pe umerii oamenilor.

Inclusiv pe umerii mediului de afaceri. Pentru că administrația USR – AUR, susținută de PSD, e printre puținele din România care nu-și sprijină, ci își jupoaie antreprenorii locali. Cu noul impozit pe clădiri nerezidențiale, stabilit la pragul maxim (1,3% din valoarea impozabilă), pune o presiune suplimentară pe cei care țin în spate angajați, plătesc salarii, susțin bugetul local și pun economia în mișcare.

Cât despre tăierea bonificației „tradiționale” pentru plata anticipată a taxelor și impozitelor, de la 10% la 5%, asta nu înseamnă altceva decât penalizarea contribuabililor corecți. O dovadă că administrația nu înțelege abecedarul bunei guvernări: orașul funcționează mai bine când oamenii sunt încurajați să fie disciplinați, nu când li se bagă mâna în buzunar cu explicația cinică „se putea și mai rău”. Mai ales că e minciună, mai rău decât nivelul maxim de impozitare nu se poate!

Hai să nu lăsăm ipocrizia să guverneze Bacăul!

Bonificația nu era o favoare. Era un pact corect: plătești mai devreme, ajuți orașul, primești reducerea maximă permisă de lege. Win-win. Acum, câștig pentru primărie, pierdere pentru oameni.

Toate orașele funcționează mai bine când contribuabilii sunt respectați, nu taxați „la rupere”. Bacăul are nevoie de bun-simț administrativ, dialog și responsabilitate. Nu de „se putea și mai rău”, ci de decizii care încurajează corectitudinea. Pentru că atunci când dezvoltarea rămâne un slogan, ajungem să pedepsim exact pe cei care fac ceea ce trebuie.

Am primit zeci, sute de mesaje de la băcăuani care îmi spun că simt tot mai apăsător că lucrurile se fac în administrația Viziteu călcând totul în picioare, pe repede înainte, fără dialog, fără explicații despre cine suportă de fapt, nota de plată. Taxa de salubritate pentru apartamente goale, dezbateri publice aruncate la gunoi pe subiectul parcărilor, împovărarea mai multor generații cu împrumuturi pentru tunuri imobiliare între cunoștințe vechi, risipă din bani publici. Cetățeanul e văzut nu ca pe un partener, ci doar ca pe un portofel.

PNL nu susține o administrație care nu vrea sau nu știe să facă mai bine, ci una care luptă pentru dreptul fiecăruia de a locui într-un municipiu reper de dezvoltare, nu reper de tăieri maximale și cârpeli.

Imagine generată cu AI.

20/09/2025

Peste 7 miliarde ambalaje colectate de la momentul lansării Sistemului de Garanție-Returnare (SGR), din care mai mult de jumătate (3,58 miliarde) returnate în primele opt luni ale acestui an.

Cea mai mare mulțumire pe care o am azi, la 15 ani de când "Let's do it, România!" ne cheamă să facem curățenie în mod organizat, e că sacii pe care voluntarii din toată țara îi strâng nu mai sunt la fel de plini de PET-uri, doze de aluminiu și sticlă.

Motivul e unul singur: de aproape doi ani, Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) ne mobilizează să avem mai multă grijă de Natură în fiecare zi și să o protejăm mai ales de plasticul care, pe termen lung, ne transformă viața într-un coșmar din punctul de vedere al sănătății.

Cu o performanță de 3,4 miliarde ambalaje colectate în primul an de funcționare și recorduri lunare consecutive în ceea ce privește ratele de returnare (de peste 80%), SGR va încheia al doilea an consolidându-și succesul.

M-am uitat pe datele preliminare pentru august, unde se vede clar că sistemul crește de la o lună la alta, cu eforturile românilor care știu că tuturor ne e mai bine cu o țară mai curată.

Am colectat împreună peste 605 milioane PET-uri, doze de aluminiu și sticle numai în luna precedentă, cu 25 milioane mai mult față de iulie și cu 99 milioane mai mult față de iunie.

Asta înseamnă că, în fiecare zi a lunii august, românii au returnat aproximativ 19,5 milioane ambalaje SGR. Rata de returnare lunară a urcat la peste 90%, iar în fabricile de reciclare au ajuns peste 35.213 tone plastic, aluminiu și sticlă.

Ca om care a crezut cu toată convingerea în acest proiect, pot spune că puține lucruri mă bucură mai mult decât să văd cm un plan la care am muncit ani la rând, de la zero, ca secretar de stat și apoi ca ministru al Mediului, nu numai că dă roade, dar ne-a schimbat obiceiurile și modul în care ne uităm la Natură. Fără să mai pun la socoteală miile de locuri de muncă verzi, create pentru români - un proces unde creșterea e continuă, și infuzia lunară de oxigen în industria reciclării.

Voluntarii "Let's do it, România!" care nu dovedeau, acum 15, 10 sau 5 ani, munții de plastic, aluminiu și sticlă care le ieșeau în cale, găsesc acum mult mai puține PET-uri, doze și sticle, aproape deloc dintre cele cu marcaj SGR. Sigur, mai sunt zone și cursuri de apă în care gunoaiele ajung aduse de ploi, din amonte, din curți sau gospodării unde unii încă mai cred că Natura e groapa lor de gunoi și că pot să ascundă prin păduri te miri ce nu le mai trebuie. Dar aceștia sunt tot mai puțini.

SGR a venit cu poate cea mai sinceră și mai frumoasă provocare pentru toți românii, și de la orașe, și de la sate: să ne facem împreună viața mai sănătoasă păstrând mediul curat.

Sacii care vor fi adunați pe tot parcursul zilei de azi vor fi mai săraci în plastic – e cel mai vizibil semn al succesului Sistemului de Garanție-Returnare, care ne-a arătat că natura are nevoie de noi nu doar o dată pe an, ci în fiecare clipă.

Îi felicit pe toți cei datorită cărora România e mai curată și nu mă refer aici doar la topul județelor care returnează cele mai multe ambalaje SGR (București, Constanța, Ilfov, Cluj, Timiș, Prahova – las în comentarii studiul făcut de Asociația ECOTECA), ci pe toți oamenii care, zi de zi, aleg să facă lucrurile altfel.

Vă mulțumesc că nu ați așteptat ca schimbarea să vină de undeva "de sus", ci ați devenit voi înșivă schimbarea și cel mai bun exemplu pentru generațiile următoare!

11/08/2025

Pentru că am văzut tot felul de cifre aruncate, clarific niște lucruri.

Am preluat aproape 100 hectare împădurite prin PNRR odată cu mandatul de ministru.

Am lăsat 27.000 hectare validate de Garda Forestieră Națională (GFN) ca fiind eligibile pentru împăduriri, 14.700 hectare semnate de ambele părți, dintre care peste 7.886 hectare plantate, plus alte 2.300 hectare la o semnătură distanță (adică până la un total de 17.000 hectare), pe flux, cel mai probabil semnate și de beneficiari, pe un grafic pregătit.

Adăugăm aici la zestrea lăsată statului, României, și cele peste 4.000 hectare cumpărate în Neamț, la Grințieș.

Am sperat ca nivelul de ambiție să fie continuat, am spus asta chiar din prima zi în care am plecat din minister, iar pentru mine e mai important să vedem că funcționează un mecanism care îi era străin României, acela de împăduriri. Mult mai important decât să coborâm discuția la “am făcut de 78 ori mai mult decât era” sau “cu 50%”.

Dacă e să subliniez ceva, atunci ar fi asta: nu există nicio justificare pentru a încetini ritmul. Mai ales că vorbim deja, de peste doi ani, de o întreagă industrie creată în jurul împăduririlor, cu pepiniere și material săditor pe care nu România nu le avea, cu o piață de desfacere care s-a dezvoltat tocmai datorită unei perspective pe termen lung și a unei finanțări stabile.

Acum, constat cu dezamăgire că pădurile sunt primele pe lista de tăieri la Ministerul Mediului.

Mai important chiar decât cifrele punctuale e că, în sfârșit, România are un cadru funcțional care mobilizează - atât cât poate țara asta - fermieri, primării și mediul privat în jurul unei cauze comune, creșterea suprafeței împădurite, iar ultimul lucru de care avem nevoie e un blocaj în lanț care să frâneze o locomotivă care prinsese viteză.

Eforturile pe care le-am făcut alături de colegii din minister nu au fost întâmplătoare, iar rezultatele nu au venit peste noapte. Cine crede că e ușor să derulezi impecabil un program de asemenea anvergură, la nivel național, ori nu cunoaște etapele prin care ajungi să ai un contract corect, ori nu înțelege că pentru a avea un contract ai nevoie de două părți care să își asume colaborarea și să se mobilizeze – iar aici situația e simplă, întrebați-vă primarul din localitate de ce n-a vrut să împădurească (sunt unii care nu au avut terenuri, sunt unii care, pur și simplu, nu au vrut. Într-una din situațiile astea e municipiul Bacău, de exemplu, ca să nu vorbesc de localități departe de casă).

Am propus și am reușit să creștem în aprilie, prin Ordonanță de Urgență, prima anuală pe care o primesc cei care își împăduresc terenurile de la 456 euro la 640 euro / hectar, pentru a-i sprijini pe toți cei care vor să lase păduri vii, nu terenuri aride, generațiilor următoare.

Dorința mea a fost inclusiv să împădurim bretelele de autostradă și de drumuri expres, însă pentru a reuși, ai nevoie de terenuri, pe care nu le-am găsit (ăsta e un drum care merită în continuare explorat, aici discuția pleacă de la bretele identificate în zona Turda, din ce îmi aduc aminte).

Chiar și în aceste condiții, am reușit un nivel record cu o mobilizare fără precedent și prin seriozitatea cu care am tratat misiunea de a înverzi cât mai multe hectare, chiar în Sahara Olteniei, acolo unde pierdem anual peste 1.000 hectare de teren arabil.

Pentru că România nu-și permite un sezon de plantare ratat, în condițiile în care pierdem în fiecare minut 50 mp prin deșertificare, fac un apel public către actuala conducere a Ministerului Mediului: reconsiderați decizia de a scurta termenele și păstrați vechiul termen de depunere a proiectelor! Sprijiniți oamenii care vor să planteze, nu-i pedepsiți din motive birocratice! Sunt oameni care și-au pus încrederea într-un program funcțional și o industrie care așteaptă predictibilitate.

România are nevoie de continuitate în politici publice, mai ales acolo unde ele dau rezultate.

Aș spune chiar că proiectul național de împăduriri este mai important decât o discuție birocratică legată de PNRR, iar AFM poate fi una din sursele viitoare de finanțare. Urgent, fără nicio zi de pauză, pentru că nici deșertificarea nu ia pauză! În fond, AFM asta trebuie să finanțeze, Mediul!

Împădurirea este o prioritate națională și trebuie tratată ca atare!

25/05/2025

Cea mai mare realizare a Partidului Național Liberal, la 150 ani de la înființare, este să continue să le arate românilor că libertatea e piatra de temelie pe care se ridică o societate dreaptă și demnă, și că, indiferent de provocări, trebuie să rămânem mereu de partea bună a istoriei.

Sunt liberal de 25 ani și membru al unui singur partid, PNL, din convingere, iar fiecare etapă din acest parcurs mi-a dovedit că valori ca libertatea, drepturile individuale, inițiativa privată pot funcționa doar în măsura în care sunt dublate de respect, responsabilitate și solidaritate.

Pentru că liberalismul nu înseamnă doar oportunități pentru cei puternici, ci șanse reale pentru fiecare, într-un stat care sprijină fără a discrimina, care reglementează fără a controla excesiv și care oferă siguranță fără a limita libertatea.

În aproape un sfert de secol, am trăit alături de colegi, în PNL, și bune, și rele, am fost și la guvernare, și în opoziție, au fost momente de luptă, dar și de construcție. Am învățat, în toți acești ani, că spiritul liberal e forța care poate să ducă România mai departe, dacă e însoțit de viziune, curaj și consecvență.

Asta cred eu că este, de fapt, moștenirea celor 150 ani de liberalism românesc, acel "prin noi înșine". Înseamnă să susținem, ca lideri politici, democrația și viitorul european al țării noastre cu onestitate, pricepere și fiind în slujba cetățeanului. Și să nu uităm că politica e despre a oferi încredere, stabilitate și perspectivă.

Trăim timpuri în care discursurile populiste, instabilitatea și extremele tind să răstoarne echilibrul și busola democratică a României.

De aceea, cred că obligația PNL este a de a rămâne consecvent în a apăra ceea ce am construit pentru România, de a corecta ceea ce poate fi îmbunătățit prin reforme curajoase și de a-și seta obiective mai ambițioase pentru anii care vin.

Am în biroul meu de la minister, chiar deasupra scaunului unde petrec o mare parte a timpului, tabloul lui Ion C. Brătianu, care îmi amintește zilnic de ce am ales să fiu liberal: pentru că am crezut – și cred în continuare – că avem fiecare ceva de oferit României. "Fiți cât de modești pentru persoana dumneavoastră, nu fiți modești pentru poporul pe care îl reprezentați”, spunea Ion C. Brătianu.

PNL are misiunea de a duce mai departe acest crez. Iar eu, ca liberal, mi-o asum.

La mulți ani, PNL! La mulți ani, România liberală!