01/10/2026
Viața are un fel aparte de a conecta trecutul și prezentul. De data aceasta, o fotografie a legat două momente ale vieții, unul al meu, și unul al fiicei mele Daria.
Astăzi, chiar de Ziua Națională a Chinei, Daria, fiica mea, studentă la Arte în Tianjin, a vizitat Marele Zid. Mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis o fotografie într-un cadru aproape identic cu cel în care, în urmă cu 16 ani, mă fotografiam eu, în perioada în care am avut șansa să petrec trei luni în China, cu o bursă de studii.
Mi-am amintit de perioada aceea, de oamenii pe care i-am cunoscut și de ce-am învățat și descoperit atunci, dar fotografia Dariei m-a făcut să privesc China cu ochii de astăzi și să văd cât de mult s-a schimbat țara în acești 16 ani.
Țara pe care am cunoscut-o atunci este aceeași, însă, în foarte multe privințe, e o cu totul altă China, ritmul dezvoltării, infrastructura, tehnologia și amploarea transformărilor fiind greu de ignorat. Mă bucur că fiica mea trăiește acum o experiență pe care am avut-o cu 16 ani în urmă și care, sunt sigur, că îi va fi de folos.
Personal, după studiile din China, am plecat de acolo cu sentimentul că educația, disciplina și munca au loc important în societate, iar acest lucru mi-a fost confirmat ulterior prin ascensiunea țării.
Cred că această transformare merită privită cu atenție și noi, ca popor, să putem prelua ceea ce funcționează. Planificarea pe termen lung, investițiile importante în educație, infrastructură și tehnologie, dar, mai ales, consecvența cu care chinezii și-au urmărit obiectivele au făcut ca timpul să treacă cu folos în cazul lor.
Astăzi, privind fotografia Dariei, m-am gândit că mi-ar plăcea ca și țara noastră să aibă parte de astfel de progrese. Este un arc peste 16 ani și peste continente care spune, fără prea multe cuvinte, cât de repede se poate schimba o țară.
La mulți ani, China!
