Moara lui Assan

ansamblului sunt vizibile din: zona Obor, parțial de pe străzile Halmeu, Vaporul lui Assan, Reînvierii, Lizeanu, Baniței, dar și de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Moara a fost întemeiată de negustorii Gheorghe Assan (1821 - 1866) și Ioan Martinovici (1820 - 1882), în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan;
Moara a fost ridicată într-o perioadă când în București nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida;
Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre şi apoi pe distanţa Giurgiu-Bucureşti durând aproape o lună de zile.
În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său şi rămane singurul propietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soţiei sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile şi Gheorghe, care îşi făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înfiinţată de către aceştia o nouă secţie de lacuri şi culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în Bucureşti încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan.