Alianța Pentru Suveranitate

Și partidul lui Piedone și celălalt, al lui Luis Lazarus, au același simbol: pasărea Phoenix. Asta, pentru cine nu s-a prins încă, să nu creadă cumva că sunt papagali, guguștiuci, ciori sau ceva de genul acesta. Da, au o formă stilistică mai ciudată, așa, dar, în orice caz, nu știu cine le-a sugerat această idee. Parcă a fost ordin pe unitate.

În România nu prea prinde treaba asta cu pasărea Phoenix. Nu știu unde se credeau, în Harry Potter. Pe cine mai așteptăm acum? Tot felul de creaturi mitologice?

Și cred că mai sunt două partide, dacă nu mă înșel, care au acest simbol. În orice caz, personajele sunt caricaturale. Nu este de mirare că naționalismul, suveranismul și patriotismul românesc, cm vreți dumneavoastră să-i spuneți, au ajuns în derâdere.

Normal, când ai unele personaje compromise ca imagine și care toată viața au fost într-o zonă de circ și maimuțăreală televizată, nu atrag pe nimeni. Normal că nu oferă seriozitate și o imagine verticală, așa cm ar trebui să existe în această zonă politică.

Cred că cineva încearcă să ducă în derizoriu toată această mișcare, pentru că altfel nu-mi explic de ce se întâmplă așa.

Voi mai dezbate acest subiect cu privire la unele personaje care fac mai mult rău acestei zone politice.

Gata, liber la soroșiști în Academia Română.
Se pare că și una dintre ultimele instituții care mai avea o doză de credibilitate în țara asta și care, nu știu, speram cumva să rămână un reper pentru români, într-un fel sau altul, începe să fie acaparată. Faptul că soroșiștii încep să se instaleze și să captureze Academia Română nu este un semn deloc bun pentru cultura română.

Știm foarte bine că, de-a lungul timpului, și să nu vină acum cineva să spună că este vorba despre cultură, despre oameni care au făcut ceva, despre oameni care s-au dedicat meseriei de profesor sau celei de cercetător. Povestea asta o știm bine încă din perioada comunistă. Am văzut cm s-a procedat la începutul anilor ’50 cu unele personaje.

Extrema stângă, acești marxiști care îmbrățișează ideologia LGBT-istă și promovează toate temele aflate pe agenda fundațiilor Soros, sunt extrem de nocivi pentru cultura română și pentru mediul academic românesc. Ei, peste tot pe unde pătrund, fac dezastru.

După cm am spus, am văzut asta la începutul anilor ’50. Se instalează încet, sub umbrela proiectelor culturale, iar apoi încep un program de epurare și de marginalizare a tuturor celor care fac cu adevărat ceva pentru țară, care lucrează cu dragoste pentru România, în spirit românesc și care au o bună conexiune cu Biserica.

Asta fac acești indivizi. Se ocupă ca, în timp, să fie eliminați toți oamenii de bună-credință, pentru ca ei să captureze astfel de instituții și apoi să transmită propriile mesaje către societate. Iar societatea noastră, fără să analizeze unele subtilități, va spune: „Vai, iată, atrage atenția Academia Română!” sau „Atrage atenția nu știu ce instituție, deci înseamnă că așa este”.

Așa au făcut încă de la începutul anilor ’90. Unii dintre ei au capturat anumite organizații și instituții și le-au golit de conținut, folosindu-le doar imaginea. Pentru că această extremă stângă se pricep foarte bine să manipuleze societatea și au o strategie de marketing foarte bine pusă la punct.

Deci să nu ne lăsăm impresionați de tot felul de personaje care spun că sunt oameni culți, că nu au nimic de-a face cu politica și care încearcă să învăluie toată treaba asta într-o aparență de neutralitate. Nu. Au foarte mare treabă cu politica și, prin astfel de acțiuni, vor să distrugă absolut tot ceea ce înseamnă cultura românească și tradiția românească.

Să nu ne mirăm că, peste ceva timp, de la pupitrul Academiei Române, vom vedea cm anumite personalități istorice, printre care se vor regăsi, probabil, scriitori, matematicieni și oameni din diferite domenii ale cercetării, vor fi pur și simplu epurate din studii sau interzise pentru că aveau o altă gândire despre nu știu ce temă.

Deci să ne pregătim pentru astfel de situații. Este incredibil la ce se ajunge.

Da, până acum, totuși, Academia Română a avut o poziție bună și s-a manifestat în societate așa cm trebuie. Dar cred că va urma o perioadă destul de dificilă, pentru că vedem ceea ce se petrece și modul în care această instituție este străpunsă de valul progresist.

Bunul Dumnezeu să ne ferească de distrugerea acestei instituții-cheie pentru cultura română!

Cel mai îngrijorător zvon cu privire la formarea noului guvern este acela că se hotărăște de la Kiev. De aceea se iau și atât de greu deciziile cu privire la numirea unui nou premier, pentru că aceștia încă nu au negociat toate posibilele numiri din Guvernul României.

Aceștia trebuie să fie oameni ușor influențabili, oameni care sunt întru totul pentru susținerea Ucrainei și care ar executa fără opreliști directivele primite de la Bruxelles.

Da, deci cam aceasta ar fi cea mai îngrijorătoare dintre informațiile care se propagă în spațiul public în momentul de față cu privire la formarea noului guvern: aceea că el se hotărăște din biroul lui Volodimir Zelenski de la Kiev.

Bine, noi știm acum că Volodimir Zelenski s-a mai implicat în politica din România în timpul anulării alegerilor, când a transmis mesaje ferme către Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu ca România să nu aibă cumva un președinte care nu este pe aceeași linie în privința războiului din Ucraina.

Așa ne aducem foarte bine aminte că circulau informațiile în perioada respectivă, dar văd că aceste aspecte s-au uitat în spațiul public. Ori subiectul a fost ascuns atât de bine încât nu a mai necesitat o dezbatere și atenția s-a mutat către influența Bruxellesului cu privire la anularea alegerilor.

Dacă s-ar întâmpla acest lucru, și cred că este posibil, pentru că România este singura țară influențată de administrația de la Kiev, ar fi extrem de grav. În Polonia nu se întâmplă acest lucru. În Ungaria l-au ajutat pe Peter Magyar să câștige alegerile, dar, totuși, nu se lasă influențat premierul ungar.

Iar România și Republica Moldova sunt singurele țări care au o penetrare extrem de mare din partea Ucrainei. Am văzut acest lucru și la nivel de politici economice, nu doar militare. România construiește în Ucraina autostrăzi și drumuri, își depozitează gazele în Ucraina, i-a lăsat să dragheze Canalul Bîstroe fără probleme și le-a oferit multe alte facilități și servicii, fără să obțină ceva în schimb.

Din contră, am fost sărăciți și puși la cheltuieli în anumite privințe. Prin toate acestea se vede foarte clar că România a ajuns foarte jos în privința influenței pe care un alt stat o exercită asupra sa și aici ne referim la Ucraina, un stat aflat în război în momentul de față, un stat care ar trebui să se preocupe de situația internă.

Cu toate acestea, Ucraina influențează politica și oamenii politici de la noi, dar și oamenii de afaceri, într-un mod foarte profesionist. De altfel, vedem cm unele companii și fabrici din România sunt preluate de afaceriști ucraineni.

Toate aceste lucruri ar trebui să ne pună niște semne de întrebare foarte serioase cu privire la direcția în care se îndreaptă mediul antreprenorial românesc. Deja, peste câțiva ani, vom fi dominați de ucraineni și în această zonă.

Ca să nu mai zic de Republica Moldova, care este total la dispoziția Ucrainei.

Nu că aș avea ceva cu Ucraina ca stat, dar mă deranjează modul în care ne tratează și influențează situația politică din România. Mă deranjează și poziția de slugă pe care o au unii lideri politici de la noi. Este de neconceput așa ceva.

Dar să vedem cm va evolua situația în următoarea perioadă de timp și să sperăm că acest zvon nu este adevărat. Să ne ferească Dumnezeu de o asemenea situație.

Și îmi poate spune cineva mai exact ce a rezolvat Oana Țoiu la ONU?
Ce beneficiu a obținut România din toată treaba asta? Pentru că, la nivel propagandistic, văd că știrea a fost foarte bine difuzată în tot mediul online.

Dar ce a declarat, de fapt, Oana Țoiu acolo? Absolut penibil.

Ne spunea că „acum comunitatea internațională arată încă o dată ceea ce este clar: o asemenea încălcare flagrantă nu trebuie să fie tolerată și să devină o nouă normalitate”.

Bun. Și ce se întâmplă mai departe?

Adică nu trebuie tolerată. Ce înseamnă asta mai exact? Să intrăm în război? Acesta este mesajul? Adică: gata, hai să terminăm cu asta și să intrăm în război cu Rusia? Să fie mai explicită și să renunțe la limbajul acesta de lemn.

Sancțiuni au pus rușilor destule. Bun. Vedem că nu funcționează. Rușii s-au repliat, iar unii dintre cei care au impus sancțiuni continuă să facă afaceri cu Rusia, inclusiv în privința combustibililor.

Deci care este, mai clar, următorul pas? Le declarăm război rușilor? Mergem oficial și nu mai acționăm folosind Ucraina, căreia îi furnizăm tot felul de echipamente, tehnică militară și miliarde de euro? Să știm clar un lucru.

Și ne mai spune Oana Țoiu că acesta este un semn clar de solidaritate internațională cu România.

Sincer, nu prea este așa.

Ea a prezentat o declarație comună de solidaritate, semnată de 56 de state membre, cu privire la incidentul de la Galați, condamnat drept o încălcare a dreptului internațional și o amenințare la adresa securității internaționale.

Iar ONU are 193 de state membre. Deci nici măcar 100 de state nu au semnat. Dovadă că toată treaba aceasta a fost doar o mișcare de imagine pentru Oana Țoiu și atât. În rest, nimic mai mult.

Deci cineva din zona serviciilor, a securiștilor, s-a gândit: „Bă, hai să facem o mișcare mișto pentru Oana Țoiu, să o mai propulsăm puțin în imagine și să facem treaba asta cu ONU. Să demonstrăm că are vizibilitate, că este bătăioasă, că poate să ducă o luptă din asta împotriva Rusiei, că este, ce să mai, o femeie de toată isprava.”

Ba mai mult, au trimis-o și cu cruciuliță la gât, frumos, la vedere, să arate că este creștină.

Deci vă dați seama cât de atent au lucrat la imaginea ei, ca să o prezinte publicului drept o persoană care nu se dă la o parte din fața primejdiei rusești.

Aici cred că este vorba și despre o bătălie internă în USR.

Dacă Dominic Fritz pleacă, efectiv ei nu prea mai au lider și nu prea mai au pe cine să pună în fruntea partidului. Drulă și toți ceilalți au dispărut deja din prim-plan, Barna la fel, deci, vai și amar, cu cine au rămas.

Și acum se gândesc să o propulseze fie pe Oana Țoiu, fie pe Diana Buzoianu.

Dar Dianei Buzoianu i se construiește o imagine de luptătoare aici, în țară: cm se luptă ea pentru mediu, pentru broaște, pentru nu știu ce canalizări și așa mai departe. Destul de slab. Mai și gafează în unele emisiuni, deci este cam slabă. Eu Și este și prea agitată.

În schimb, Oana Țoiu este propulsată, probabil, de altă zonă. Ea este și mai dură, mai dificilă, mai rea, mai răzbunătoare. De altfel, am și văzut în unele situații cm se răzbună pe oamenii politici și, mai ales, pe copiii lor. Ceva îngrozitor.

Deci cred că și această bătălie există, iar toată treaba cu ONU a fost făcută special pentru Oana Țoiu, ca să-i crească imaginea și din punct de vedere internațional, să demonstreze că este un lider desăvârșit.

Am putea avea, așadar, și pe plan intern niște poziționări politice destul de interesante în perioada următoare. Să vedem cm se vor desfășura lucrurile și, mai ales, să urmărim dacă toată această mascaradă de la ONU va avea vreun efect.

Pentru că și ONU, în ultimul timp, a devenit mai degrabă o structură progresistă, sorosistă, care se ocupă de tot felul de teme progresiste, în loc să se ocupe de adevăratele probleme.

Toți cei care sunteți cu Bolojan și cu Nicușor Dan în suflet, luați-vă de mână cu ei și duceți-vă unde vedeți cu ochii. Țara asta a ajuns într-un moment extrem de dificil. Benzina este aproape 10 lei, iar situația este dezastroasă din punct de vedere economic.

Și să nu vină cineva acum să-mi spună: „Dom’le, vezi că sunt războaiele astea și că ne afectează și așa mai departe.” Hai să lăsăm puțin vrăjeala deoparte. România are niște resurse naturale impresionante. Avem combustibil suficient, dar, având niște trădători în fruntea țării, care nu știu cm să le gestioneze și cm să facă efectiv unele demersuri pentru ca statul român să administreze aceste resurse, am ajuns în situația de astăzi.

Să ne amintim de măgăria pe care a făcut-o Ilie Bolojan în ultima zi de guvern plin, când a semnat prelungirea contractului cu OMV pe 15 ani. Ce exemplu mai mare de trădare de țară vreți?

Și de aceea spun să nu umble cineva cu ideea că nu s-ar fi putut face nimic. Ba se putea face, dar uite că nu se vrea. Aceștia sunt prea slugi. Și cine este afectat cel mai mult? Bineînțeles, românii. Fiindcă devine din ce în ce mai greu să te deplasezi la serviciu cu mașina, iar în anumite situații aceasta este absolut necesară. Sunt locuri de muncă aflate în zone unde nu circulă efectiv mijloace de transport în comun.

Pe de altă parte, toate aceste creșteri de la pompă se reflectă imediat în prețurile de la raft. Aici trăim adevărata tragedie. Puteau să facă orice: să reducă acea acciză, să o elimine temporar, măcar până se aplanează conflictele globale. Dar de ce statul este lacom și nu face nimic pentru cetățean în această privință? Pentru că nu știe de unde să facă rost de bani. Sunt disperați, sunt proști, efectiv. Asta se întâmplă în România. Avem de-a face cu proști. Nu putem să le spunem altfel.

Să sperăm că vom avea un guvern cât mai rapid și că se vor lua unele măsuri pentru români, pentru că altfel nu văd deloc bine cm va evolua toată această situație. Iar spre toamnă cred că vom avea o inflație undeva la 12%.

A ieșit ministrul Oana Țoiu să-l atace pe Vladimir Putin. Îi spun „ministrul”, nu „ministra”, pentru că nu omor limba română de dragul politicii lor LGBT-iste.

Și este amuzantă această ieșire a ei.

Bine, noi știm că este o adevărată catastrofă, o rușine pentru diplomația românească și pentru politica noastră externă.

Și, nu știu, parcă mai mult a fost o glumă această ieșire cu privire la incidentul din Galați, cel cu drona.

Parcă este exercițiul acela de vorbire în care spuneam: „Știm că știi că știm că știuca…”. Cam așa și ea. A ieșit acum și spune că noi știm că este o dronă rusească și că știe și Vladimir Putin că este o dronă rusească.

Deci ei știu totul, domnule.

Și noi știam multe. Știam că România are suficientă tehnică militară încât să se protejeze și să nu aibă parte de asemenea incidente.

Dar uite că nu știm totul.

Asta ca să păstrăm tonul Oanei Țoiu cu „știm că știm, că știe”.

Sunt o adevărată rușine acești indivizi de la guvernare. Dar să o văd pe Oana Țoiu cm comentează… Păi ar trebui să-i fie rușine pentru politica externă pe care o duce.

Îmi aduc aminte de vizita ministerială din America, când Oana Țoiu spunea că are acum legături cu Statele Unite, că face o grămadă de demersuri pentru ca Nicușor Dan să ajungă acolo.

A trecut și primăvara, dar nu a ajuns în Statele Unite.

Marco Rubio a ieșit public și nu a spus nimic despre acest incident.

Deci ce legături au ei, de fapt?

Ministerul de Externe ar trebui, în momentul de față, să crape de rușine pentru faptul că nu a fost în stare să construiască niște relații externe solide și ajunge să apeleze la cabinete de avocatură pentru lobby.

Cam acesta este Ministerul nostru de Externe și nici nu vreau să mă gândesc ce fel de politică externă face Oana Țoiu.
A ieșit ea să-l avertizeze pe Putin sau să-l critice pe Putin.

Sunt amuzanți oamenii ăștia, dar acestea sunt caricaturile din fruntea României.
Ce să facem?

Ilie Bolojan și PNL-iștii lui au fost să bocească la mormintele Brătienilor, cu ocazia împlinirii a 151 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. Au făcut acolo o mare sindrofie, au adus oameni din zona culturală să vorbească, l-au adus pe Stelian Tănase să țină un discurs, iar acesta i-a certat și a dat cu ei de toți pereții. Le-a spus direct, în față, că s-au lăsat folosiți de Iohannis, că s-au dus să lingă clanțe pentru un job, un minister, o funcție ori vreo afacere. Deci în asemenea termeni i-a atacat Stelian Tănase pe liberali.

Mai mult, le-a atras atenția că PNL-ul a renunțat la independența sa politică și s-a transformat într-o formațiune subordonată, din moment ce s-a aliat cu PSD-ul. Declarații de genul acesta am văzut și la Ilie Bolojan: că gata cu compromisurile, că liberalii sunt o forță, că merg înainte și alte vrăjeli de acest tip.

Păi eu ce le-aș aduce aminte liberalilor ăstora, trădători de neam și țară, și lui Ilie Bolojan? Că ei s-au dus cu miloaga la PSD-iști ca să comaseze alegerile locale cu europarlamentarele și să candideze pe liste comune, pentru că știau foarte bine că nu aveau nicio șansă. Pierdeau primării pe bandă rulantă și luau bătaie și la europarlamentare.

Toți ăștia care urlă acum împotriva PSD-ului ar trebui să-și amintească faptul că l-au avut cap de listă la europarlamentare pe Mihai Tudose, PSD-istul ăla pe care îl făceau în toate felurile. Ei au făcut campanie electorală cu Tudose în frunte. Asta după ce au scos-o de pe listă pe doamna aia, nici nu-i mai știu numele, despre care se spunea că ar fi avut legături apropiate cu Iohannis sau cu cercul lui.

Dacă nu făceau mârșăvia asta, cu comasarea alegerilor și candidatura comună cu PSD-ul la europarlamentare, cred că PNL-ul obținea maximum doi europarlamentari și atât. În rest, nu mai luau nimic, pentru că partidul era praf total. S-a văzut și la parlamentare, și la prezidențiale. Nu au mai reușit să strângă voturi multe, iar populația îi urăște la maximum. Dovada este că partidul lor este văzut extrem de prost în societate.

Iar acum vin și spun că ei nu fac compromisuri, că sunt oamenii principiilor și alte povești de genul acesta. Păi tocmai Bolojan a făcut cel mai mare compromis din viața lui: alianța cu PSD-ul, doar ca să ajungă premier. Să înțelegem foarte clar un lucru: fără PSD nu ajungea premier.

Și acum vin să țină lecții de moralitate la mormântul Brătienilor. Cred că se învârt în cavouri precum ventilatoarele când văd în ce hal a ajuns partidul lor.

Bine, nici în perioada antebelică și interbelică liberalii nu au fost niște sfinți. Au făcut multe mizerii pentru țara asta. Singurul lucru care le-a mai spălat puțin imaginea este faptul că au suferit în închisorile comuniste, alături de țărăniști, legionari și oameni ai Bisericii. Au îndurat pedepse dure, iar asta le-a mai curățat, într-o anumită măsură, imaginea în fața poporului român. Dar, în rest, liberalii nu sunt de apreciat pentru comportamentul lor de-a lungul istoriei față de țară. Să ne înțelegem foarte bine asupra acestui aspect.

Și îi vedem acum cm s-au dus acolo să sărbătorească 151 de ani de existență, cm stăteau aproape în genunchi în fața cavourilor Brătienilor. Era ceva de speriat, parcă se rugau să mai rămână partidul la guvernare sau să mai existe peste câțiva ani. Absolut penibil.

Am observat și că unele personaje importante din PNL au lipsit de la eveniment. Probabil au fost marginalizate de echipa lui Bolojan sau, pur și simplu, nu și-au dorit să participe la asemenea momente de falsă comemorare.

L-au adus și pe Dinu Zamfirescu și l-au apropiat de Bolojan, ca să creeze imaginea asta de continuitate între trecut și prezent, să sensibilizeze populația. O propagandă ordinară făcută de acești indivizi.

Și pentru cei care comentează pe aici cu „ce știți voi, pesediștilor, auriștilor?”: în primul rând, nu am nicio legătură nici cu PSD, nici cu AUR și nici cu vreun partid existent astăzi pe scena politică din România. Așa că nu mai veniți cu asemenea prostii.

Iar vouă, celor care îl susțineți pe Ilie Bolojan și PNL-ul, ar trebui să vă fie rușine. Până mai ieri erați în aceleași cearșafuri cu PSD-ul, iar acum vă treziți să dați lecții și să comentați. Păi dacă mâine PSD-ul se întoarce la guvernare alături de USR, UDMR și PNL, ce o să faceți atunci? O să stați iar bot în bot cu aceiași „șobolani”? Cred că ar trebui să fiți ceva mai reținuți în declarații.

Stânga progresistă sorosistă distruge o țară cu o istorie bogată.
Mii de oameni au ieșit în stradă la Madrid pentru a cere plecarea guvernului Sánchez, pe fondul scandalurilor de corupție care lovesc tot mai puternic cercul puterii socialiste din Spania. Protestele au izbucnit după o serie de anchete și acuzații care vizează apropiați ai premierului, inclusiv membri ai familiei sale și figuri importante din zona Partidului Socialist.

Tot mai mulți spanioli spun astăzi ceea ce establishmentul european a încercat ani la rând să ascundă: guvernarea socialistă a lui Pedro Sánchez a împins Spania într-o criză morală, economică și socială fără precedent. În timp ce cetățenii se confruntă cu insecuritate, costuri uriașe de trai și tensiuni sociale crescânde, elitele de stânga au fost preocupate de propagandă ideologică, privilegii și jocuri de culise.

Numele familiei Sánchez apare constant în scandaluri și anchete. Soția premierului, Begoña Gómez, a fost investigată în dosare privind presupus trafic de influență, utilizarea resurselor publice și favoruri politice, acuzații pe care ea le neagă. Fratele lui Pedro Sánchez, David Sánchez, a fost trimis în fața instanței în legătură cu acuzații privind presupuse nereguli administrative și trafic de influență într-un post public creat special pentru el, potrivit anchetatorilor.

În paralel, scandalurile care au lovit cercul socialist din jurul lui Sánchez au alimentat percepția unei puteri politice tot mai rupte de realitatea oamenilor obișnuiți. Chiar și fostul premier socialist José Luis Rodríguez Zapatero este investigat într-un dosar privind presupus trafic de influență și spălare de bani legate de salvarea unei companii aeriene.

Dar problema Spaniei nu este doar corupția. Spaniolii resimt efectele unei politici promovate agresiv de stânga radicală: slăbirea autorității statului, încurajarea migrației necontrolate, relativizarea valorilor tradiționale și transformarea instituțiilor într-un laborator ideologic. În loc să apere identitatea culturală și istorică a națiunii spaniole, guvernarea Sánchez a ales conflictul permanent cu trecutul țării, inclusiv prin decizii controversate privind memoria istorică și simbolurile regimului Franco.

Tot mai mulți cetățeni europeni observă același tipar: acolo unde stânga radicală și socialismul ideologic ajung la putere, societatea devine mai polarizată, economia mai fragilă, iar încrederea oamenilor în instituții se prăbușește. În Spania, promisiunile progresiste au fost înlocuite de scandaluri, anchete, acuzații de favoritism și o ruptură profundă între clasa politică și popor.

Protestul de la Madrid nu este doar o manifestație împotriva unui premier. Este semnalul unei revolte împotriva unei elite politice care, în ochii a milioane de spanioli, a abandonat interesele cetățenilor pentru ideologie, propagandă și conservarea propriei puteri.

Despre concertul artistului anti-sistem din Belarus.
Eram îi apropiere de Calea Victoriei și a trecut pe lângă mine un grup de tineri ucraineni, foarte bine îmbrăcați. Se vedea clar că ținutele de pe ei valorau câteva mii de euro.

Și atunci apare întrebarea: ce vedem, de fapt, la acest concert?

Ruși, ucraineni, belaruși, toți laolaltă. Vorbim despre două națiuni (Rusia și Ucraina) despre care ni se spune zilnic că sunt într-un conflict existențial, într-un război total, dar aici îi vezi mergând împreună la concert, fără tensiuni, fără conflicte, fără ură.

Nu cred că pe National Arena va izbucni vreun scandal între ei. Din contră, par să conviețuiască normal, cel puțin în astfel de contexte.

În schimb, nouă ni se livrează constant propaganda fricii: că ucrainenii sunt într-un pericol permanent, că situația este apocaliptică, că rușii reprezintă răul absolut. Și totuși, în realitate, îi vezi împreună la concerte, stând unii lângă alții, inclusiv alături de belaruși.

Asta ridică niște întrebări firești.

Pentru că, privind lucrurile din exterior, ai impresia că acest război a devenit, în mare măsură, războiul Europei de Vest cu Rusia, în timp ce oamenii obișnuiți par, uneori, mult mai departe de ura pe care propaganda încearcă să o întrețină permanent.

Este incredibil cât de mare poate fi diferența dintre realitatea pe care o vezi cu ochii tăi și realitatea construită mediatic și propagandistic.

Nu?

Iar o altă întrebare apare inevitabil: acești tineri nu ar fi trebuit, teoretic, să fie pe front? Ce caută la concert?

În schimb, populațiilor din alte state europene li se vorbește tot mai des despre război, mobilizare, sacrificii și escaladare.

Este incredibil câtă manipulare, câtă confuzie și câtă mizerie se pot construi în jurul unui conflict care, în fiecare zi, este prezentat diferit față de ceea ce vezi în realitate.