26/09/2026
Programul de guvernare propus de PNL-USR este lipsit de conținut și de ambiție. Pare scris mai degrabă pentru a bifa niște capitole decât pentru a spune ce vrea România să obțină în următorii ani și cm intenționează să o facă. Se uită faptul că, din 2019 până astăzi, PNL a fost mereu la guvernare. 7 ani de liberalism fără rezultate și mai bine de 1 an de austeritate. Multe dintre măsurile propuse anulează chiar măsurile promovate și adoptate de PNL.
Într-un moment în care lumea se schimbă radical, iar Europa își redefinește modelul economic, politica industrială, apărarea și viitorul buget, România avea nevoie de o viziune clară. Unde vrem să fim peste cinci ani? Ce interese urmărim? Ce vrem să obținem de la partenerii noștri și ce punem noi pe masă?
Programul nu oferă aceste răspunsuri, în mod special pe componenta de politică externă, afaceri europene și fonduri europene. Lipsește aproape complet dimensiunea economică și comercială a politicii externe. Nu vedem concret cm vor fi sprijinite companiile românești să intre pe piețe noi, cm vrem să creștem exporturile sau cm transformăm diplomația românească într-un instrument real de promovare economică.
La fel de superficial este tratată atragerea investițiilor străine. Statele europene concurează astăzi pentru marile investiții în tehnologie, inteligență artificială, energie, industria de apărare, industria farmaceutică și producție avansată. România ar trebui să identifice investițiile strategice pe care le dorește și să meargă activ după ele. Ambasadele și instituțiile statului ar trebui să aibă obiective economice măsurabile. Nu putem aștepta ca investitorii să descopere singuri România. Dimensiunea relațiilor bilaterale este complet ignorată.
Și în afacerile europene lipsește aceeași ambiție. Urmează una dintre cele mai importante negocieri pentru România din acest deceniu, cea privind bugetul european pentru 2028-2034. Se redesenează politica de coeziune, agricultura, dezvoltarea rurală și modul în care Europa își va finanța competitivitatea. În program nu vedem suficient de clar mandatul cu care România intră în această negociere, prioritățile pe care nu este dispusă să le abandoneze sau alianțele pe care vrea să le construiască pentru a le susține.
Iar viitorul Fond European pentru Competitivitate este tratat fără a se ține cont de miza economică pe care o reprezintă. România trebuie să pregătească de acum companiile, universitățile și centrele de cercetare pentru a concura pentru marile finanțări europene. Altfel, riscăm să contribuim la finanțarea competitivității europene, în timp ce proiectele importante ajung în statele care s-au pregătit mai bine.
La fondurile europene avem din nou cifre și promisiuni, dar prea puține explicații despre execuție. Pe lângă partea ridicolă cu depunerea ultimei cereri de plată, care are termen final chiar când se votează guvernul, se anunță atragerea a minimum 10 miliarde de euro anual din politica de coeziune începând cu 2027, deși PNL a fost constant la guvernare din 2019 până astăzi și nu a reușit să atingă acest nivel. Pentru asta ai nevoie de proiecte mature, lucrări executate, cofinanțare, facturi și capacitate administrativă. Programul ar fi trebuit să arate drumul până la această țintă, nu doar să scrie cifra.
Pentru proiectele PNRR care nu vor putea fi finalizate, nu se spune exact către ce sursă de finanțare vor fi transferate, mai ales că avem deja supracontractare în cadrul politicii de coeziune, și nici nu se garantează că proiectele pot fi terminate.
Și în cazul Mării Negre, programul vine cu lucruri care sunt deja în lucru la nivel european. Am susținut constant transformarea securității Mării Negre într-o prioritate europeană și am promovat concret Hub-ul european de securitate maritimă. Am cerut finanțarea acestuia din bugetul Uniunii și am susținut includerea resurselor necesare în pozițiile Parlamentului European. Parlamentul a cerut deja accelerarea creării hubului. Guvernul trebuia să operaționalizeze structura și să aplice pentru fondurile disponibile încă din această toamnă. De aceea, nu mai este suficient ca un program de guvernare să anunțe că vrea acest hub.
Nici Republica Moldova nu poate fi tratată doar prin declarația că România susține aderarea la Uniunea Europeană. Avem nevoie de proiecte comune care să apropie efectiv Republica Moldova de Europa, de la infrastructură și energie până la investiții, educație și administrație.
Iar despre diaspora găsim din nou prea multe formulări generale. Milioanele de români din afara țării sunt o resursă strategică pentru România. Printre ei sunt antreprenori, cercetători, profesioniști și oameni integrați în economiile și societățile statelor în care trăiesc. Un program modern ar trebui să explice cm îi conectăm cu economia românească, cm atragem capitalul și expertiza lor și cm construim rețele românești de influență economică și profesională.
În final, lipsește tocmai răspunsul care ar trebui să dea sens întregului program. Ce vrem să fie România peste cinci sau zece ani?
Nu este suficient să spunem că suntem pro-europeni și pro-atlantici. Aceasta este orientarea strategică firească a României. Un program de guvernare trebuie să explice ce facem cu această apartenență pentru a genera investiții, locuri de muncă mai bine plătite, exporturi, securitate și influență.
România avea nevoie de un proiect de politică externă și europeană. PNL-USR a prezentat, în schimb, slogane de bifat într-un program de guvernare. În vremurile pe care le trăim, este mult prea puțin.
