PNT Maniu Mihalache Sector 3

24/10/2026

Subordonarea Guvernului Niculescu și legiferarea la adăpostul nopții — rețeta unui abuz de putere

Asistăm în aceste zile la un spectacol degradant pentru democrația românească și la un afront direct adus transparenței instituționale.
Prima ordonanță de urgență adoptată de Cabinetul Niculescu reprezintă nu doar o dovadă de lașitate politică, ci și un semnal de alarmă major privind modul în care actualul Executiv înțelege să guverneze: netransparent, abuziv și subordonat unor interese obscure.
Adoptarea acestui act normativ la adăpostul nopții, departe de ochii opiniei publice și fără o dezbatere reală, ne amintește de cele mai negre practici ale trecutului. Acest mod de a legifera ascunde, în realitate, un conținut profund toxic pentru funcționarea statului.
Prin această mizerie legislativă, asistăm la o concentrare fără precedent a puterii în mâinile ministrului de Interne, domnul Neacșu. Actul normativ îi oferă acestuia controlul discreționar asupra structurilor din Aparatul Guvernului, călcând în picioare independența instituțională și regulile de echilibru administrativ.

24/10/2026

24/10/2026

Violența din școli și din societate: de la vorbe la cuțit. Ce urmează?

Guvernul răspunde violenței din școli cu măsuri pompieristice, încercând să limiteze efectele unui fenomen ale cărui cauze profunde continuă să fie ignorate. Violența nu începe când cineva scoate cuțitul. Începe cu ura cultivată prin cuvinte, intimidarea tolerată și agresivitatea transformată în spectacol public.

PNȚ Maniu-Mihalache consideră că violența din școli reflectă și o boală morală pe care societatea românească a tolerat-o prea mult timp.

De peste 35 de ani, ura și intimidarea au fost folosite ca instrumente politice, tolerate sau încurajate când serveau interesele celor puternici.

Am cunoscut huliganii care atacau demonstrațiile anticomuniste și minerii transformați în instrumente de represiune politică. Am asistat la violența verbală ridicată la rang de spectacol, de la Corneliu Vadim Tudor până la George Simion. Televiziuni care cultivă insulta, moderatori care întrețin conflictele, manifestări xenofobe și șovine tolerate. Iar agresarea unui livrator străin ne arată cm ura propagată prin cuvinte devine violență fizică.

Unde au fost instituțiile statului?

Parlamentul, Guvernele, Poliția, Justiția, CNA și CNCD au avut responsabilități în apărarea legii și demnității umane. Prea des, reacțiile au fost selective, întârziate sau inexistente.

Nu cerem cenzură și nici restrângerea libertății de exprimare. Cerem o etică a discursului public și respectarea deontologiei profesionale.

Pentru politicieni: cuvântul rostit public angajează. Cine amenință, incită sau acuză fără dovezi trebuie să răspundă în fața legii, când o încalcă, și în fața propriului partid.

Pentru presă și televiziuni: moderatorul nu este arbitru de lupte, ci garantul unei dezbateri civilizate. Insulta nu este argument, iar instigatorii nu trebuie recompensați cu invitații. Redacțiile să-și respecte codurile deontologice, iar CNA să sancționeze consecvent, indiferent de proprietarul postului.

Pentru rețelele sociale: aplicarea acelorași reguli împotriva incitării la violență, indiferent de popularitatea autorului.

Ce exemplu primesc copiii când agresivitatea aduce notorietate și intimidarea aduce putere?

Nu putem pretinde școlii să repare singură ceea ce societatea a contribuit să strice.

Legea este aceeași pentru toți. Așa trebuie să fie și decența.

Mai mulți paznici pot apăra porțile școlilor. Dar nu pot vindeca o societate care și-a pierdut reperele morale.

23/10/2026

ÎMPĂRATUL E GOL! CEDO PUNE LA LOCUL EI JUSTIȚIA PRIVILEGIILOR.

Una dintre numeroasele lovituri pe care sistemul judiciar le-a dat cetățenilor români a fost, de această dată, evitată. Nu datorită curajului autorităților de la București, ci datorită Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cinci judecători și foști judecători români s-au adresat CEDO, considerând că eșalonarea plății unor restanțe salariale le încalcă „drepturile omului”.

Atât de departe s-a ajuns cu sentimentul privilegiului, încât unii magistrați par să considere că bugetul României este o resursă inepuizabilă, pusă la dispoziția lor.

Nu contează deficitul bugetar, nu contează sacrificiile cerute populației, nu contează că statul se împrumută pentru a-și plăti obligațiile. Banii trebuie găsiți, chiar și din piatră seacă!

Numai că demersul lor s-a întors împotriva lor.

CEDO a respins în unanimitate plângerile și a constatat că veniturile reclamanților depășesc cu mult salariile și pensiile medii din România. Mai mult, Curtea a atras atenția asupra posibilelor conflicte de interese generate de situațiile în care judecătorii decid asupra unor drepturi salariale de care pot beneficia ei înșiși.

Iar concluzia cu adevărat importantă privește separația puterilor în stat: judecătorii nu se pot substitui Parlamentului și Guvernului în stabilirea politicilor bugetare și în repartizarea banilor publici.

De prea multă vreme asistăm la transformarea independenței justiției într-un argument folosit pentru justificarea unor privilegii tot mai greu de acceptat.

Independența justiției este indispensabilă democrației. Dar independența nu înseamnă impunitate, absența răspunderii sau dreptul unei categorii profesionale de a-și stabili singură privilegiile.

Am ajuns să vorbim despre o adevărată dictatură a privilegiilor judiciare, alimentată de slăbiciunea unor autorități care au confundat separația puterilor cu capitularea în fața uneia dintre ele.

A trebuit să vină o instanță europeană pentru a spune ceea ce autoritățile române nu au avut curajul să afirme.

Împăratul e gol!

PNȚ Maniu-Mihalache consideră că această decizie trebuie să reprezinte un semnal pentru restabilirea echilibrului dintre puterile statului.

România are nevoie de judecători independenți, respectați și corect remunerați. Nu de o castă privilegiată, care confundă interesul propriu cu interesul justiției.

Justiția trebuie să servească dreptatea, nu să-și servească propriile privilegii!

23/10/2026

DUPĂ JUDECĂTORI, AVOCAȚII. CINE MAI APĂRĂ CETĂȚEANUL?

Comunicat – PNȚ Maniu-Mihalache

După privilegiile apărate cu îndârjire de o parte a magistraturii, asistăm la o nouă tentativă de a transforma legea într-un instrument de protejare a intereselor unei categorii profesionale. De această dată, beneficiarii ar fi avocații, iar nota de plată ar ajunge la cetățeni și antreprenori.

Proiectul B563/2026, inițiat de parlamentari din PSD, PNL, AUR, USR și PACE, propune ca numeroase contracte pentru care legea cere forma scrisă să fie redactate obligatoriu de avocat.

Ceea ce astăzi cetățeanul poate face singur riscă să devină mâine un serviciu pe care legea îl obligă să îl cumpere.

Ni se spune că astfel vor fi prevenite fraudele. Fals! Un avocat poate redacta un contract impecabil, dar nu poate garanta că partenerul este onest sau că datornicul își va respecta obligațiile.

Prevenția reală înseamnă un Registru al Comerțului digitalizat, cu evidențe corecte și transparente, procese judecate în luni, nu în ani, și executarea rapidă a hotărârilor judecătorești. Acestea sunt obligațiile statului, pe care proiectul le ignoră, transferând costurile asupra cetățeanului cinstit.

Mai grav, într-o epocă în care instrumentele digitale moderne permit redactarea și verificarea contractelor cu costuri tot mai mici, proiectul riscă să elimine din competiție atât aceste soluții, cât și alți profesioniști. În locul concurenței și inovării, ni se propune clientela obligatorie.

Avocații performanți nu au nevoie de clienți aduși prin constrângere legislativă. Competența trebuie răsplătită de piață, nu protejată prin monopol.

Pentru PNȚ Maniu-Mihalache, opoziția față de proiect este o chestiune de doctrină. Creștin-democrația se întemeiază pe subsidiaritate: ceea ce cetățeanul sau întreprinderea poate face singur nu trebuie preluat ori îngrădit inutil de stat.

Privim cu îngrijorare și ambiguitățile legislative. Experiența privilegiilor din justiție nu ne îndreptățește să presupunem că acestea vor fi interpretate întotdeauna în favoarea cetățeanului.

PNȚ Maniu-Mihalache solicită respingerea proiectului B563/2026 în forma actuală, eliminarea obligațiilor artificiale și o dezbatere publică reală.

Respectăm profesia de avocat. Refuzăm însă transformarea unei profesii liberale într-o categorie privilegiată prin lege.

România nu este proprietatea corporațiilor profesionale, iar Parlamentul nu este biroul lor de încasări!