22/12/2025
GÂNDUL ZILEI....NICOLAE LABIȘ...IN MEMORIAM...69 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN NEMURIRE...
A fost odată un poet supranumit "PUIUL DE CERB"al poeziei românești, plecat în nemurire înainte de vreme....
Motto :
"Am uitat să fiu deştept
Pentru-o zi ori pentru-o viaţă
Cât înmărmurit aştept,
Albe, braţele-ţi de gheaţă.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu"......
" Eu nu mai sunt ,e- un cântec tot ce sunt"!Un cântec despre viață,iubire, speranță ...
Se implinesc 69 de ani de când genialul nostru , Nicolae Labis a fost răpit de ,,Pasărea cu clonț de rubin" la numai 21 de ani.
"Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.!!
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonţ de rubin,
Iar mâine.....
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate....
Urmele poetului Nicolae Labiş..
Intr- adevăr, ai rămas " Puiule de Cerb" ,o amintire frumoasă și dureroasă in sufletele noastre!
" Pui orfan / Pui găsit sub un tramvai "! Multe lacrimi am vărsat cu sufletul îndurerat "!
"O,cum îl mai iubeam pe poet! Și iubirea noastră scăpăra iubire veșnică, fără de insfărșire.Nu se află, îl iubeam ! Ștergeți! IL IUBESC"!, mărturisea Nichita Stănescu.
Și noi îl iubim pe Nicolae Labiș cel care ne- a dăruit "Moartea căprioarei ",o lacrimă a poeziei românești, pe care o sorbim cu tristețe.
Labiș, Un destin frânt inainte de vreme,care putea deveni un al doilea Eminescu ,e numit de Eugen Simion "buzduganul unei generații"!
Un poet de o rară sensibilitate, care te face să vibrezi sufletește.
"Doamne,câtă tristețe și frunză !
Te dărui și n- ai cui. ...
Te dărui nimănui....
O durere estompată și surdă
Bântuie inima mea"..
1956,22 decembrie...ZI NEAGRĂ pe cerul literaturii române!
Ziua fatală,accidentul,nu unul obișnuit!
Poetul mărturisește:"Nu am căzut singur,am fost îmbrâncit, din spate de cineva .N- am avut timp să mă uit înapoi, pentru că îmbrânceala m- a proiectat cu brațele ridicate pe grătarul dintre vagoane. Țineam ochii mari deschiși și vedeam cm din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei "!
Zborul i- a fost frânt, deoarece nu mai voia sa scrie lozinci,nu mai dorea minciuna.
"Eu sunt spiritul adâncurilor..
Trăiesc în altă lume decât voi"!
Era destul de periculos : avea charismă avea geniu,și ,ca atare,l-au dat morții!
Era noaptea de 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră de la Spitalul „Central” din Bucureşti, Nicolae Labiş cerea oxigen.
"Tată ,trimite- mi trei metrii de ozon că mă sufoc"şi striga că „e al naibii de frumos să trăieşti”.
După zece zile de luptă cu moartea, „pasărea cu clonţ de rubin” se dovedea a fi fost mai puternică. Nicolae Labiş a murit fără să înţeleagă cine şi de ce.
Povestea acelei nopţi teribile de 9 decembrie, a rămas tulbure până astăzi..
Nicolae Labiș, 21 de ani, ucis de primul tramvai de noapte din București, e depus, pe catafalc, la ”Casa Scriitorilor”. E îmbrăcat în costumul pe care și-l cumpărase cu o lună înainte, din banii de pe ”Primele iubiri”.
Mormântul lui Nicolae Labiș, alintat de Eugen Simion ”buzduganul unei generații”, se găsește la ”Bellu”,e placat cu marmură, cruce simplă,plus versurile din ”Primele iubiri”:
”Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetație, suflete, mori”...
”Eu curg întreg în acest cântec sfânt;
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”.
Nicolae Labiș - Noi,nu!
"O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci.
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu"!
Geo Bogza, la moartea poetului, mărturisea:" Am sentimentul și certitudinea ,deznădejdea și revolta că în Nicolae Labiș, destinul a strivit pe cel ce ar fi putut fi marele poet al generației sale"!
A fost odată "Un Pui de Cerb ".... Un Albatros " care și-a frânt aripile in zbor spre univers!
Prof. Janeta Hulea