Muzeul National al Aviatiei Romane

Home
Romania
Bucharest
Muzeul National al Aviatiei Romane

Call Directions Website Contact the organization

Tur virtual: https://my.matterport.com/show/?m=zag4CJyJfvr&brand=0 Aici, a funcţionat până în anul 1998.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române s-a înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr.197/02.03.1990, este reacrediat prin Ordinul nr. 2791/2015, devine muzeu de importanţă naţională prin H.G. 360/06.04.2011 și prin Ordinul nr.2709/17.11.2011, imobilul Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se clasează ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică „B”. Muzeul s-a deschis în anul 1993, în 5 corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni, inaugurarea a avut loc în ziua de 2 martie 2000. Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în hangarele care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni.

31/10/2026

O ZI DE REFERINŢĂ PENTRU INDUSTRIA AERONAUTICĂ ROMÂNEASCĂ:
31 OCTOMBRIE 1974 – ZBORUL INAUGURAL AL PROTOTIPULUI IAR- 93
La 31 octombrie 1974, prototipul avionului IAR – 93 nr. 001, a decolat de pe aerodromul de la Bacău. La manşă se afla lt. col. Gheorghe Stănică pilot de încercare, care a avut misiunea de a testa pentru prima dată performanţele avionului. Zborul desfăşurat în condiţii normale a durat aproximativ 30 de minute, atingându-se o viteză maximă de 500 km/h la o altitudine de 3 000 de metri şi a reprezentat o încununare a eforturilor depuse de echipa de ingineri, proiectanţi, tehnicieni şi muncitori români.
Avionul IAR-93 ,,Vultur” a fost realizat în cadrul programului YUROM – acordul dintre guvernele R.S. România şi R.S.F. Iugoslavia, iniţiat pentru proiectarea şi producerea unui avion destinat misiunilor de sprijin aerian apropiat, atac la sol şi recunoaştere tactică. Avionul denumit de partea română IAR-93 şi de partea iugoslavă SOKO J - 22 ORAO (,,Vulturul”) a fost proiectat prin colaborarea părţii române, director de proiect fiind ing. Teodor Zamfirescu, director tehnic la Institutul de Mecanica Fluidelor şi Cercetării Aerospaţiale, împreună cu Institutul VTI (Vazduhoplovno-Tehnički Institut Žarkovo - Institutul Aeronautic Tehnic din Žarkovo) Iugoslavia. Prototipul românesc a fost realizat la AEROSTAR Bacău în colaborare cu IRMA Bucureşti, şi ICA Braşov. Fabricaţia în serie a avionului IAR-93 ,,Vultur” cu simplă şi dublă comandă a fost realizată la Intreprinderea de Avioane Craiova, în timp avionul beneficiind de multiple modernizări. La acea dată acest avion a fost o mare realizare a industriei aeronautice române, fiind primul avion de luptă cu reacţie. Dincolo de performanţe şi de rolul îndeplinit IAR-93 simbolizează ambiţia tehnologică, spiritul de echipă şi continuitatea unei tradiţii în aeronautica românească. El rămâne mărturia unei etape a industrie româneşti, a unui proiect ambiţios prin care priceperea specialiştilor români a devenit parte a istoriei aviaţiei.

Text: muzeograf Micuţa Jianu

Sursa: Lt. cdor. rez. Gheorghe Ion Vaida, ,,IAR 93. Oameni, și fapte”, Ed. Global media, Sibiu, 2016, p. 26.
Foto: https://iar93.ro/primul-zbor/

26/10/2026

Suntem bucuroși să vă anunțăm că astăzi, 26 octombrie 2026, Muzeul Național al Aviației Române a încheiat un Acord de parteneriat cu Aeroclubul României. Actul oficial a fost semnat de către directorii celor două instituții: domnul comandor Mihai-Iulian Pena, directorul Muzeului Național al Aviației Române și domnul George Rotaru, directorul general al Aeroclubului României.
Această colaborare reprezintă un pas important pentru ambele părți. Astfel, prin Acordul de parteneriat se creează cadrul legal de colaborare în vederea îmbogăţirii, actualizării şi promovării patrimoniului cultural aeronautic, prin evidenţierea elementelor de valoare muzeală specifice, cu scopul de a le integra în patrimoniul cultural aeronautic local şi național.
Foto: MNAvR
Muzeul National al Aviatiei Romane
Aeroclubul României
Forţele Aeriene Române

25/10/2026

25 OCTOMBRIE – ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI

Ziua de 25 octombrie – Ziua Armatei Române, marchează eliberarea ultimei brazde de pământ românesc, reprezentând nu doar o pagină de istorie ci și un simbol al sacrificiului, onoarei și demnității naționale. Armata Română a fost și rămâne unul dintre pilonii fundamentali ai statalității, independenței și suveranității noastre. Astăzi privim cu respect spre trecut și cu mândrie și speranță spre viitor. De la sacrificiul anului 1944 și până la misiunile moderne din zilele noastre militarii români au demonstrat întotdeauna devotamentul lor profund față de valorile istorice. Cu acest prilej aducem un pios omagiu eroilor căzuți la datorie pe front și în teatrele de operații și ne exprimăm respectul deplin față de veteranii de război, și cei care au luptat în afara țării, militarii în rezervă și personalul activ al Forțelor Armate, care continuă să garanteze siguranța si stabilitatea țării.
Misiunea noastră ca și instituție de cultură de interes national este de a păstra vie memoria acelora care au pus patria mai presus de propria viață. În patrimoniul Muzeului Național al Aviației Române se regăsesc uniforme și costume ale eroilor aerului, documente inedite printre care jurnale de front, brevete de zbor, medalii și distincții care spun povești despre sacrificiu, curaj și onoare pe câmpul de luptă. De la primele aparate de zbor din pânză și lemn până la avioanele F-16 Fighting Falcon, piloții militari au reprezentat elita, spiritul de sacrificiu, curajul și onoarea, cinstind memoria trecutului și ducând mai departe valorile care ne definesc ca neam. Protejarea spațiului aerian al României a fost și rămâne o mare responsabilitate pe care aceștia și-o asumă în fiecare zi.
La mulți ani Armatei Române!
La mulți ani tuturor celor care poartă cu mândrie uniforma militară!

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: Arhiva foto MApN

19/10/2026

ARIPI FRÂNTE - FORȚAREA LIMITEI IMPOSIBILULUI:
CĂPITAN AVIATOR ROMEO POPESCU (19 OCTOMBRIE 1898 –9 DECEMBRIE 1931)

Aviația interbelică rămâne marcată de curajul extraordinar al unor oameni care au refuzat să accepte limitele fizicii și ale timpului. Piloți precum Romeo Popescu si-au riscat viața la manșa unor prototipuri experimentale forțând limitele tehnologice dincolo de granițele posibilului.
Căpitanul Romeo Popescu a fost un aviator militar de elită deținător a trei recorduri naționale de altitudine – 10. 618 m, de distanță în circuit închis și de durată de zbor. A concurat în diverse competiții aeronautice și a obținut o serie de recorduri naționale.
După participarea la Primul Război Mondial, a obținut un brevet de aviator și de acrobație aeriană, în urma pregătirii efectuate în Marea Britanie și Franța între octombrie 1918 – februarie 1919. A revenit în țară, fiind integrat ca locotenent de aviație.
Aripile sale s-au frânt la numai 33 de ani, încercând să doboare recordul mondial de viteză. Piotând prototipul românesc IAR CV11, echipat cu un motor Hispano-Suiza de 500 CP, a decolat de pe aerodromul Pipera pe traseul București – Fetești – București. După ce a parcurs o bună parte din drum cu o viteză medie impresionantă de 319 km/h, motorul avionului s-a calat aterizând forțat pe un teren accidentat din zona gării Lehliu, aterizare care insă i-a fost fatală.
Căpitanul Romeo Popescu, pionier al zborurilor de încercare, de record național și mondial, a reprezentat un simbol absolut al curajului și spiritului de sacrificiu în perioada de aur a aviației românești interbelice. Astfel, el a demonstrat că tehnica și piloții români pot concura de la egal la egal cu elitele internaționale.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto 1:https://galeriaportretelor.ro/item/romeo-popescu/
Foto 2: https://www.graphicfront.ro/ro-adevaratul-iar-tip-12

18/10/2026

ÎNTRE CER ŞI DESTIN:
LT. AV. ALEXANDRU PAPANĂ (18 OCTOMBRIE 1906 – 17 APRILIE 1946)

Astăzi se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Alexandru Papană unul dintre cei mai titraţi piloţi români din perioada interbelică. A făcut fotbal, a luat lecţii de scrimă şi tenis de câmp, a participat constant la campionatele de bob de la Sinaia, culminând cu titlul cucerit în anul 1928. Deasemenea a obţinut titluri naţionale la motociclism şi a fost un mare iubitor de automobilism, dar mai presus de toate acestea a fost un aviator remarcabil.
La toate performanţele sale, mai adăugăm şi faptul că la 2 octombrie 1931, a pilotat avionul Potez XXV cu care a urcat până la altitudinea de 6 000 de metri având-o la bord pe Smaranda Brăescu. Alexandru Papană şi Smaranda Brăescu au scris atunci o pagină de istorie a aviaţiei române. Acestă reuşită remarcabilă a stabilit primul record mondial feminin de altitudine pentru Smaranda Brăescu şi a demonstrat măiestria extraordinară a lui Papană ca aviator.
În anul 1932 Alexandru Papană a concurat la Jocurile Olimpice, devenind după un an campion mondial la bob la concursul desfăşurat în localitatea Schreiberhau din Gemania. În 1934 a câştigat o medalie la Campionatul Mondial din 1934 la care a participat împreună cu coechipierul său său Dumitru Hubert. În anul 1935 a participat la concursul aviatic Cupa ,,Ionel Ghica”, instituită în memoria aviatorului Ionel Ghica de către familia acestuia. La 16 iulie 1935, locotenentul Alexandru Papană a depăşit recordul naţional la altitudine, atingând cu avionul I.A.R. -16 înălţimea de 11 631 m. Tot în 1935 s-au executat două raiduri aeriene pe distanţa Bucureşti – Tel Aviv, pentru prospectarea noii linii de pasageri. Primul raid a fost realizat de echipajul format din locotenentul Alexandru Papană (pilot) şi căpitanul Alexandru Popişteanu (observator). În august 1936, la Los Angeles, Alexandru Papană s-a clasat pe primul loc la Campionatul mondial de acrobaţie din S.U.A., iar la 16 decembrie 1936 a câştigat la Miami campionatul celor două Americi. În cele din urmă, stabilit în Statele Unite, a făcut acrobaţie şi a fost pilot de încercare al avionului P-61 Black Widow, primul avion operaţional al S.U.A.
Concluzionând putem afirma că aviatorul Alexandru Papană a reprezentat una dintre figurile remarcabile ale aviaţiei române interbelice reprezentând: performanţă, curaj extraordinar, spirit de pionierat şi prestigiu internaţional. Numele său rămâne legat de perioada în care aviaţia română îşi demonstra capacitatea de a concura cu cele mai avansate şcoli aeronautice internaţionale.

BIBLIOGRAFIE:
1. Antoniu Dan, Eroina cerului, Mit şi adevăr despre aviatoarea Smaranda Brăescu ( 1897 – 1948), Editura Host Models, Braşov, 2021, 400 p.
2. Colectiv, Istoria Aviaţiei Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 181-182, pp. 183-184.
3. Firoiu V., Aviatorul Alexandru Papană şi destinul lui, Editura Albatros, 1972, 206 p.

Text: muzeograf Micuţa Jianu
Foto: https://www.cosr.ro/sportive/alexandru-papana

18/10/2026

O ŞCOALĂ. O TRADIŢIE:
18.10.1920 - ÎNCEPUTURILE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI TEHNIC AERONAUTIC ROMÂNESC.

La 18 octombrie 1920, prin Înaltul Decret nr. 4167 se înfiinţează Şcoala de Meseriaşi Militari ai Aeronauticii pe aerodromul Pipera, prima şcoală pentru formarea tehnicienilor militari de aviaţie.
Astăzi sediul administrativ al Muzeului Naţional al Aviaţiei Române îşi are locaţia în imobilul încărcat de istorie în care a funcţionat vechea şcoală a aeronauticii.
Şcoala de Meseriaşi Militari ai Aeronauticii era înfiinţată pentru ,,a da cu timpul maiştri, submaiştri şi lucrători specialişti în mecanică, ajustaj, tâmplărie, tapiţerie, tinichigerie etc. necesari aviaţiunii şi aerostaţiunii militare” (art. 1 din Regulamentul de funcţionare al şcolii). Necesitatea înfiinţării unei astfel de şcoli era dată de dezvoltarea rapidă a aviaţiei militare. Experienţa Primului Război Mondial demonstrase imperios necesitatea existenţei unui personal tehnic bine pregătit. Astfel, şcoala şi-a început activitatea la Pipera unde i s-a afectat provizoriu o clădire, câteva hangare şi barăci. Primul comandant al şcolii a fost numit lt. col. Ion Capşa (16 octombrie 1920 – 1 octombrie 1921). Programul de studii totaliza 6 ani: 4 ani erau alocaţi pentru cursul inferior şi 2 ani pentru cursul superior.
În toamna anului 1921, din cauza condiţiilor grele de cazare de pe aerodromul Pipera, a lipsei unui local propriu şi a perspectivei primirii unui număr mai mare de elevi, şcoala a fost mutată de la Pipera la Mediaş, în clădirile unei foste cazărmi de husari. Aici şi-a schimbat denumirea la 10 noiembrie 1924 în Şcoala Tehnică a Aeronauticii, iar la 1 septembrie 1927, şcoala a fost mutată în cazarma ,,Aurel Vlaicu”, în apropierea căreia a fost amenajat un aerodrom. De-a lungul deceniilor, instituţia a trecut prin numeroase transformări şi reorganizări, continuînd să pregătească generaţii de specialişti pentru aviaţia română. Tradiţia începută în anul 1920, se regăseşte astăzi în activitatea Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene ,,Traian Vuia”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Colectiv, Istoria Aviaţiei Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 167-169.
2. I. Gudju, Gh. Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Construcţii aeronautice româneşti (1905-1970), Bucureşti, Editura militară, 1970, p. 37.
3. Monitorul Oastei, nr. 55 din 11 noiembrie 1920.

Text: muzeograf Micuţa Jianu
Foto: MNAvR

14/10/2026

UN MONUMENT CA UN TESTAMENT – PUNCTUL UNDE CERUL SE ÎNTÂLNEȘTE CU PĂMÂNTUL
MIRCEA ZORILEANU (14 OCTOMBRIE 1883 – 10 FEBRUARIE 1919)

În piața Quito din capitală se află un monument dedicat lui Mircea Zorileanu, al doilea aviator brevetat din România, un mausoleu unic realizat de sculptorul Emil Ludovic Gové. Realizat din piatră, fier și bronz mausoleul are mai multe componente. Pilonii rectangulari pe care sunt reprezentate personaje în port popular sprijină o platformă cu patru vulturi care țin un glob pământesc, pe ecuatorul căruia sunt reprezentate semnele zodiacale. În temelia acestui monument ferită de privirile trecătorilor, este zidită urna funerară care conține cenușa aviatorului Mircea Zorileanu. Pe pavimentul care adăpostește urna funerară sunt gravate cuvintele sale testamentare, marturisire de credință a unei întregi generații de piloți: ,,Avem și noi oceanul nostru’’. Însă întregul citat surprinzător de emoționant este următorul:
,,Avem și noi oceanul nostru, deasupra căruia ne putem ridica în zbor ... Avem cerul nostru românesc’’. Pavimentul sub care este îngropată cenușa aviatorului este din mozaic și are în centru o roză a vânturilor stilizată, iar pe fațada principală a monumentului se regăsește o placă cu chipul în proﬁl al aviatorului Mircea Zorileanu.
Astăzi, vă invităm să pășiți dincolo de bronzul monumentului și să descoperiți omul, pilotul și scriitorul Mircea Zorileanu. Înițial locotenent de cavalerie a obținut brevetul de pilot în iulie 1911, remarcându-se în arta pilotajului fiind supranumit ,,Maestrul’’. Într-o epocă în care aparatele de zbor erau doar niște fragile structuri, el a sfidat limitele fizice în anul 1915, traversând Munții Carpați. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, după unii autori se spune că a reușit să monteze în premieră pe un aparat de zbor, o mitralieră cu care a efectuat trageri. În primăvara lui 1917, Zorileanu a executat un număr de misiuni de recunoaștere și observare, totalizând 45 de ore de zbor. Deasemenea a publicat mai multe articole și lucrări despre aviație în presa vremii și în Revista Automobilă. Cu această ocazie lansează celebrul dicton „Avem și noi oceanul nostru”. Din cauza zborurilor la înălțime efectuate cu aparate de zbor fără cabină a căpătat o bolă de plămâni care i-a adus sfârșitul prematur pe 10 februarie 1919, fiind incinerat la cimitirul Stagliena din Genova. În anul 1937 la inițiativa Aeroclubului Regal al României a fost construit mausoleul din Piața Quito care adăpostește rămășițele pământesți ale aceluia care a fost maiorul aviator Mircea Zorileanu.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Zorileanu

08/10/2026

„ - Nu mai suntem dispuși să acceptăm granițele atmosferei terestre drept granițele existenței noastre!”, declara marele savant Hermann Oberth (1894-1989) la Bucureşti în anul 1932.

Dar oare se putea ajunge acolo sus, în spaţiul interplanetar la mijlocul anilor "30 ai secolului trecut?! Părintele navigaţiei spaţiale îşi încuraja contemporanii spunând:
„-Nimic nu este imposibil în lume, trebuie doar să descoperi mijloacele prin care se pot face!”, acest citat este expus la Deutsches Museum din Munchen, Germania.
Istoria cosmonauticii a confirmat cele de mai sus, anul 1969 ne-a adus prima aselenizare a omului pe Lună, în 1981 cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu devenea singurul român care a zburat în spaţiul cosmic, moment de la care s-au împlinit anul acesta 45 de ani.
Şi totul a pornit de la visul unui copil genial care visa să ajungă acolo sus unde doar Icar a ajuns conform legendelor antice, să ne amintim că la sfârşitul secolului al XIX-lea cerul Pământului nostru era străbătut doar de câteva baloane cu aer cald.
Hermann Oberth s-a născut la Sibiu în 25 iunie 1894, dar mare parte a vieţii a trăit şi locuit la Sighişoara şi la Mediaş, acolo unde va pune pe hârtie prin studii şi cercetări tot ceea ce visa încă din fragedă copilărie.
"Racheta în spaţiile interplanetare", "Căile navigaţiei spaţiale" sunt doar două din studiile de căpătâi care ne învaţă cm să construim rachete, cm să călătorim în spaţiul interplanetar. Costumul de astronaut, prima rachetă cu două trepte, sunt alte creaţii ale savantului Hermann Oberth.
Remarcabilă a fost prietenia acestuia cu singurul cosmonaut român, Dumitru-Dorin Prunariu, cei doi s-au cunoscut în anul 1982, atunci când Hermann Oberth îi spunea: "Mulţumesc domnule căpitan!".

Din prietenia rezultată între cei doi a rezultat în anul 1994 un lăcaş de cultură, istorie şi muzeografie, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române, Secţia "Hermann Oberth" Mediaş. Fie ca privirile noastre să se îndrepte mereu către noile generaţii ale României, să le dăm aripi viitorilor cercetători şi cosmonauţi români!

Bibliografie: Hans Barth, „Hermann Oberth titanul navigației spațiale”, Editura Kriterion, București 1975.

Text: muzeograf Dan Ramf
Foto: MNAvR - Secția „Herman Oberth”, Mediaș

07/10/2026

SĂPTĂMÂNA MONDIALĂ A SPAȚIULUI COSMIC
4 OCTOMBRIE – 10 OCTOMBRIE 2026

Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic este marcată în fiecare an în perioada 4-10 octombrie, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite (ONU) având ca scop recunoașterea contribuțiilor majore aduse de știința și tehnologia spațială la îmbunătățirea condiției umane. Aceste date (4 și 10 octombrie), reprezintă două momente istorice de referință în explorarea spațiului cosmic: 4 octombrie 1957 - lansarea Sputnik 1, primul satelit artificial al Pământului realizat de către om, care a deschis oficial era explorării spațiale; 10 octombrie 1967 - intrarea în vigoare a Tratatului privind Spațiul Cosmic (Outer Space Treaty), document fundamental care guvernează activitățile statelor în explorarea pașnică a spațiului, a satelitului nostrum natural și a altor corpuri cerești. Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic (World Space Week) este cel mai mare eveniment public din lume dedicat celebrării astronomiei, explorării spațiale și tehnologiei.
Tema centrală din anul 2026 special stabilită pentru a orienta activitățile educaționale din întreaga lume este „Revoluția Rachetelor” (Rocket Revolution). Ea pune accentul pe inovațiile uimitoare din domeniul lansatoarelor spațiale și pe modul în care acestea au ieftinit și accelerat accesul omenirii către stele, stimulând economia spațială globală.

Text: muzeograf Micuța Jianu
Foto: https://diez.md/2021/10/05/saptamana-mondiala-a-spatiului-cosmic-marcata-anual-intre-4-si-10-octombrie/

05/10/2026

Exercițiul MOBEX B-IF-26 începe astăzi, 5 octombrie, în municipiul București și județul Ilfov

Rezerviștii se vor prezenta marți, 6 octombrie, la data, ora și locul menționate în ordinul de chemare.

Persoanele convocate participă, pe durata unei singure zile, la activități specifice de instruire.

Acest antrenament verifică modul de completare cu resurse umane și materiale a structurilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.

MOBEX este o activitate planificată, desfășurată periodic pe timp de pace, exercițiul având loc și în anii precedenți. Cetățenii chemați anul trecut nu vor fi convocați si anul acesta.

Recomandăm publicului să se informeze din sursele oficiale ale Ministerului Apărării Naționale, pentru a evita știrile false sau scoase din context.

Address

Strada Fabrica De Glucoză Nr. 2-4
Bucharest
020332

Telephone

(004) 021-232.04.04

Website

https://roaf.ro/?cpt_portfolio=muzeul-national-al-aviatiei-romane

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Muzeul National al Aviatiei Romane posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.