Templul Coral - Choral Temple

Mi-ar placea sa spun ca sunt la jumatatea vietii. Suna curajos . Totusi, 104 ani pare o suma usor nerealista. Dar… nu putem niciodata sti cand e jumatatea vietii noastre…Pentru Clara Haskil, jumatatea a fost treizeci si trei. Pentru Dinu Lipatti, saisprezece si jumatate. Pentru Charlie Chaplin, patruzeci si patru.Am spus aceste nume pentru ca fac parte din universul pe care incerc sa il recompun intr-un spectacol. Un spectacol despre viata uneia dintre cele mai mari pianiste ale secolului XX, nascuta la Bucuresti,Clara Haskil . Copil fiind am primit de ziua mea, cadou de la profesorul meu de pian, biografia ei. Mi-a ramas in minte. Si in suflet. Astazi , d**a aproape patruzeci de ani( treizeci si opt,ca sa fiu mai precisa) e cadoul pe care as vrea sa mi-l fac, sa spun povestea acestei femei. Sper sa reusesc, muncesc la acest spectacol, ma ajuta o mana de oameni nu doar buni si talentati, dar care vin ,fiecare ,cu un univers atat bogat si diferit, si tocmai intrepatrunderea acestor lumi ma incita, ma provoaca, ma fascineaza.
Inotdeauna m-am suspectat de optimism. Chiar si atunci cand corabiile mele pareau sa se inece…asa ca o sa ma gandesc ca sunt oarecum pe la jumatatea vietii. Ma mana in aceasta “ lupta” curiozitatea plina de iubire de a vedea cm va arata lumea copiilor mei, de a ne intalni la un moment dat , George si cu mine, nepotii, de a fi contemporana cu marile descopereri ale medicinei, care vor salva vieti, de a ma bucura de teatru, de film,de muzica….. asa cm vor arata atunci. Sunt atat de curioasa!!
Sursa foto si text: minunata Medeea Marinescu. Multumim!

Ieri s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Marilyn Monroe, o femeie complexă care a murit ca evreică mândră de identitatea ei.
Pe 1 iulie 1956, Marilyn s-a convertit oficial la iudaism sub numele ebraic Miriam bat Abraham, chiar înainte de nunta cu dramaturgul Arthur Miller.
Decizia a fost strict personală, deoarece Miller nu i-a cerut niciodată acest lucru, iar Marilyn a studiat serios Tora alături de rabinul Robert E. Goldburg.

Crescută în orfelinate, ea a fost profund atrasă de căldura și unitatea familiei evreiești, dar și de raționalismul iudaismului, care încurajează întrebările și gândirea critică.

De asemenea, Marilyn s-a identificat puternic cu destinul poporului evreu, declarând că înțelege persecuția deoarece și ea s-a simțit mereu vânată de public. Deși mariajul cu Miller s-a încheiat în 1961, Marilyn nu a renunțat niciodată la iudaism până în ultima zi a vieții sale.

Ea a păstrat în casă o mezuzah, o carte de rugăciuni plină de însemnări personale și o menorah muzicală care cânta imnul Hatikvah.
Din cauza acestei convertiri, Egiptul i-a interzis la acea vreme toate filmele, considerând-o o susținătoare a cauzei evreiești.
La centenarul Monroe, o amintim pe Marilyn nu doar ca pe un mit al cinematografiei, ci și ca pe o fiică spirituală a lui Avraham și Sara.

Mazal Tov, Marilyn!

Astăzi comemorăm viața lui Hessy Levinsons Taft.
Hessy s-a născut în Berlin în 1934, din părinți evrei originari din Letonia. Când avea doar șase luni, o fotografie a ei a fost făcută de un fotograf renumit din Berlin, fără ca părinții să bănuiască ce urma să se întâmple.
Acea fotografie a fost înscrisă într-un concurs organizat de propaganda nazistă pentru a găsi „cel mai frumos bebeluș arian”. Deși Hessy era evreică, imaginea ei a fost aleasă de Joseph Goebbels pentru coperta revistei naziste Sonne ins Haus în 1935 — transformând-o involuntar în simbolul propagandei pentru rasa „ariană ideală”.
Fotograful, Hans Ballin, a recunoscut mai târziu că știa că Hessy era evreică și a trimis poza deliberat, ca o modalitate tăcută de a ironiza teoriile rasiale naziste.
Jewish Telegraphic Agency
Această situație i-a pus pe părinții ei în mare pericol; de teamă ca regimul nazist să afle adevărul, familia a fugit în cele din urmă din Germania, trăind în câteva țări înainte de a se stabili în Statele Unite.
Hessy a crescut, și-a continuat studiile și a devenit profesoară de chimie, contribuind la educație și la comunitate.

🔯 Povestea ei rămâne astăzi un puternic simbol de ironie, supraviețuire și rezistență: într-o epocă în care regimul nazist controla imaginea și identitatea, adevărata identitate a ei — ca evreică — a dărâmat ideile de suprematie rasială din temelii.
🕯️ Fie-i memoria binecuvântată.

"Morţi sunt doar cei care au fost uitati" - Proverb evreiesc
Şavua Tov!

Foto: Pianul din Cimitirul Evreiesc de pe Soseaua Giurgiului. Piatra funerară, ridicată in memoria unui tânar pianist in vârstă de 19 de ani, Liviu Adrian Pechet (z"l), ucis de bandiţi in 1945, a fost vandalizată in 2008.😪

....................
"The only truly dead are those who have been forgotten" - Jewish proverb
Shavua Tov!

Photo: The piano from the Jewish Cemetery located on Soseaua Giurgiului, Bucharest. The funeral stone was raised in memory of a young pianist aged 19, Liviu Adrian Pechet (z"l), killed by gangsters in 1945. The tomb was vandalized in 2008.😪

Psalmul 23, care începe cu cuvintele „Mizmor leDavid” („Un cântec al lui David”), este probabil cel mai faimos dintre toți Psalmii.
În el, regele David cântă despre protecția lui Dumnezeu, referindu-se la El ca un păstor. David descrie cm încrederea lui în Dumnezeu nu slăbește niciodată și cum, chiar dacă trece prin valea umbrei morții, Dumnezeu îl ferește de rău, îi învinge pe dușmanii săi și salajluieste în casa lui Dumnezeu. .

Psalmul este o mărturie atemporală a credinței puternice a poporului evreu că Dumnezeu este întotdeauna cu noi, protejându-ne și călăuzind-ne pe calea noastră.

Rashi ne învață că David a compus acest psalm în timp ce fugea de regele Saul, care intenționa să-l ucidă. Ascunzându-se în pădurea uscată din Iudeea, în pragul morții, fără mâncare sau băutură, el a fost salvat în mod miraculos de Dumnezeu. David si-a exprimat recunosstinta în cântec, descriind cat de mare este încrederea sa în Dumnezeu. Conform interpretării lui Targum și a lui Radak, David face o referinta la modul în care Dumnezeu a asigurat toate nevoile evreilor de-a lungul șederii lor de 40 de ani în deșert și la modul în care vor cânta atunci când Dumnezeu îi va întoarce în Țara noastră Sfântă. David cântă, nu doar pentru el, ci pentru fiecare evreu.

De-a lungul veacurilor, atât în ​​vremuri de tristețe, cât și de bucurie, milioane de evrei au gasit putere si consolare in aceste cuvinte sincere – cuvinte care i-au mângâiat și înălțat și le-au întărit încrederea în Atotputernicul – încrederea că Dumnezeu, păstorul nostru credincios, nu îl va părăsi niciodată.
Psalmul 23
Un psalm al lui David

1
Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2
El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3
Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4
Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.

5
Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6
Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele

מִזְמור לְדָוִד ה׳ רֹעִי לֹא אֶחְסָר
בִּנְאוֹת דֶשֶׁא יֵרְבִּיצֵנִי, עַל-מֵי מְנֻחוֹת יְנַהֲלֵנִי
נַפְשִׁי יְשׁוֹבֵב, יַנְחֵנִי בְמַעְגְלֵי-צֶדֶק לְמֵעֵן שְׁמו
גַם כִּי-אֵלֵךְ בְּגֵיא צַלְמָוֶת לֹא-אִירָא רָע כִּי-אַתָּה עִמָדִי, שִׁבְטְךָ וּמִשְׁעַנְתֶּךָ הֵמָה יְנַחֲמֻנִי
תַּעֲרֹךְ לְפָנַי שֻׁלְחָן נֶגֶד צֹרְרָי, דִשַנְתָּ בַשֶמֶן רֹאשִי כּוֹסִי רְוָיָה
אַךְ, טוֹב וָחֶסֶד יִרְדְפוּנִי כָּל-יְמֵי חַיָי, וְשַׁבְתִּי בְּבֵית-ה׳ לְאֹרֶךְ יָמִים

Shabbat Shalom!
Text: Gilbert Saim

Această fotografie de acum 120 de ani nu este doar o relicvă, ci o mărturie a continuității noastre spirituale. Templul Coral rămâne un spațiu în care timpul nu șterge, ci adâncește sensul.

„Nu frumusețea clădirii sfințește locul, ci sufletele care îl umplu.”
(Talmud)

Astăzi, ca și atunci, Templul Coral stă ca un reper al demnității, al studiului și al luminii care trece din generație în generație.
Foto Frederic Dame-Marele Templu Coral din Strada Vineri. 1906

„Mica Românie” din sudul Manhattan-ului era un cartier în miniatură, ascuns între străzile East Houston, Allen, Grand și Bowery. Când scriitorul de origine română Marcus Ravage a ajuns la New York în 1900, a găsit zona în plină floare; restaurantele apăruseră peste tot, iar primele delicaterii românești expuneau deja „pastramă de gâscă și butoaie cu măsline coapte”.
Această „pastramă de gâscă” a fost punctul de plecare pentru celebrul pastrami american. Imigranții evrei care s-au stabilit în „Mica Românie” au adus cu ei tehnica tradițională de conservare a gâștei prin sărare, condimentare și afumare.
Totuși, în America, carnea de vită era mult mai ieftină și mai accesibilă decât gâsca, așa că rețeta a fost adaptată pentru pieptul de vită. Mai târziu, numele s-a transformat în „pastrami” – probabil pentru că rima cu „salami” (salam) și se vindea în aceleași magazine. Până în anii '40, când „Mica Românie” s-a dispersat, newyorkezii de toate etniile adoptaseră deja feliile de pastrami ca pe o moștenire cultural .

Mulțumim!!!

Templul Coral – „palatul de dantelă” ascuns în inima Bucureștiului

Ascuns în spatele agitației din zona Pieței Unirii, există o clădire care pare desprinsă dintr-o poveste: Templul Coral. Cu arcade elegante, turnulețe și o fațadă fin ornamentată, pare mai degrabă un palat decât un lăcaș de cult.

Și totuși, în spatele frumuseții sale se ascunde o istorie marcată de suferință, distrugere și renaștere.

🌿 Cum a apărut „palatul de dantelă”

Construit la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg, un lider al comunității evreiești din București, Templul Coral a fost inaugurat în 1866.

inspirat după celebra sinagogă Tempelgasse din Viena
realizat în stil mauro-bizantin
ridicat pe un teren cumpărat încă din 1857

👉 Inițial, proiectul trebuia să fie gotic, dar forma finală i-a dat acel aer exotic și spectaculos.

🔥 Prima lovitură: incendiat chiar înainte de deschidere

Puțini știu că Templul Coral a fost atacat încă de la început.

👉 În 1866, înainte de inaugurare, clădirea a fost incendiată de naționaliști care se opuneau acordării cetățeniei evreilor.

A fost primul moment în care acest loc a trebuit să renască.

👑 Sprijin regal pentru reconstrucție

După distrugere, Carol I al României a contribuit financiar la refacerea templului.

👉 Un gest important, care a permis comunității evreiești să-și păstreze unul dintre cele mai importante simboluri.

🏛️ Transformări de-a lungul timpului

Templul Coral nu a rămas neschimbat:

în 1892 au fost adăugate contraforturi
s-a construit un al doilea nivel interior
în 1932 a apărut o nouă aripă cu sală de conferințe, muzeu și bibliotecă

👉 A devenit nu doar un loc de rugăciune, ci și un centru cultural.

⚠️ 1941 – devastarea care a lăsat urme adânci

După ce fusese afectat și de cutremurul din 1940, Templul Coral a trecut prin cel mai dur moment al existenței sale:

👉 a fost devastat în 1941 de legionari

Interiorul a fost distrus, iar clădirea a fost grav afectată.

Dar, din nou… nu a dispărut.

🔨 Renașterea

În 1945, templul a fost restaurat, iar de-a lungul anilor a trecut prin mai multe lucrări de refacere.

Cea mai amplă restaurare a avut loc în 2008, când:

vitraliile au fost refăcute
picturile restaurate
mobilierul original recondiționat

👉 Astăzi, strălucește din nou.

✨ Ce îl face unic

Templul Coral nu este doar o sinagogă.

👉 Este diferit printr-un detaliu rar:
numele vine de la corul care acompaniază slujbele, lucru neobișnuit în multe temple evreiești.

În interior:

bărbații și femeile sunt separați
vitraliile și simbolurile religioase creează o atmosferă aparte
decorul este bogat, dar armonios
🕯️ Memorie și respect

În curtea templului se află un monument în formă de menoră, dedicat victimelor Holocaustului.

În interior, plăcuțele comemorative amintesc de contribuția evreilor români la:

independența României
Primul Război Mondial

👉 Este un loc de rugăciune, dar și de memorie.

🌍 Templul Coral astăzi

Astăzi, Templul Coral este:

cea mai mare sinagogă din București
un monument istoric
un obiectiv turistic important

Dar mai ales…
👉 un simbol al rezistenței.

🔥 Concluzie

Templul Coral nu este doar o clădire frumoasă.

👉 Este o poveste despre:

credință
distrugere
și renaștere

Un loc care a fost ars, devastat și aproape pierdut…
dar care a reușit de fiecare dată să revină.

👉 Ca o dovadă că unele lucruri nu pot fi distruse cu adevărat.

„Sinagoga este sora mai bătrână a bisericii noastre și depozitara acelei mari credințe de unde a răsărit și mântuirea noastră. A intra într-o sinagogă înseamnă a păși pe urmele profeților și a recunoaște rădăcina sfântă din care ne hrănim cu toții spiritul.”

Gala Galaction
Shavua Tov!

Șavuot este o sărbătoare evreiască ce cade în ziua a șasea a lunii Sivan (sfârșitul lunii mai- începutul lunii iunie). În acest an o vom serba începând cu seara de 21 mai.
Ea eternizează momentul când Legea divină (Tora) a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai. Este una din așa-numitele "șaloș regalim", adică cele trei evenimente festive când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim.
De Șavuot sinagoga este împodopită cu flori pentru că, în traditia iudaică, Muntele Sinai, aflat in desert, a inflorit si inverzit când Dumnezeu a dat evreilor Tora.
Sărbătoarea Șavuot este legată de mai multe aspecte ale vieții evreiești, mai ales din timpul practicării agriculturii în Israelul antic, din acest motiv poartă în Biblie mai multe denumiri: Sărbătoarea săptămânilor (חג השבועות Hag haȘavuot), Festivalul secerișului( חג הקציר Hag haKațir), Ziua primelor roade(יום הבכורים Iom haBikurim).
În Talmud acestă sărbătoare este numită Ațeret (ebr: "adunare solemnă") pentru că reprezintă o desăvârșire a activităților din timpul și de după zilele de Pesah.
Deoarece Șavuot se sărbătorește după 50 de zile de la Pesah, creștinii îl numesc Pentecostul (Rusaliile).
Șavuot este si legat de sezonul recoltei grânelor, care dura șapte săptămâni și era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah și se termina cu recolta grâului la Șavuot.
Una din traditiile respectate de Șavuot este lectura Carții lui Ruth, ce amintește de sărbătoarea secerișului și de dorința ei de a deveni cu trup și suflet membră a poporului evreu prin acceptarea Torei.
În secolul al XII-lea în Franța a apărut obiceiul de a dedica prima noapte de Șavuot lecturii și studiului Torei (Tikkun Leil Shavuot), obicei ce este respectat pană in ziua de azi.
..............................
Hag Șavuot Sameah!🌺
Foto: Ajun de Șavuot, 2026 Templul Coral