Susținătorii lui Ion Motea - Argeș

Discursul lui Marco Rubio la Munchen, anularea alegerilor și Călin Georgescu
Despre discursul lui Marco Rubio de la Munchen trebuie să înțelegem un lucru foarte clar: americanii nu pot veni și să-l pună direct președinte pe Călin Georgescu aici, în România.

Totul pornește din interior. Schimbarea va fi produsă doar de noi. Ei pot să ne ofere sprijin, așa cm a fost, de exemplu, raportul preliminar al Comisiei Juridice din Camera Reprezentanților a Congresului SUA, privind anularea alegerilor din România. În același timp, prin acest discurs au fost transmise semnale suficient de clare și către Uniunea Europeană.

Marco Rubio nu putea să vină acum în același stil în care a venit J.D. Vance anul trecut și să „dea direct cu parul”. Rubio are o anumită educație diplomatică, vine din zona de politică externă, deci abordează altfel problema și are un alt tip de discurs.

De aceea, niciun suveranist din România nu ar trebui să fie indignat sau frustrat pentru faptul că Marco Rubio nu a spus direct:

„Băi, haideți, gata, Georgescu președinte! România ce-a făcut cu alegerile?”

Nu putea să facă asta acum. Sunt alte piese în joc din punct de vedere geopolitic. Anul trecut mesajul s-a spus, însă Uniunea Europeană tot s-a implicat în alegeri. Acum, Rubio nu putea să vină și să repete același discurs, în aceeași formă.

Așadar, oameni buni, dacă vrem o schimbare în țara asta, trebuie să o pornim din interior. Bineînțeles, trebuie să valorificăm sprijinul american, prin rapoarte, semnale, informații și poziționări publice, și să ducem această luptă mai departe.

Călin Georgescu la Cotroceni.

Mesajul lui Marco Rubio de la München pe unii i-a dezumflat, pe alții i-a pus pe gânduri. A fost un mesaj la care foarte mulți nu se așteptau.

O mare parte din propaganda pro-UE și toți acești politicieni și analiști progresiști erau pregătiți să sară cu acuze dure, să vină cu articole incisive și cu mesaje toxice la adresa Statelor Unite. Și mai ales să fie foarte duri, cu un mesaj clar: că SUA nu mai are ce căuta în Europa.

Erau pregătiți pentru treaba asta. Se așteptau să fie un mesaj cm a fost cel al lui J.D. Vance de anul trecut. Dar surpriză: nu a fost așa.

Marco Rubio a venit mai calm, mai diplomat. A venit cu o altfel de abordare și a preferat să le dea teme de gândit liderilor europeni. Mulți spun: „Ah, a fost un mesaj ok, bun, pacifist” și așa mai departe. Dar dacă intrăm atent în mesajul lui, observăm că spune foarte clar următorul lucru: SUA își dorește un partener puternic și aliați puternici, care să nu îi pună piedici și să nu creeze probleme.

Adică, trebuie să vă schimbați abordarea.

Mai spune Marco Rubio că securitatea frontierelor este absolut necesară și că ține de suveranitatea statelor. Nu e vorba de xenofobie și atrage atenția asupra valurilor de migrație.

O altă problemă asupra căreia atrage atenția este că Uniunea Europeană trebuie să-și continue demersul și parcursul transatlantic alături de SUA, să fie pe aceeași linie, să meargă pe linia promovată de administrația Trump. Cred că știm despre ce este vorba, nu trebuie să detaliem.

Și, mai mult decât atât, Marco Rubio precizează că ONU este depășită, adică nu a rezolvat conflictul din Gaza. Aici vine cu bătaie lungă pentru toți liderii europeni care erau în sală și le atrage atenția: Veniți în Consiliul Păcii, în consiliul inițiat de Donald Trump.

Acesta este mesajul cu privire la ONU - și cm pune punctul pe „i” când spune foarte clar că lumea veche a dispărut și acum trăim într-o lume nouă. Avem parte de o nouă reașezare geopolitică.

Deci mesajele lui au fost destul de dure pentru cine își dă seama de limbajul diplomatic și nu sunt de evitat.

Acum, liderii Uniunii Europene, dacă au înțeles bine aceste mesaje, bine. Dacă nu, s-ar putea să suporte în continuare unele consecințe și să nu aibă parte de surprize atunci când americanii vor face anumite jocuri strategice - atât în zona arctică, cât și în cea pacifică.

Deci ne așteaptă noi jocuri interesante.

Mesajul americanilor, transmis prin Rubio, este: „Vrem să fim alături de voi, dar demonstrați că puteți acest lucru. Fiți și voi alături de noi.”

Iar tonul calm, blând și foarte diplomatic al lui Marco Rubio i-a lăsat, cumva, fără strategie de apărare pe toți cei aflați la München: liderii europeni, jurnaliștii, tot acest aparat. Pentru că ei, dacă ați văzut, au încercat să contrabalanseze prezența oamenilor lui Donald Trump cu Gavin Newsom, guvernatorul Californiei, adus acolo ca să fie prezent.

Asta a fost strategia: „Uite, America noastră, America reală, este cu noi aici. Nu este doar America lui Trump” și așa mai departe. Au vrut cumva să transmită un mesaj: „Donald Trump, ai grijă, pentru că noi avem aliați în America.”

Ei bine, prin mesajul lui Marco Rubio, tot acest plan l-a dezamorsat total. Gavin Newsom a devenit irelevant. Prezența lui s-a dus în derizoriu.

Iar acum toată propaganda extremistă pro-europeană trebuie să se plieze pe mesajul lui Marco Rubio. Vă dați seama în ce situație sunt puși acești indivizi.

La noi văd deja reacții destul de furibunde. Au ieșit ca arși toți acești propagandiști pro-europeni: „Nu, domnule, nu trebuie să luăm în considerare mesajul lui Rubio, trebuie să mergem pe linia noastră!”

Da. Atât au înțeles acești indivizi din diplomație.

Deci, ca să vedeți ce personaje fac politica Uniunii Europene.

Declararea Antifa ca organizație teroristă, anunțată de Donald Trump, nu este decât începutul unui proces mult mai amplu, care va remodela lumea occidentală în următorii ani. Nu vorbim doar despre o simplă decizie politică, ci despre o schimbare de paradigmă: trecerea de la tolerarea facțiunilor radicale de stânga la o reacție fermă împotriva lor.

Antifa, chiar dacă nu are o structură clasică de organizație, a devenit simbolul unor curente radicale care, sub pretextul luptei împotriva fascismului, promovează violența, anarhia și distrugerea valorilor fundamentale ale democrației. Tocmai de aceea, Trump și republicanii vor să dea un semnal clar: societatea occidentală nu mai poate rămâne captivă acestor excese.

Dar Antifa este doar „vârful aisbergului”. Ținta pe termen lung o reprezintă acele ONG-uri globaliste, adesea asociate cu finanțările lui George Soros, care în ultimele decenii au promovat o agendă ideologică de „deschidere” și „progres”, dar care, în realitate, au dus la o dezumanizare treptată a ființei umane.

Așa cm avertiza încă de la începuturi Sfântul Apostol Pavel, „omul, lăsând pe Creator, s-a închinat făpturii” (Romani 1:25). Exact acest lucru l-am văzut în politicile promovate de aceste organizații: omul redus la simplă ființă biologică, fără suflet, fără rădăcini, fără transcendență. Sub masca toleranței și a libertății, s-a impus o ideologie care a relativizat valorile și a distrus noțiunea de demnitate umană.

Ceea ce a urmat a fost o societate fragmentată:
• familia a fost atacată, redefinită și golită de sens;
• sexualitatea a fost transformată într-un câmp de bătălie ideologică, unde minorități agresive dictează norme majorității;
• națiunea și suveranitatea au fost prezentate ca relicve periculoase ale trecutului, deși tocmai ele au păstrat libertatea și demnitatea popoarelor.

În realitate, aceasta este o formă de totalitarism soft, care, sub masca pluralismului, impune un singur mod „corect” de a gândi și a trăi. Iar atunci când cineva se opune, este imediat etichetat drept extremist, pro-rus, retrograd.

De aceea, reacția conservatoare care se ridică nu doar în America, ci și în Europa, nu este un accident. Vedem partide naționaliste și suveraniste câștigând teren tocmai pentru că oamenii simpli resimt această presiune și își doresc o revenire la valorile firești: credință, familie, națiune, libertate.

Dacă acest curent va continua, este foarte probabil ca nu doar Antifa, ci și alte organizații internaționale să fie puse sub semnul întrebării și chiar sancționate. „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” (Matei 7:18). Organizațiile care, sub aparența binelui, produc dezrădăcinare și dezumanizare, vor fi inevitabil contestate și marginalizate.

Ceea ce vedem acum este începutul unei mari curățiri politice și morale. O confruntare între două viziuni despre om și societate: una care îl reduce la simplu consumator și individ izolat, și alta care îl revendică drept ființă cu suflet, cu demnitate, cu rădăcini. Alegerea pe care o va face Occidentul va determina nu doar viitorul politic, ci însăși supraviețuirea civilizației noastre.

Instigarea la ură împotriva valorilor naționale este un act de trădare de țară

Apărarea valorilor fundamentale ale națiunii române – tradițiile, identitatea culturală, limba și respectul față de marii noștri oameni de cultură – reprezintă o obligație constituțională și morală pentru fiecare cetățean. Constituția României, prin articolul 1 alin. (1), consacră faptul că România este „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, iar această formulă nu este doar o expresie simbolică, ci o normă cu caracter obligatoriu.

Orice instigare la ură împotriva valorilor naționale, fie că se manifestă prin discurs public, fie prin acțiuni menite să decredibilizeze tradițiile sau să denigreze personalitățile fundamentale ale culturii române, poate fi încadrată juridic ca un atentat la securitatea națională. Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României menționează în mod expres că „subminarea puterii de stat” și „acțiunile îndreptate împotriva unității și integrității naționale” constituie amenințări la adresa siguranței naționale. În aceeași logică, instigarea sistematică la dispreț față de valorile fundamentale ale poporului român poate fi analizată prin prisma acestor prevederi.

În plus, Codul Penal sancționează incitarea publicului la ură sau discriminare (art. 369), însă atunci când aceasta se raportează la identitatea națională și la simbolurile fundamentale ale statului, gravitatea faptelor dobândește o altă dimensiune. Aici se conturează argumentul că astfel de acțiuni nu se limitează la o simplă „opinie”, ci pot constitui forme moderne de subminare a ordinii constituționale și de atentat la demnitatea națională.

Cetățenii României au beneficiat de educație și formare în cadrul școlii românești, instituție care, prin lege, are obligația de a cultiva respectul față de valorile fundamentale ale poporului român (Legea educației naționale, nr. 1/2011). Așadar, utilizarea capitalului intelectual dobândit prin sistemul public de educație pentru a promova dispreț față de valorile naționale nu reprezintă o simplă atitudine individuală, ci un act de negare a responsabilităților civice fundamentale.

În concluzie, cei care instigă la ură împotriva tradițiilor, culturii și simbolurilor identitare ale României nu pot fi priviți doar ca „oponenți de idei”, ci ca persoane care pun în pericol coeziunea socială și însăși siguranța națională. Într-un stat de drept, astfel de fapte ar trebui tratate cu maximă seriozitate juridică, mergând până la încadrarea lor în sfera trădării intereselor naționale.

Alegeri libere clar nu o să avem în luna mai, asta dacă o să mai fie.

Circul apărut în spațiul public între candidați, că se sună pentru a se retrage unul în favoarea celuilalt, nu arată altceva decât disperarea și teama partidelor aflate la putere că vor pierde într-un mod dezastruos.

Efectivul de partid și-a pierdut entuziasmul și, în același timp, simt că nu au pentru ce lupta, iar pe de altă parte nici stimulați financiar nu mai sunt ca anul trecut. Fondurile sunt mai subțiri după campania din 2024.

Vrăjeala cu extremismul și venirea rușilor nu mai ține, pentru că între timp lumea s-a dezmeticit după toată propaganda agresivă dusă de presa sistemului, stipendiată puternic de partidele aflate la guvernare.

Un alt semnal că s-ar putea anula alegerile vine de la Cotroceni, unde Ilie Bolojan se blindează zi de zi cu noi consilieri aleși foarte atent prin prisma legăturilor lor internaționale cu diferite instituții, ONG-uri și legăturile cu liderii UE și cu președintele Franței, Emmanuel Macron.
Ilie Bolojan nu se prea vrea dus de la conducerea țării și caută soluții cu mai marii de la Bruxelles.
Acest trend cu acapararea puterii prin mijloace așa zis democratice și folosindu-se de niște teme precum războiul din Ucraina sau pericolul extremismului îl vedem într-o fază de început în Franța, unde Macron nu vrea să renunțe la putere după ce i se încheie mandatul. A reușit să o elimine politic pe Marine Le Pen cu ajutorul justiției, exact cm s-a întâmplat în România cu Călin Georgescu (pare așa că la noi s-a făcut un experiment și după ce a reușit a fost pus în aplicare în Franța).

Un alt semnal de îndepărtarea de practicile democratice în ceea ce privește alegerea unui președinte este lipsa totală de comunicare cu principala democrație a lumii, Statele Unite ale Americii. Eliminarea lor din discursul oficialilor români și folosirea unor termeni generali precum “partenerii euroatlantici” indică foarte clar poziționarea României la noile practici ale Uniunii Europene de a se transforma într-o Uniune de tipul fostei URSS. Pe scurt: “Noi, Europenii”.
Mesaj la care România s-a pus în poziție de drepți și a început prin a înjura SUA.

Iarăși un semnal de luat în calcul că nu vom avea alegeri libere și corecte, dacă se vor ține în luna mai, este că au fost lăsați să participe doar candidați agreați.

Un lucru este cert, alegeri libere nu vom avea mult timp de aici înainte dacă nu se întâmpla ceva excepțional.

Astăzi, 3 martie 2025, se împlinesc 143 de ani de la nașterea ilustrului om politic țărănist ION MIHALACHE, dascăl și păstrător al tradițiilor satului românesc.

“Naționalismul nu se importă.
Cum nu se importă apa curată de băut. Ea iese din fântâna pământului țării sale; cu cât mai adânc, cu atât mai curată și mai bogată. Sufletul țăranului român: iată fântâna adevaratului naționalism românesc.” - Ion MIHALACHE

Ion Mihalache a fost un demn continuator al bogatei activități a altui mare argeșean, Constantin Dobrescu – Argeș, care a activat, și el, în plan administrativ, cultural și politic, în spiritul dezvoltării Cooperativismului la noi în țară, mai întâi în județele Argeș și Muscel, apoi în întreg Regatul României, pentru ca, ulterior, să îl promoveze și în provinciile istorice românești, revenite la Țara - mamă, după Marea Unire din anul 1918 - Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureș, Banat, Crișana.

Ion Mihalache și-a dovedit complexa Personalitate, ca neobosit dascăl, apoi ca organizator al vieții țărănești și ca om politic, fiind fondatorul Partidului Țărănesc. În continuare, după primul Război Mondial, în 1926, împreună cu patriotul transilvănean, av. Iuliu Maniu, a devenit co-fondator al Partidului Național Țărănesc, în cadrul căruia s-a remarcat ca Vicepreședinte al unuia dintre cele trei mari și importante partide interbelice românești, ca ministru al Agriculturii și Domeniilor statului. El și-a slujit Țara, ca luptător pe fronturile întregirii Națiunii noastre, până în februarie 1963, când a fost eliminat fizic, după o îngrozitoare și nemeritată detenție în închisoarea de tristă amintire de la Râmnicu Sărat, de către regimul de opresiune, instaurat în România postbelică cu ajutorul tancurilor sovietice.