Institutul de Studii si Aplicatii Macroeconomice

https://macroeconomie.ro/2026/05/04/de-ce-a-ajuns-romania-in-actuala-configuratie-economica-si-fiscala/

Discuție în cadrul Știrilor B1TV despre cm va arăta anul 2025 din perspectivă economică în România, construcția bugetară și deficitul bugetar al viitorului guvern și de ce promisiunea lui Marcel Ciolacu de a nu creștere taxele și impozitele și de a menține TVA-ul la cota actuală este realizabilă doar cu un efort sporit și eficient al viitorului guvern, însă primul semn de întrebare este dacă acest an se încheie cu un deficit bugetar în jurul valorii de 8% și nu de 7%, cel recalculat, pe lângă adăugându-se și o reevaluare a situației după 1 iulie 2025, acolo fiind cel mai probabil momentul în care redresarea economică pe parcurs va putea fi înlocuită de o redresare dură și directă în economie, însemnând creșterea de taxe și impozite directe și indirecte.

Link în primul comentariu.

Discuție extinsă despre funcționalitatea băncii de dezvoltare a BRICS, moneda de tranzacționare a acestora, mecanismul oponent al SWIFT și necesitatea modernizării ONU, valențele de playmaker ale lui Vladimir Putin, dualitatea strategică a Chinei și semnele puternice de recesiune și probabila depresiune economică a UE datorită poziționării greșite în relația cu SUA, China, Rusia și țările arabe și cele africane.

Link în primul comentariu.

Ultima întrebare din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

9) Cum vedeți reașezarea polilor economici globali după ce aceste turbulențe geopolitice vor lua sfârșit, într-un final? Ce mișcări anticipați pe tabla de șah la care sunt angrenate SUA și China?

Prin valorificarea AI și a deep tech, UE poate aborda provocările economice actuale, poate stimula inovația tehnologică și își poate spori influența globală. O concentrare strategică pe aceste domenii poate poziționa Europa ca o superputere globală, capabilă să concureze cu SUA și China. Acest lucru necesită eforturi coordonate în ceea ce privește politica, investițiile, educația și colaborarea internațională pentru a construi un model de creștere robust și sustenabil pentru viitor.
Scânteia inovației trebuie să fie în universități, primii pași trebuie să aibă suportul guvernamental pentru că este singurul mod în care se pot crea macro-rupturi de ritm în procesul de catching up sau avans tehnologic, apoi este transformat în model scalabil și comercializabil de către corporații prin investirea în “scânteie” și costurile imense cu Cercetarea-Dezvoltarea-Inovarea intră în tabăra venture capitaliștilor din UE. Acesta este adevăratul modelul de catching up al UE față de SUA și China.
SUA și China sunt mânate de lupta pentru supremație globală, nu doar la nivel ideologic, ci și corporativ, astfel se pot analiza presiunile competitive din partea giganților tehnologici din Statele Unite și China, evaluând poziția strategică a UE și identificând domeniile în care aceasta este în urmă. Factori cheie precum atragerea talentelor, investițiile în cercetare și dezvoltare (C&D) și mediul de reglementare sunt analizate pentru a înțelege impactul lor asupra ecosistemului tehnologic al UE, unde SUA și China excelează la momentul actual,
În plus, răspunsurile politice ale UE trebuie regândite pragmatic, un fel de „Make EU Great Again”, inclusiv inițiative precum Strategia Europeană pentru AI și programul Horizon Europe, concepute pentru a promova inovația și colaborarea între statele membre. Se poate examina potențialul parteneriatelor public-private și al colaborărilor transfrontaliere ca mijloc de a amplifica capacitățile UE în domeniul AI și al tehnologiilor avansate, demonstrând-se modul în care aceste tehnologii pot aborda provocările societale, pot spori productivitatea industrială și pot stimula transformarea digitală.
În concluzie, deși UE se confruntă cu obstacole semnificative, investițiile strategice, politicile coerente și accentul pe AI etică pot poziționa Uniunea ca un lider în arena tehnologică globală până în 2035, redobândindu-și real farmecul de altă dată și astfel, calitativ, vom avea un mecanism în care UE și România trasă de aceasta vor dobândi noi culmi la nivel geopolitic, fără a o lua pe calea diferendelor diplomatice și a războaielor fără sens, în care de-altfel nu ies învingători, ci doar pierzători și unii asupritori pe termen lung.

Întrebarea 8 din 9 din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

8. Cum vedeți evoluția creșterii economice a României pe termen mediu și lung? Există risc de recesiune pentru UE, cu impact evident și asupra noastră, acum când Germania și Franța gâfâie? Pot băncile centrale salva situația, prin relaxarea politicilor monetare?
Creșterea economică a României ar beneficia de un boost direct fără performanță guvernamentală deosebită dacă războiul din Ucraina s-ar încheia pentru că acum datorită acestuia avem o pierdere de eficiență de 1,5 puncte procentuale și dacă am adera terestru la zona Schengen, fapt ce ar însemna un plus de creștere economică de 1,5 puncte procentuale pentru următorii 7 ani. Riscul de recesiune este iminent în UE mai ales că Germania a mimat pentru o perioadă lungă productivitatea accelerată cu scopul reducerii costurilor de producție, când în mare parte a fost vorba de energie (gaze, în special la preț preferențial sau mai degrabă de cost din partea Rusiei), iar Franța are un caracter intervenționist și social hiperbolizat, fapt ce a dus la griparea performanței economice europene care din păcate era gripată de prin anul 2005 de când caracterul social, coeziv și integrativ au devenit elementele definitorii, dar fără să fie corelată cu performanța economică reală, astfel în ultimii 20 de ani am pierdut în eficiența macroeconomică comparat cu SUA, cu care eram egali în anul 2005, aproximativ 37%. Noi, România, fiind primitori de risc (risk takers) vom fi trași în gaura neagră a lipsei de productivitate la nivel european, însă pentru că în comparație cu anul 2009, economia românească este mai descoperită financiar, ceea ce înseamnă că este mai fragilă și că are mai puține pârghii și politici macroeconomice utile supraviețuirii în recesiune sau mai rău, în cazul unei crize economice extinse. Băncile centrale pot salva parțial situația controlând creditarea și modul în care statul se împrumută, dar acestea sunt prinse între populismul politic, pragmatism bancar și eficiență macroeconomică, elemente care sunt ponderate în funcție și implicarea politică directă în selecția membrilor boardurilor acestora, cu excepția FED care este construită ca un overview comercial-bancar, rolul fiind să protejeze în mod egal și economia, dar și băncile care o formează.

Întrebarea 7 din 9 din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

7) România în OCDE și România la euro sunt două planuri de țară ce preocupă pe multă lume: când și cm pot fi finalizate cu succes și ec avantaje ar aduce României?

Aderarea României la OCDE este un succes pe cale să se întâmple pentru că au fost alocat nu doar oamenii potriviți, dar și echipele potrivite și susținute financiar, astfel acesta va fi probabil succesul României pentru anul 2026 care va aduce un plus de încredere în economia românească și în valorile comunitare ale acesteia, secundar atrăgând noi investitori și o relația mai bună la primul contact cu investitori din țări care priveau România doar cu un aer de superioritate, astfel și negocierile contractuale vor fi mai liniare. Legat de aderarea la zona euro, România a pierdut acest tren în anul 2018 și realist până în anul 2030 nu se întrevede vreun mecanism real de îndeplinire a criteriilor de la Maastricht, însă dacă cu un ochi plângem, cu celălalt putem zâmbi pentru că într-un fel avem unealta exportului prin care putem reechilibra economia în cazul amplificării turbulențelor de anul viitor, iar în același timp UE trebuie să reformeze procedural pentru a mai fi relevantă și pentru următorii 20 de ani și astfel să „merite” mai multe decât o ușurință tranzacțională aderarea la zona euro.

Întrebarea 6 din 9 din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

6) Cum vedeți procesul de scădere a inflației: există pericolul unei *reaprinderi* pe termen scurt? Cum vedeți evoluția ratei șomajului și cm poate fi corectată componenta sa, importantă, de altfel, pentru viitor, ce ține de șomaj juvenil? Cum pot fi tinerii introduși/ținuți în câmpul muncii, responsabilizați și profesionalizați?

Rata inflației este sensibilă la populismul electoral, iar la momentul finalizării alegerilor, aceasta va mai suferi doar dacă ar exista un șoc fiscal precum creșterea TVA care la nivel optimist (TVA 21%) ar însemna aproximativ 1 punct procentual presiune pe rata inflației, iar la nivel pesimist (TVA 23%) ar însemna 2 puncte procentuale presiune. Rata șomajului ar avea un caracter presurizant și prin introducerea salariului minim european, însă acesta ar avea și un caracter inflaționist, crescând direct puterea de cumpărare a 2 milioane de români, respectiv cei care acum câștigă sub salariul minim european. Problema o reprezintă șomajul celor sub 26 de ani pentru că în mod activ aceștia nu reușesc să se angajeze datorită necorelării dintre ce nevoi au aceștia, disatisfacția ofertelor salariale de angajare și rigiditatea programelor de muncă, aceștia putând fi introduși în piața muncii prin oferirea unei școlarizări accelerate dedicate creșterii productivității acestora prin însușirea deprinderilor tehnologice moderne, respectiv AI-ul devenind un apendice al acestora. Piața muncii nu mai are structura clasică și funcționalitatea tradițională, având un caracter mai dinamic și transformând job-urile într-un flux neconturat.

Întrebarea 5 din 9 din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

5) Cum vedeți evoluția ratelor dobânzilor la care se va împrumta statul pe viitor, în condițiile în care ajustarea fiscală se amână pentru 2025? Cum va arăta *noua normalitate* din piața monetară? Este leul supraevaluat la momentul actual?

Vremea banilor ieftini a apus după aproape 20 de ani de exuberanță globală. Dacă nu vor există derapaje care să ducă la incapacitate temporară de plată, atunci rata dobânzii externe la nivel mediu pentru anul 2025 pentru România se va reduce semnificativ, însă trebuie păstrat acel echilibru care ne ține sub 60% datorie publică și nu că ar fi o problemă dacă am depăși acel prag, dar devine nesustenabil dacă economia României nu este destul de matură să acopere o datorie publică escaladată și complexă. Anul 2025 cel mai probabil ne va prinde în medie în intervalul 4,1-4,8% în condițiile în care economia performează, iar datoria publică generată pentru anul viitor nu va depăși cumulat 72 de miliarde de lei, pentru că peste acest prag inclusiv plata dobânzilor la creditare devine problematică. BNR va urma în același timp o politică realistă pentru a accelera trendul de reducere a ratei inflației care probabil ne va găsi la finalul anului 2025 cu o rată a inflației în zona 3,0-3,2% și cu o rată de dobândă de politică monetară undeva la 5%, aceste elemente fiind într-un scenariu optimist-realist, însă dacă lucrurile vor necesita creșterea TVA, modificarea sistemului de impozitare și reechilibrarea cursului valutar, atunci și rata inflației și rata de dobândă de politică monetară vor genera un plus de 0,75 până la 1 punct procentual de presiune în piață. După cm am răspuns și anterior, leul în momentul actual este supraevaluat cu aproximativ 7-10%, însă free floatul acestuia ar însemnă o sărăcire directă a populației și un blocaj al pieței imobiliare, fapt care este de evitat de orice partid care dorește să guverneze pe termen lung, fiind unul din elementele care nu ar putea fi iertate de popor.

Ne-am văzut la "Banii, azi" (TVR) ca să discutăm despre:
1. Cum funcționează jaloanele PNRR atunci când atingi 68 din 74 de jaloane, însă ultimele 6 sunt la fel de importante ca primele 68.
2. De ce companiile de stat din zona transporturilor și energie eșuează în a recruta un top management eficient, iar când se descoperă incompetența se ajunge în litigii de muncă în care statul plătește integral mandatul ajungând la plăți de până la 400.000 euro per proces.
3. Ce rost are salariul minim ajustat de 4050 lei și de ce principalul câștigător al acestei creșteri este statul român pentru că își asigură 60 milioane de euro pe lună încasări directe suplimentare.
4. De ce planul de reducere a deficitului la 2,4% în următorii este nerealist dacă nu este corelat cu o țintire corectă a creșterii economice ciclice.
5. De ce datoria publică este importantă nu doar ca volum, ci și ca trend și structură sustenabilă și se poate ridica acel mecanism de responsabilizare fiscală dacă planul macroeconomic este unul transformațional și țintit în flux cu piețele globale.

Link în primul comentariu.

Întrebarea 4 din 9 din interviul extins despre economia României în anul 2025 pe care l-am dat de curând este următoarea:

4) Ce impact va avea asupra antreprenorilor, pe termen mediu și lung, încercarea de corelare a salariului minim din România cu salariul minim european? Ce impact poate avea asupra competitivității exporturilor românești? Mai are lohn-ul viitor la noi? Cât ne va *costa*, în materie de număr de șomeri?
Salariul minim european reprezintă o țintă mai întâi electorală și care va crea un beneficiu direct pentru 2 milioane de români. Acest aspect este important pentru că ar scoate din jocul economic companiile care funcționează pe marje de profit foarte reduse, care au o perspectivă bazată pe valoarea adăugată redusă și care sunt sortite eșecului economic dacă li se va impune acest salariu ca nivel minim corelat direct pentru România, însă ar fi și regiuni urbane care ar putea implementa fără probleme aceste mecanism, respectiv în București, Ilfov și Cluj, iar parțial pentru Iași, Timiș și Sibiu. Ca impact asupra exporturilor, mai toate companiile care exportă creează în procent de 65% producție cu valoare adăugată brută redusă, ceea ce se traduce la nivel de compania la o rată a profitului redusă (sub 10%), iar acest lucru ar duce la o presiune pe acestea pentru că ar pierde contracte la export și incapacitatea de a mai fi competitive în piața liberă, iar industria lohn în formă clasică și-ar pierde o mare parte din clienții tradiționali, însă ca impact, rata șomajului deși va avea un salt, acesta va fi redus și aceasta nu va arăta adevăratul impact pentru că în mare parte acei angajați care nu pot fi plătiți la nivelul salariului minim european (sau adecvat) vor încerca să o ia pe drumul vestului, iar cei care vor rămâne probabil că vor încerca să presteze o muncă cu o productivitate orară crescută, care ar însemna ore suplimentare neplătite.