The 'Theodor Herzl' Center for Israeli Studies - SNSPA, Romania

În perioada 19 februarie – 13 martie 2026, Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) organizează cursul modular „Israel at the Crossroads: Security, Diplomacy, and the Limits of Military Power”.
Cursul va fi susținut de Eitan Barak, Ph.D., conferențiar la Shalem College și la Universitatea Bar-Ilan (Israel), specialist în regimuri de securitate, politici de dezarmare și controlul armamentului în Orientul Mijlociu.

Prelegerile vor oferi o analiză sintetică a politicii de securitate a Israelului, evidențiind relația dintre puterea militară, diplomație și constrângerile strategice. Vor fi abordate contextul geostrategic, strategiile de gestionare a amenințărilor și implicațiile acestora pentru stabilitatea regională, inclusiv în perspectiva proliferării nucleare în Orientul Mijlociu.
Detalii despre structura cursului și procedura de înscriere, la adresa:

Curs modular: Israel at the Crossroads: Security, Diplomacy, and the Limits of Military Power | CSIs În perioada 19 februarie – 13 martie 2026, Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) organizează cursul modular Israel at the Crossroads: Security, Diplomacy, and the Limits of Military Power.

"Holocaustul nu este o problemă a evreilor, ci a întregii societăți românești."

Memoria Holocaustului tinde să se estompeze pretutindeni în lume, cu tot mai puține evenimente consacrate Zilei Memoriale a Holocaustului, pe fondul adâncirii ignoranței despre Holocaust care a alimentat fenomenul negaționist, în România și în Europa în general.

"Această involuție semnifică o problemă gravă a ceea ce numim memoria istorică a unei societăți. Lipsa de memorie este legată de o lipsa unei optici democratice în diverse probleme, Holocaustul fiind doar una dintre ele."

"Problema Holocaustului nu e problema evreilor sau a romilor, pentru că atunci când vrei să studiezi un fenomen mergi la rădăcinile lui, iar rădăcinile lui nu sunt nici la evrei, nici la romi, ele sunt în societate românească"

Liviu Rotman, interviu RFI România

27 ianuarie, ziua desemnată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, nu marchează doar eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau, în anul 1945, ci deschide, an de an, o interogație necesară: ce facem, ca societăți și ca indivizi, cu memoria răului radical?

În spațiul academic, această zi ne obligă la rigoare și onestitate intelectuală. A vorbi despre Holocaust înseamnă a refuza relativizarea, negarea sau instrumentalizarea politică a trecutului. Înseamnă a susține cercetarea, accesul la arhive, valorificarea mărturiilor supraviețuitorilor și o educație istorică serioasă. Nu există „opinii” despre fapte documentate, există doar adevăruri incomode pe care avem datoria să le transmitem mai departe.

SNSPA a afirmat constant rolul central al studierii Holocaustului în formarea unei culturi democratice. În acest spirit, a fost introdus un curs obligatoriu dedicat Holocaustului și au fost organizate numeroase dezbateri pe această temă. Totodată, în cadrul Facultății de Științe Politice, Centrul de Studii Israeliene derulează un program de cercetare axat pe analiza evoluției discursurilor xenofobe și antisemite care incită la ură.

Prin educație și cercetare, ne asumăm responsabilitatea de a transmite generațiilor viitoare lecțiile esențiale ale istoriei și de a promova valorile umanității, toleranței și respectului reciproc.

Există date care nu aparțin trecutului, ci conștiinței. 27 ianuarie, ziua desemnată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, nu marchează doar eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau, în anul 1945, ci deschide, an de an, o interogație necesară: ce facem, ca societăți și ca indivizi, cu memoria răului radical?

Școala Națională de Studii Politice și Administrative aduce un omagiu milioanelor de victime ale celui mai cumplit capitol din istoria omenirii. Holocaustul nu este un episod încheiat al istoriei europene, ci o ruptură de civilizație ale cărei consecințe continuă să ne privească. El a fost posibil atât prin violența ideologică a unui regim criminal, cât și prin banalitatea complicității: prin tăceri, indiferență și conformism. De aceea, comemorarea nu poate fi redusă la un simplu ritual, ci trebuie să rămână un exercițiu de luciditate morală.

În anul 2026, asistăm la o revenire a unor forme de ură pe care le credeam, nu demult, depășite. Le observăm în spațiul public, pe stradă, dar și în mediul online. Antisemitismul, xenofobia și polarizarea socială nu mai sunt fenomene periferice sau ușor de ignorat, deoarece au pătruns în discursul public dominant. Vedem simboluri naziste desenate în parcuri și în școli. Vedem persoane aparținând unor grupuri etnice hărțuite pentru simplul fapt că vorbesc o altă limbă sau au alte tradiții. Vedem, tot mai des, tentative de distorsionare a faptelor istorice, menite să relativizeze sau să șteargă suferința milioanelor de oameni care au pierit în Holocaust.

Pentru România, 27 ianuarie este și un prilej necesar de introspecție. Asumarea propriei istorii, inclusiv a responsabilităților locale în persecuția și exterminarea evreilor și romilor, nu slăbește identitatea națională, ci o consolidează.

În spațiul academic, această zi ne obligă la rigoare și onestitate intelectuală. A vorbi despre Holocaust înseamnă a refuza relativizarea, negarea sau instrumentalizarea politică a trecutului. Înseamnă a susține cercetarea, accesul la arhive, valorificarea mărturiilor supraviețuitorilor și o educație istorică serioasă. Nu există „opinii” despre fapte documentate, există doar adevăruri incomode pe care avem datoria să le transmitem mai departe. SNSPA a afirmat constant rolul central al studierii Holocaustului în formarea unei culturi democratice. În acest spirit, a fost introdus un curs obligatoriu dedicat Holocaustului și au fost organizate numeroase dezbateri pe această temă. Totodată, în cadrul Facultății de Științe Politice se derulează un program de cercetare axat pe analiza evoluției discursurilor xenofobe și antisemite care incită la ură. Prin educație și cercetare, ne asumăm responsabilitatea de a transmite generațiilor viitoare lecțiile esențiale ale istoriei și de a promova valorile umanității, toleranței și respectului reciproc.

Într-o lume în care antisemitismul, rasismul și discursurile urii reapar și tind să fie promovate ca normalitate, comemorarea victimelor Holocaustului devine un act de vigilență civică. Nu comemorăm doar ceea ce a fost, ci apărăm ceea ce nu trebuie să mai fie. Memoria nu este un muzeu al trecutului, ci o etică a prezentului. Iar 27 ianuarie ne reamintește că demnitatea umană nu este garantată o dată pentru totdeauna: ea trebuie apărată și reafirmată constant, cu luciditate, responsabilitate și curaj.

Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” condamnă cu fermitate atacul armat comis în timpul unui eveniment de Hanuca, desfășurat pe plaja Bondi, din Sydney, Australia,în urma căruia cel puțin 15 persoane și-au pierdut viața, iar alte zeci au fost rănite. Atacul constituie un act grav de violență împotriva unei comunități eveiești motivată de ură antisemită.

Printre victime se află Alex Kleytman, supraviețuitor al Holocaustului, și soția sa, Larisa, și ea supraviețuitoare a Shoah-ului. Faptul că persoane care au trecut prin una dintre cele mai extreme forme de violență ale secolului XX au devenit din nou ținte ale antisemitismului contemporan subliniază, într-un mod tragic, fragilitatea memoriei istorice atunci când lecțiile trecutului nu sunt asumate.

Acest eveniment se înscrie într-un climat mai larg marcat de intensificarea antisemitismului în ultimii doi ani, perioadă în care limbajul urii, apelurile la violență și delegitimarea colectivă a evreilor produc consecințe concrete și previzibile. Centrul de Studii Israeliene a tras atenția în numerose rânduri asupra pericolului emergenței antisemitismul, în special după 7 Octombrie 2023.

Reafirmăm pe această cale importanța educației despre Holocaust, a analizei critice a discursurilor urii și a responsabilității publice ca instrumente esențiale pentru prevenirea violenței.

Luni, 17 noiembrie, Centrul de Studii Israeliene "Theodor Herzl" a organizat, împreună cu Editura Corint, dezbaterea Cum se alimentează ura.

Jurnaliștii invitați, britanicul Iain Overton și israelianul Amir Tibon (prezent online), au discutat despre fenomenul violenței, sub diversele ei forme, inclusiv despre atentatele sinucigașe care au schimbat definitiv lumea în care trăim, despre radicalizarea care are loc la nivelul diverselor grupuri, precum și despre ura care le generează.

Cele mai recente cărți ale celor doi jurnaliști au fost traduse în limba română de Editura Corint: Iain Overton, Prețul Paradisului, respectiv, Amir Tibon, Masacrul din 7 Octombrie. O poveste despre trădare.

Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” și Editura Corint organizează o dezbatere publică dedicată unui subiect sensibil al lumii contemporane: violența ideologică și mecanismele care o alimentează.

Evenimentul cu tema „Cum se alimentează ura. Dialog despre violență, fanatism și radicalizare” va avea loc luni, 17 noiembrie, începând ora 15:00. Dezbaterea va fi susținută de doi jurnaliști care au documentat din interior fenomenul terorismului și consecințele sale asupra societății: Amir Tibon și Iain Overton.

Prezența celor doi jurnaliști și autori în România oferă o ocazie rară pentru mediul universitar și publicul interesat să afle cm se investighează, se analizează și se interpretează violența fanatică dincolo de clișeele mediatice.

Amir Tibon, jurnalist al publicației israeliene Haaretz și supraviețuitor al atacului Hamas din 7 octombrie 2023, este autorul volumului “Masacrul din 7 octombrie 2023” (Editura Corint, 2025). Iain Overton, jurnalist de investigație și autorul volumului „Prețul Paradisului. Cum au schimbat lumea atentatele sinucigașe”, a cercetat timp de peste două decenii impactul violenței armate în peste douăzeci de zone de conflict.

Dezbaterea, care va avea loc la sediul SNSPA (Bd. Expoziției 30A), Sala 804, se va desfășura în limba engleză.

4 noiembrie – 30 de ani de la asasinarea lui Yitzhak Rabin, prim-ministrul Israelului.
Un moment de reculegere pentru un lider care a avut curajul să creadă în pace. Trecerea timpului nu a șters sensul sacrificiului său.

Astăzi, îl evocăm pe Yitzhak Rabin ca pe un simbol al responsabilității, al dialogului și al dorinței de a construi o pace durabilă.

Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” – SNSPA a marcat in ultimii ani memoria sa prin două evenimente semnificative:
🔹 Prelegerea „25 Years since the Assassination of Yitzhak Rabin, Prime Minister of Israel”, susținută pe 5 noiembrie 2020 de prof. Itamar Rabinovich, fost ambasador al Israelului în Statele Unite și apropiat al lui Rabin. La eveniment au luat cuvântul rectorul SNSPA, prof. Remus Pricopie și fostul ambasador al Statului Israel în România, David Saranga.
🔹 Lansarea ediției românești a volumului „Yitzhak Rabin. Soldat, lider, om de stat”, semnat de Itamar Rabinovich și apărut la Editura Corint în 2018 – un volum care reconstituie cu rigoare portretul unui lider aflat între datorie și idealul păcii, o personalitate care a modelat istoria Israelului contemporan.

(RO) La 4 noiembrie 1995, două focuri de armă au curmat viața premierului în funcție al Israelului, Yitzhak Rabin.
La 30 de ani de la acel moment, putem spune că gloanțele trase de un asasin fanatic au reușit să deturneze destinul unui stat și să-l scoată de pe calea normalității istorice.
La 4 noiembrie era oprită o viață ce s-a desfășurat sub semnul legăturii intime cu istoria poporului său.

Cel ce va deveni un mare general, victorios în importante războaie, devine militar pentru că aceasta era dorința istoriei. În 1941, elevul merituos se pregătea să plece cu o bursă de studii tehnice în Statele Unite; i se cere să se înscrie în armată, mai precis în Palmach. Exista pericolul unei invazii hitleriste în Palestina. Astfel începe drumul în armată al viitorului comandant.

Peste ani, în 1968, i se cere imperativ să plece ambasador în Statele Unite. Rabin ezită: felul lui „închis”, nu foarte sociabil, nu părea că i se potrivește. Dar acceptă, pentru că în acel moment relațiile cu SUA – și în special cele militare – solicitau prezența generalului-erou.

Mai târziu, în 1974, Partidul Muncii avea să fie în criză de lider, după demisia lui Golda Meir. Ochiul de expert politic al lui Pinhas Shapira îl alege pe Rabin pentru cea mai importantă demnitate a statului.

Sunt numai câteva momente când Istoria l-a ales pe Rabin să facă… Istorie.
De data asta contactul cu istoria e invers, e negativ. Asasinarea lui a însemnat și schimbarea cursului istoriei statului Israel. Se deschide un drum periculos, care a pus și pune în continuare în pericol caracterul democratic al statului, născut din Proclamația de Independență, legăturile Israelului și, mai presus de toate, statalitatea.

Niciodată comemorarea morții violente a lui Yitzhak Rabin nu a avut consonanțe atât de grave ca după 7 octombrie 2023.

Liviu Rotman

(EN) On November 4, 1995, two gunshots ended the life of Israel’s sitting Prime Minister, Yitzhak Rabin.
Thirty years later, we can say that the bullets fired by a fanatic assassin succeeded in derailing the destiny of a nation, steering it away from the path of historical normality.
On November 4, a life was cut short — a life deeply intertwined with the history of its people.

The man who would become a great general, victorious in major wars, became a soldier because history demanded it. In 1941, the promising student was preparing to leave for the United States on a technical scholarship when he was called to enlist — specifically in the Palmach. There was a real threat of a N**i invasion of Palestine. Thus began the military journey of Israel’s future commander.

Years later, in 1968, he was urged to accept the position of ambassador to the United States. Rabin hesitated — his reserved, unsociable nature did not seem fit for diplomacy. Yet he accepted, because at that time relations with the U.S., especially military ones, required the presence of the hero general.

Later, in 1974, the Labor Party was facing a leadership crisis following Golda Meir’s resignation. The keen political eye of Pinhas Shapira selected Rabin for the nation’s highest office.

These are just a few moments when History chose Rabin to make… History.
This time, however, history’s touch was reversed — a tragic one. His assassination marked a turning point in Israel’s history, opening a dangerous path that has since threatened the democratic character of the state, its founding ideals of independence, and above all, its very statehood.

Never has the commemoration of Yitzhak Rabin’s violent death carried such grave overtones as it does after October 7, 2023.
Liviu Rotman