Filiala Elena Văcărescu - Biblioteca Metropolitană București

PROIECTUL

Personalități și Instituții Militare Românești și Universale în
Patrimoniul de carte al Bibliotecii Metropolitane București
Maria Antoaneta, regină a Franței

Născută la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria, Maria Antoaneta a devenit un simbol al exceselor monarhiei şi este adesea asociată cu faimoasa expresie „Să mănânce cozonac”, cu toate că nu există dovezi care să ateste că a spus chiar acest lucru. Deoarece a fost consoarta lui Ludovic al XVI-lea timp de 20 de ani, aceasta a fost decapitată la distanţă de nouă luni de soţul său la ordinul tribunalului revoluţionar.

Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, s-a născut sub numele Maria Antonia Josepha Joanna la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria. Aceasta a fost al cincisprezecelea şi ante-penultimul copil al Mariei Teresa, împărăteasa Austriei şi al împăratului Sfântului Imperiu Roman, Francisc I. Maria Antoaneta a trăit o copilărie destul de lipsită de griji. A primit educaţia tipică unei fete din înalta societate a secolului al XVIII-lea care era centrată, în primul rând, pe principiile religioase şi morale, în timp ce fraţii săi studiau subiecte mai academice.
După încheierea Războiului de Şapte Ani în anul 1763, păstrarea fragilei alianţe dintre Austria şi Franţa a devenit o prioritate pentru împărăteasa Maria Teresa. Consolidarea alianţelor prin intermediul căsătoriilor era o practică comună printre familiile regale europene la vremea respectivă. În anul 1765, Ludovic, delfinul Franţei (cunoscut şi ca Ludovic Ferdinand), fiul monarhului francez, Ludovic al XV-lea, s-a stins din viaţă, astfel succesorul tronului Franţei a devenit nepotul său, în vârstă de 11 ani, Ludovic-Auguste. În câteva luni, s-a hotărât ca Maria Antoaneta şi Ludovic-Auguste să se căsătorescă.
În anul 1768, Ludovic al XV-lea a trimis în Austria un tutore pentru a o instrui pe viitoarea soţie a nepotului său. Tutorele a constatat că Maria Antoaneta era „mult mai inteligentă decât se presupunea în general”, dar a adăugat că din cauză „că era leneşă şi extrem de frivolă este dificil de a o învăţa”. Maria Antoaneta era un copil de doar 14 ani, avea o frumuseţe delicată, cu ochii gri-albăstrui şi părul blond-cenuşiu. În mai 1770, aceasta se îndrepta spre Franţa pentru a se căsători, fiind escortată de 57 de trăsuri, 117 slujitori şi 376 de cai.
Maria Antoaneta şi Ludovic-Auguste s-au căsătorit la data 16 mai 1770. Tânăra femeie nu s-a adaptat bine vieţii după căsătorie deoarece nu era pregătită, iar desele scrisori trimise acasă arătau un dor de casă intens. „Doamnă, draga mea mamă” scria într-una dintre scrisori, „nu am primit niciuna dintre scrisorile tale dragi fără să am lacrimi în ochi”. Aceasta s-a plâns de câteva ritualuri pe care trebuia să le efectueze precum o lady din familia regală franceză. „Mi-am aplicat rujul şi m-am spălat pe mâini în faţa întregii lumi”, referindu-se la ritualul prin care trebuia să se machieze în faţa a zeci de curteni.
În ianuarie 1793, noua republică radicală l-a acuzat pe regele Ludovic al XVI-lea de trădare şi l-a condamnat la moarte. La 21 ianuarie 1793, regele a fost târât la ghilotină şi a fost executat. În luna octombrie, Maria Antoaneta a fost pusă sub acuzare pentru trădare şi furt, precum şi pentru o acuzaţie falsă cm că l-ar fi abuzat sexual pe fiul său.
Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, a fost considerată, atât o personificare a răului monarhiei, cât şi apogeul modei şi frumuseţii. Partea ticăloasă este cel mai bine surprinsă de faimoasa poveste, deşi incertă, prin care, după ce a auzit că oamenii nu au pâine să mănânce, aceasta a remarcat „să mănânce cozonac”. Eroina este recunoscută pentru alegerile garderobei, a bijuteriilor şi pentru speculaţiile neîntrerupte asupra vieţii sale amoroase extraconjugale. Ambele feţe ale pesonalităţii Mariei Antoaneta demonstrează tendinţa de a ilustra viaţa şi moarta sa ca simboluri pentru declinul monarhiilor europene în faţa revoluţiei globale.

Bibliografie
Zweig Ștefan, Maria Antoaneta, Editura Z, București, 1992
Zweig Ștefan, Marie Antoinette, Editura Cugetarea, București, 1959

Webgrafie
https://historia.ro/sectiune/general/maria-antoaneta-regina-exceselor-577200.html

PROIECTUL
Personalități și Instituții Militare Românești și Universale în
Patrimoniul de carte al Bibliotecii Metropolitane București
Maria Antoaneta, regină a Franței

Născută la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria, Maria Antoaneta a devenit un simbol al exceselor monarhiei şi este adesea asociată cu faimoasa expresie „Să mănânce cozonac”, cu toate că nu există dovezi care să ateste că a spus chiar acest lucru. Deoarece a fost consoarta lui Ludovic al XVI-lea timp de 20 de ani, aceasta a fost decapitată la distanţă de nouă luni de soţul său la ordinul tribunalului revoluţionar.

Primii ani de viaţă

Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, s-a născut sub numele Maria Antonia Josepha Joanna la data de 2 noiembrie 1755 în Viena, Austria. Aceasta a fost al cincisprezecelea şi ante-penultimul copil al Mariei Teresa, împărăteasa Austriei şi al împăratului Sfântului Imperiu Roman, Francisc I. Maria Antoaneta a trăit o copilărie destul de lipsită de griji. A primit educaţia tipică unei fete din înalta societate a secolului al XVIII-lea care era centrată, în primul rând, pe principiile religioase şi morale, în timp ce fraţii săi studiau subiecte mai academice.
După încheierea Războiului de Şapte Ani în anul 1763, păstrarea fragilei alianţe dintre Austria şi Franţa a devenit o prioritate pentru împărăteasa Maria Teresa. Consolidarea alianţelor prin intermediul căsătoriilor era o practică comună printre familiile regale europene la vremea respectivă. În anul 1765, Ludovic, delfinul Franţei (cunoscut şi ca Ludovic Ferdinand), fiul monarhului francez, Ludovic al XV-lea, s-a stins din viaţă, astfel succesorul tronului Franţei a devenit nepotul său, în vârstă de 11 ani, Ludovic-Auguste. În câteva luni, s-a hotărât ca Maria Antoaneta şi Ludovic-Auguste să se căsătorescă.

La 14 iulie 1789, 900 de muncitori şi ţărani francezi au năvălit în închisoarea Bastilia pentru a lua arme şi muniţie, acesta fiind începutul Revoluţiei Franceze. La data de 6 octombrie a aceluiaşi an, o mulţime estimată la 10, 000 de oameni s-au adunat în faţa Palatului de la Versailles cerând ca regele şi regina să fie aduşi la Paris. La Palatul Tuileries din Paris, indecisul Ludovic al XVI-lea aproape a paralizat, iar Maria Antoaneta i-a luat locul, întâlnindu-se cu ambasadorii şi consilierii şi a trimiţând scrisori urgente liderilor europeni prin care îi implora să ajute la salvarea monarhiei în Franţa.

În ianuarie 1793, noua republică radicală l-a acuzat pe regele Ludovic al XVI-lea de trădare şi l-a condamnat la moarte. La 21 ianuarie 1793, regele a fost târât la ghilotină şi a fost executat. În luna octombrie, Maria Antoaneta a fost pusă sub acuzare pentru trădare şi furt, precum şi pentru o acuzaţie falsă cm că l-ar fi abuzat sexual pe fiul său.
Maria Antoaneta, ultima regină a Franţei, a fost considerată, atât o personificare a răului monarhiei, cât şi apogeul modei şi frumuseţii. Partea ticăloasă este cel mai bine surprinsă de faimoasa poveste, deşi incertă, prin care, după ce a auzit că oamenii nu au pâine să mănânce, aceasta a remarcat „să mănânce cozonac”. Eroina este recunoscută pentru alegerile garderobei, a bijuteriilor şi pentru speculaţiile neîntrerupte asupra vieţii sale amoroase extraconjugale. Ambele feţe ale pesonalităţii Mariei Antoaneta demonstrează tendinţa de a ilustra viaţa şi moarta sa ca simboluri pentru declinul monarhiilor europene în faţa revoluţiei globale.

Bibliografie
Zweig Ștefan, Maria Antoaneta, Editura Z, București, 1992
Zweig Ștefan, Marie Antoinette, Editura Cugetarea, București, 1959

Webgrafie
https://historia.ro/sectiune/general/maria-antoaneta-regina-exceselor-577200.html