Filiala Mircea Eliade - Biblioteca Metropolitană București

Stimaţi utilizatori,
Marţi, 26 mai, biblioteca va afi deschisă între orele 12.00 - 16.30.
Vă mulţumim!

La 21 mai 1991 a murit împuşcat, la Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, profesor şi scriitor. Un discipol şi un continuator al operei lui Mircea Eliade. Postum atenţia s-a concentrat asupra motivaţiei asasinării sale şi nu asupra operei. A studiat istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, a elaborat o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas.
Din anul 1976 predă în cadrul catedrei de limbi romanice al Universităţii din Groningen. În anul 1986, după un intens schimb de scrisori cu Mircea Eliade, a plecat în SUA devenind profesor la Chicago Divinity School, în cadrul Universității din Chicago.
A fost coleg de generaţie şi bun prieten cu Andrei Oişteanu, etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților.
Culianu este coautor, alături de Mircea Eliade, al Dicționarului de istorie a religiilor. Multe dintre operele sale, precum Eros și magie în Renaștere. 1484, Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie și mituri, Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie precum şi corespondenţa cu Mircea Eliade au fost publicate postum în limba romnă. Altele aşteaptă să fie traduse ca o datorie şi un omagiu adus lui Ioan Petru Culianu.

📚 Clubul de lectură „𝙊𝙜𝙡𝙞𝙣𝙙𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝙘ă𝙧ț𝙞” – o întâlnire cu tine însuți
Te invităm la bibliotecă, 🗓️𝗺𝗮𝗿ţ𝗶, 𝟭𝟵 𝗺𝗮𝗶, de la ⏰𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟳:𝟬𝟬 , la o nouă întâlnire a Clubului de lectură – un spațiu deschis în care cărțile devin pretexte pentru introspecție, dialog și descoperire personală.
📖 Nu există o carte impusă.
Fiecare participant este invitat să vină cu orice lectură care l-a marcat, indiferent de gen sau autor. Respectăm diversitatea gusturilor și credem că tocmai din această varietate se naște dialogul autentic. În plus, întâlnirea va include și recomandări de lectură, inspirate din experiențele împărtășite.
Dacă îți place să citești, dar și să reflectezi…
dacă te interesează ce se întâmplă în tine atunci când citești…
dacă ești curios să descoperi cm aceeași carte poate oglindi trăiri diferite…
👉 Clubul „Oglinda din cărți” este locul potrivit pentru tine.
Te așteptăm să descoperim împreună cm poveștile citite devin oglinzi ale propriei noastre lumi interioare.
Întâlnirea va fi moderată de Ioana Gal, psiholog
👉Aşteptăm un semn de la tine pe pagina noastră de facebook, printr-un mesaj privat sau trimite-ne un mail scurt cu numele şi numărul tău de telefon la adresa 📧 [email protected] ori sună-ne la ☎️ 021/5396527.

Orientul... mereu fascinant.
Expoziţie de carte nouă despre civilizaţiile şi credinţele Orientului.

În 1956, Rosa del Conte și Basil Munteanu, încurajați de Mircea Eliade, îl propun pe Lucian Blaga candidat la Premiul Nobel pentru literatură.

La 9 mai 1895 s-a născut Lucian Blaga, poet și filozof, dramaturg și jurnalist, traducător și diplomat, un gânditor care a definit prin opera sa spiritul și spațiul românesc. Se formează citind poezie, literatură și filozofie. Debutează cu poezia„ Pe Țărm” în revista Tribuna (1910) și cu „Reflecții asupra intuiției lui Bergson”, în revista Românul(1914). Studiază teologia la Sibiu și Oradea(1914-1916), iar apoi filosofia la Viena (1916-1920). Scrie „Poemele luminii”, apoi aforismele din „Pietre pentru templul meu” și drama „Zamolxe”, pentru care primește Premiul pentru debut al Academiei. Publică intens în revistele Voința, „Cultura”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul”. Devine diplomat, într-o vreme în care statul român avea bunul obicei de a trimite oameni de cultură reprezentativi în străinătate, devenind astfel un pionier al diplomației culturale românești, fiind dat ca exemplu de urmat în diplomație. A fost atașat de presă și consilier la legațiile României de la Varşovia, Praga, Berna şi Viena, iar apoi ministru plenipotenţiar la Lisabona. În paralel se impune ca dramaturg prin piesele ,,Învierea”, ,,Fapta”, ,,Meșterul Manole”, ,,Cruciada copiilor” și ,,Avram Iancu”. Scrie studii filosofice „Cultură și cunoștință”, „Filosofia stilului”, „Fenomenul originar”, „Fețele unui veac”, „Daimonion”, „Eonul dogmatic”, „Cunoașterea luciferică”, „Censura transcendentă”, „Orizont și stil”, „Spațiul mioritic”, dovedindu-se un spirit profund într-o lume atrasă prea mult de cotidian și mondenități. Ca o recunoaștere a valorii operei sale este primit în 1937 ca membru al Academiei Române, având ca discurs de recepție studiul ,,Elogiul satului românesc”. Scrie în continuare studii filosofice - Geneza metaforei și sensul culturii”, „ Artă și valoare”, „Diferențialele divine”, „Despre gândirea magică”, „Religie și spirit”, „Știință și creație”, „Despre conștiința filosofică”, „Aspecte antropologic”. În anii celei de a doua conflagrații gândirea sa filosofică se cristalizează, prin volumele „Trilogia cunoașterii” (1943), „Trilogia culturii”(1944) și, în 1946, „Trilogia valorilor”, definind prin opera sa spiritul și spațiul românesc, dar și elaborând o concepție filosofică proprie asupra lumii. Divinitatea este definită ca Marele Anonim – care a creat și continuă să creeze lumea, iar omul încearcă să pătrundă ,,acest mister” prin artă, religie și filozofie este mereu în urma creației, iar cenzura transcedentă, așezată între Marele Anonim și omenire împiedică cunoașterea esenței creației, de unde și concluzia poetică - ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Afirmarea unei astfel de concepții rafinate, metafizice într-o lume în care se impunea un materialism agresiv, duc la îndepărtarea lui Lucian Blaga din viața universitară. Rămâne cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie din Cluj, iar apoi la Secția de Istorie și Filosofie a Academiei, filiala Cluj.
Treptat, odată cu noile realități politico-sociale din țară, persoana și opera lui devin tot mai indezirabile pentru puterea comunistă. Încercările de racolare a poetului de către puterea vremelnic stăpânitoare cât și încercarea de separare între poezia sa, talentul său poetic și concepția sa filosofică s-au lovit de un refuz constant, Lucian Blaga trăindu-și ultimii ani din viață adâncit în studii filosofice și în creații poetice, fiind înconjurat de un grup restrâns de prieteni.
După moartea sa, în 1961, dobândește o recunoaștere unanimă, atât în țară cât și în străinătate, opera sa fiind cercetată și elogiată, alături de cea a lui Mihai Eminescu, de către mari critici literari.

Din expoziţia de cărţi noi, având ca temă creştinismul, vă recomandăm ,,Scripta Aramaica" - Influenţa scrierilor şi a limbii aramaice asupra istoriei, religiei şi culturii popoarelor semite. Traducere din limba aramaică, studiu introductiv, note şi comentarii de Constantin Daniel.
În antichitate, aramaica a fost o limbă de circulaţie a Orientului Mijlociu, aparţinând mai multor culturi. Cele mai importante scrieri sunt Manuscrisele esenienilor de la Marea Moartă, texte precreştine descoperite între 1947 și 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran, texte care datează din perioada 250 î Hr - 70 d Hr, scrise în ebraică și aramaică pe piei tăbăcite și papirusuri sau cupru. Cartea cuprinde şi alte texte din literatura aramaică a iudeilor cât şi texte ale mandeenilor gnostici, ,,manda" însemnând cunoaştere.

❓Curiozități despre scriitori ❓