Biblioteca Muzeului Municipiului București

Directions Website Contact the organization

Biblioteca Muzeului Municipiului București Biblioteca Muzeului Municipiului București deține un valoros fond de publicații vechi și noi referitoare la istoria orașului.

🔖300 de ani de la apariția romanului Călătoriile lui Gulliver Gulliver’s Travels, celebrul roman al scriitorului an...
22/10/2026

🔖300 de ani de la apariția romanului Călătoriile lui Gulliver

Gulliver’s Travels, celebrul roman al scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift (1667-1745), a apărut la Londra într-o primă formă în octombrie 1726 (întregul tiraj s-a epuizat într-o săptămână) și apoi în versiune integrală definitivă în 1735 cu titlul: Travels into Several Remote Nations of the World (Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii). Critica socială și politică a lui Swift este acerbă iar limbajul, deseori, grosolan. Încă de la apariție, romanul a avut un puternic impact asupra cititorilor, stârnind reacții extreme, de la entuziasm, admirație și laude, la dezgust și oprobiu. Valoarea lui literară s-a impus de-a lungul timpului, fiind astăzi considerat una din capodoperele literaturii universale.
Pastor anglican și decan al Catedralei Sf. Patrick din Dublin (din 1713), Jonathan Swift a publicat romanul sub pseudonimul Lemuel Gulliver. Gulliver, narator și personaj central al cărții, este medic și căpitan de navă. El descrie călătoriile sale pe mare și naufragiile în insule necunoscute, locuite de ființe cu înfățișări sau comportamente ciudate. Fiecare experiență constituie subiectul celor patru părți ale romanului: Călătorie în Lilliput, Călătorie în Brobdingnag, Călătorie în Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg și Japu și Călătorie în Țara Cailor.
Englez de origine (tatăl său era un negustor din Yorkshire stabilit în Irlanda), Swift s-a născut și a crescut la Dublin, Irlanda devenind patria lui adoptivă. Intrat de tânăr în rândurile clerului, a fost implicat în activitatea politică din Londra, militând pentru drepturile religioase și economice ale Irlandei. Opera sa cuprinde scrieri satirice și pamflete (A Tale of a Tub, 1704, A Modest Proposal, 1729), prin care se dovedește, conform istoricilor literari, un precursor al umorului negru și sarcasmului cultivat cu predilecție de literatura anglo-americană și de teatrul absurdului în secolul XX.
Jonathan Swift a scris romanul nu ca literatură pentru copii, ci ca o antiutopie (gen literar antinomic utopiei). Folosind mijloacele satirei clasice, el critică societatea, natura umană, excesele religioase și politice și snobismul intelectual. Faptele și personajele care-l contrariază pe naivul Gulliver (numele personajului nu este ales la întâmplare, ci derivă de la cuvântul gullible – credul) puteau fi ușor recunoscute de contemporanii lui Swift. Excentricii locuitori ai insulelor „vizitate” de Gulliver și halucinantul lor mod de viață sunt alegorii satirice ale moravurilor aristocrației și burgheziei engleze dar și corupției și venalității oamenilor politici. Sunt luate în vizor luptele derizorii dintre partide (tory și whig), conflictele dintre biserica anglicană și sectele disidente, imoralitatea de la Curtea regală și excesiva preocupare a savanților pentru experimente, în mare parte pseudo-științifice.
În Lilliput, locuitorii sunt mici, nu numai la trup, ci și la suflet. Brobdingnagul este locuit de uriași, conduși de un rege care întruchipează modelul monarhului luminat, teoretizat de iluminiști. Deși tratați cu bunăvoință, locuitorii sunt meschini și însetați de câștiguri. Societatea din Laputa și Lagado este condusă de intelectuali, care-și consumă timpul și resursele cu discuții interminabile și experimente lipsite de sens, cm ar fi extragerea razelor de soare din castraveți sau transformarea pietrelor în perne. În Țara Cailor (houyhnhnmilor) avem de-a face cu o inversiune alegorică. Ființele raționale din această țară, generoase, nobile și înzestrate cu toate virtuțile, sunt caii, numiți „houyhnhnms”. Ei au ca slujitori niște ființe asemănătoare oamenilor, numite „yahoos”, mânate de instincte primare și lipsite de valori morale. Această parte a stârnit cea mai mare indignare din partea societății engleze, autorul fiind acuzat că înjosește natura divină a ființei umane.
Romanul și-a câștigat notorietatea în întreaga Europă mai ales după 1800, datorită publicării în versiuni prescurtate și adaptate pentru tinerii cititori, din care au fost înlăturate pasajele cu conotații politice, sexuale sau fiziologice. În urma expurgării, rămânea din textul satiric și alegoric o povestire în cheie comică a aventurilor lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și în țara cailor, care va fi citită și iubită de copiii din întreaga lume.
Prima traducere în românește a făcut-o pictorul Ion D. Negulici, care a publicat-o la București în anul 1848, cu titlul Călletoriile lui Gulliver în țere depărtate, de la Swift. Negulici a tradus romanul din limba franceză după ediția publicată la Paris în 1838 de Fournier, (Voyages de Gulliver dans contrées lointaines par Swift), care a fost ilustrată de celebrul desenator și caricaturist Grandville. Traducerea lui Negulici din franceză a fost corectată prin comparare cu originalul englez de D. Em. Angelescu. Această primă ediție românească a fost ilustrată cu 80 de desene (litografii) reproduse de I. D. Negulici după cele din ediția franceză.
Romanul a devenit cunoscut în spațiul românesc mai ales ca literatură pentru copii, datorită traducerilor prescurtate și adaptate în mare parte din limba franceză, publicate în foileton sau în volum de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Radu D. Rosetti a tradus din franceză, cu omiterea părților indecente, primele două voiaje (Călătoria în Lilliput și Călătoria în Brobdingnag), care au fost publicate în 1905 cu titlul Călătoriile lui Guliver. Au urmat traducerile prescurtate și adaptate ale lui Haralamb G. Lecca (Guliver în țara uriașilor, 1909) și Ludovic Dauș (Guliver în țara piticilor, 1920) și o ediție publicată în 1932: Pățaniile lui Guliver în țara piticilor și țara uriașilor (fără menționarea traducătorului), care au fost reeditate de mai multe ori.
Prima traducere completă direct din engleză a fost realizată de Vera Călin în 1947, urmată de cea a lui Leon D. Levițchi din 1956 publicată la Editura Tineretului. Traducerea profesorului și anglistului Leon Levițchi rămâne, conform specialiștilor, cea mai bună traducere în limbă română a romanului lui Jonathan Swift până în zilele noastre. Versiunea lui Levițchi a fost reeditată ulterior atât în ediții pentru adulți, cât și pentru copii. O ediție prescurtată pentru copii a apărut la Editura Ion Creangă în 1983, ilustrată cu frumoasele desene realizate de graficianul Desideriu Iacob (1930-1980), redactor artistic al editurii.
Romanul are mai multe nivele de lectură, așa că poate fi citit la orice vârstă și în orice dispoziție. Fie ca o evadare din cotidian în lumi fantastice și pline de mister, fie ca o alegorie despre situații care sfidează logica și bunul simț, cu care ne putem confrunta în fiecare zi.

Sursă imagini:
Pagina de titlu a primei ediții a romanului, Londra, 1726 (Wikipedia)
Pagina de titlu a ediției pentru copii, Călătoriile lui Gulliver, București, 1983 (Biblioteca MMB).

Surse bibliografice:
Dicționarul cronologic al romanului tradus în România, București, 2005, p. 18-19.
Jonathan Swift (britanica.com)
Precup, Amelia, „Gulliver’s Adventures on the Romanian Children’s Literature Shelf”, Transilvania, no. 3 (2025), p. 37-46.

(📖Text redactat de Daniela Lupu, Șef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă)

🔖O carte veche din expoziția Meșterii tiparului: Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos (1765) În expoziți...
28/09/2026

🔖O carte veche din expoziția Meșterii tiparului: Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos (1765)

În expoziția Meșterii tiparului de la Palatu Suțu poate fi văzută cartea Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos, care ilustrează activitatea tipografului Iordache Stoicovici. Iordache se numără printre meșterii bucureșteni cu o activitate îndelungată, fiind tipograful Mitropoliei în anii 1759-1767, timp în care a imprimat 10 cărți. Știm asta pentru că numele lui este menționat pe filele de titlu, după numele domnilor și mitropoliților cu aprobarea și cheltuiala cărora s-au tipărit cărțile. Iordache a învățat meseria de la tatăl său, cunoscutul tipograf, popa Stoica Iacovici și a fost nu numai tipograf, ci și gravor, îngrijitor de ediție, diorthositor (corector) și dascăl de meșteșugul tiparului.
Imprimarea cărții Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos în 1765 nu a fost o sarcină ușoară pentru Iordache Stoicovici, deși la acea dată era un meșter cu experiență. Era pentru prima dată când se publica în limba română această lucrare și imprimarea primelor ediții era mult mai anevoioasă, decât reeditarea. Cartea reprezintă prima ediție românească a scrierii lui Simeon arhiepiscopul Thesalonicului (cca. 1381-1429), Kata haireseon (Tratat împotriva ereziilor), publicată în limba greacă la Iaşi în 1683. Chesarie, protosinghelul Mitropoliei, devenit mai târziu episcop al Râmnicului (1771-1780), a tradus cartea din greacă în română la îndemnul mitropolitului Grigore al II-lea (1760-1787). Mitropolitul Grigore a plătit cheltuielile de tipărire a cărții și a dedicat-o lui Ștefan Racoviță (1764-1765), care era în acea vreme domnul Țării Românești.
Dincolo de importanța sa pentru Biserica Ortodoxă, Voroava are un loc special în istoria cărții vechi românești, pentru că din cuprinsul ei putem extrage informaţii prețioase despre modul în care se făcea corectura textelor, îndeosebi a primelor ediții, în tipografiile secolului al XVIII-lea. Verificarea manuscrisului a fost făcută de Chesarie, care și-a corectat („diorthosit”) traducerea, prin comparare cu originalul grecesc („după ellinie” ). Iordache împreună cu ucenicii săi au compus („cules”) textul manuscris („izvodul”) cu litere de tipar („precum am aflat în izvod, aşa am dat şi în tipariu”). După ce întreg textul a fost „cules” („zețuit”) și tipărit într-o primă formă („proba de tipar”), Iordache l-a corectat, apoi a finalizat tipărirea. Conștient că în text au mai rămas greșeli neobservate, tipograful a adăugat pe ultima filă această notiță:

🔖 „Pre tine pravoslavnice cetitoriu, cu umilință te rugăm, cetind pre această sfântă și dumnezeiască carte, unde vei afla niscave alunecări în lucrul acesta al nostru, nu blestema, ci ca un bun și cu bună inimă îndreptează; și nu ne pune întru ponos ci iartă, că și noi suntem oameni aseamenea pătimași, ținuți de slaba fire, carea nu lasă pre nici un om a rămânea fără greșală; că pre cât am putut, cu nevoință am lucrat și precum am aflat în izvod, așa am dat și în tipariu; ci te rugăm, iartă, ca și tu să dobândești ertăciune de la prea puternicul Dumnezeu, al căruia dar și milă și noi îl rugăm să fie cu tine pururea. Mic și plecat Iordache Stoicovici Tip(ograful). Cu toți ucenicii lui”.
Pentru a se asigura o maximă acuratețe și corectitudine acestei prime ediții, a fost chemat să „procitească” (verifice) textul tipărit și popa Flor, dascălul Şcolii de slavonie de la mănăstirea Sf. Gheorghe Vechi. În urma corecturii, popa Flor a descoperit 39 de cuvinte scrise greșit și a întocmit erata, care a fost adaugată la sfârșitul cărții cu titlul: „Îndreptarea cuvintelor celor ce s-au găsit greşite în cartea aceasta”. Erata are patru rubrici: „List. (pagina n.n.), rândul, greşala, îndreptarea”.

Ilustrații (sursa Biblioteca MMB):

Fila de titlu a cărții, Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos, București, 1765.
Xilogravură realizată de tipograful Iordache Stoicovici, care-l înfățișează pe autorul cărții, Simeon arhiepiscopul Thesalonicului.
Fila cu Erata întocmită de popa Flor, dascălul Şcolii de slavonie de la mănăstirea Sf. Gheorghe Vechi.

📖Text redactat de: Daniela Lupu, curatorul expoziției Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al XVIII-lea.

🔖 Gramatica românească din 1828 📖 De Ziua Limbii Române vă prezentăm o carte de mare importanță pentru modernizarea ...
31/08/2026

🔖 Gramatica românească din 1828

📖 De Ziua Limbii Române vă prezentăm o carte de mare importanță pentru modernizarea și unificarea limbii române literare. Este Gramatica românească a lui Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872), personalitate marcantă a culturii românești. Lucrarea fost publicată în 1828 la Sibiu, în tipografia lui Johann Andreas Barth (1773-1832), cu cheltuiala lui Scarlat Rosetti (1802-1872), boier filantrop și iubitor de învățătură. Heliade a folosit ca model gramatica lingvistului francez Charles-Constant Le Tellier, pe care a adaptat-o problematicii limbii române. Într-un prim stadiu, lucrarea a servit drept curs manuscris la orele de gramatică predate de Heliade în perioada în care era profesor la Școala națională de la Sf. Sava (cca.1822-1826).
🔖Cartea are la început două prefețe, prima dedicată marelui vornic Gheorghe (Iordache) Golescu și profesorilor Școalelor Naționale din București, a doua adresată cititorilor și o introducere intitulată: „Grămmatica rumânească. Ce este gramatica și în câte se împarte”. Materia este structurată în cinci părți.
În prefață, autorul propune o serie de reforme lingvistice: simplificarea alfabetului chirilic, care era folosit pentru scrierea limbii române încă din Evul mediu, prin reducerea numărului de slove; treptata înlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin și crearea unui alfabet de tranziție; introducerea principiului fonetic în scriere: „pentru ce să nu scrim după cm pronunțiem, când scrim pentru cei cari trăiesc, iar nu pentru cei morți. Romanii, strămoșii noștri, scria după cm pronuția(u)” (p. XVII).
🔖 Schimbarea ortografiei se va face în deceniile ce vor urma prin înlocuirea graduală a alfabetului chirilic cu cel latin prin intermediul alfabetului de tranziție (alcătuit din slove chirilice și litere latine), apoi prin adaptarea literelor la pronunția românească și eliminarea semnelor care nu reprezentau sunete specifice limbii române, ci slavonei. Alfabetul de tranziție propus de Heliade a fost promovat de Gheorghe Asachi în Moldova și de George Barițiu în Transilvania și a ușurat trecerea la scrierea cu alfabet latin, adoptată oficial în administrație și învățământ în Principatele române în 1860 și definitivată prin reforma ortografică din 1862.
🔖 Heliade a susținut împrumuturile lexicale, recomandând preluarea termenilor de origine latino-romanică și adaptarea formelor unor cuvinte la specificul limbii române. De exemplu, el propune să se spună: „patriotism” în loc de „patriotismos”, „colegiu” și „privilegiu” în loc de „coleghiu” și „privileghiu”, „condiție” și „ocazie”, în loc de „condițiune” și „ocaziune”, forme care s-au impus în limba română. De remarcat este argumentația lui Heliade pentru înlocuirea vechiului cuvânt (de origine slavă) „obraz” cu modernul „persoană” (de proveniență latină): „Dacă în loc de „persoană”, am zice „obraz,” atunci pronumele „personal” ar fi pronume „obraznic” și „personalitatea” ar deveni „obrăznicie”.
Scriitor, traducător, profesor, publicist, proprietar de tipografie, editor de cărți și om politic, Ion Heliade Rădulescu a dovedit o pregătire filologică deosebită și o intuiție lingvistică remarcabilă. El a fost un vizionar și un deschizător de drumuri în modernizarea limbii și culturii române.

Surse imagini:
Fila de titlu a Gramaticii românești (Biblioteca MMB)
Portret Ion Heliade-Rădulescu (sursă: Wikipedia)

(📖Text redactat de Daniela Lupu, Șef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă)

Execuția domnitorului Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi în ziua de 15 august 1714 La 15 august...
15/08/2026

Execuția domnitorului Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi în ziua de 15 august 1714

La 15 august 1714, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești (1688-1714), cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianche Văcărescu au fost decapitați la Constantinopol din porunca sultanului Ahmed al III-lea (1703-1730), fiind condamnați la moarte pentru trădare. Înainte de a se ridica securea deasupra capetelor lor, au fost întrebați dacă vor să se convertească la Islam, pentru a obține iertarea. Potrivit unui martor ocular, Constantin Brâncoveanu a strigat: „Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Stați tari și bărbătești, dragii mei și nu băgați în seamă moartea”.
Deși, fapt excepțional în contextul epocii, primise domnia pe viață, la 25 martie 1714 Constantin Brâncoveanu a fost mazilit (destituit). Capetele de acuzare au fost multe, dar principala învinuire a fost aceea de trădare și de coalizare în secret cu dușmanii Porții Otomane. Sultanul aflase de legăturile sale cu Imperiul Habsburgic și Rusia, pentru încheierea unei alianțe antiotomane. La aceasta s-au adăugat pârele venite din țară că ar fi acumulat averi fabuloase și uneltirile rudelor sale, boierii Cantacuzini, care doreau să fie înlăturat de pe tron.
Sultanul a poruncit ca domnul să fie arestat și adus la Constantinopol împreună cu familia. Au fost întemnițați la început la închisoarea de la Edicule iar bunurile (bani și giuvaiere) pe care le aveau la ei au fost confiscate. Domnul cu fiii și sfetnicul Ianache au fost închiși în celulele subterane și torturați pentru a dezvălui unde sunt ascunse imensele bogății ale familiei. Ulterior, bărbații au fost mutați la închisoarea Bostangi-bașa în așteptarea execuției programată în ziua de mare sărbătoare a creștinilor, Adormirea Maicii Domnului.
Dintre numeroasele surse contemporane externe despre execuție (mărturiile ambasadorilor francez, olandez, venețian de la Constantinopole, scrierile călătorilor străini, presa vremii), ne-am oprit asupra relatării bailului venețian, Andrea Memmo, care a descris cutremurătorul eveniment într-un raport către dogele Veneției din 31 august 1714:
„Iată cm s-a făcut: încă de dimineață Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc și veni la Serai, pe canalul Mării Negre, în fața căreia era o piață unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi, unul lângă altul, la o oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul i-a mustrat, făcându-i haini (trădători n.n.). Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebați de voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați. Glasul cel înăbușit de credință al Brâncoveanului răsună și zice înspăimântat de această insultă: Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Stați tari și bărbătești, dragii mei și nu băgați în seamă moartea. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătinați în credința cea pravoslavnică ! La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pâmânt. Apoi începu cu uciderea copiilor, de la mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaș, numai de 12 ani, acestea se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș, văzând atâta sânge (...), se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său și zise: Mai bine să mori în legea creștinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ. Copilașul ascultă, ridică capul și cu glas îngeresc zise gâdelui: „Vreau să mor creștin!” Lovește!”. În urmă, ucise și pe Brâncoveanu. O Doamne, Doamne, pana-mi tremură când scriu execuția ce am văzut și mă întreb: putut-a fi de față cineva și să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaș, tânăr, tinerel rostogolit pe jos, lângă capul părintelui său, părând a-l îmbrățișa !”.
Trupurile au fost aruncate în Bosfor, iar capetele purtate în sulițe pe străzile orașului, expuse câteva zile la poarta Seraiului, apoi aruncate în mare. Rămășițele au fost culese din valuri de câțiva creștini cu știrea Patriarhiei de Constantinopol și îngropate la o mănăstire de pe insula Halki. Doamna Maria, eliberată prin răscumpărare din închisoare și exil, s-a întors în țară în 1717. În anul 1720 a adus osemintele soțului său la București. Le-a îngropat în taină la biserica Sf. Gheorghe Nou, pentru ca vestea să nu ajungă la urechile demnitarilor otomani. Mormântul a fost amplasat în partea dreaptă a naosului. Pe lespedea funerară nu s-a scris nicio inscripție, dar mărturie era candela așezată deasupra mormântului: „†Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu, Io Costandin Brâncoveanu Basarab voevoda/ și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiaște în Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 (1720)”.
La 20 iunie 1992 Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea (trecerea în rândul sfinților) a martirilor Brâncoveni și prăznuirea lor pe 16 august. Totodată, data de 16 august a fost instituită Zi Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor (prin Legea 134/2020) .

Surse imagini:
Tablou votiv de la Biserica Sf. Gheorghe Nou înfățișând familia domnitorului Constantin Brâncoveanu (din vol. Emil Nedelea Cărămizaru, Monografia Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din București: volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martizarea Sfinților Brâncoveni (1714-2014), București, Edit. Basilica, 2014).

Surse bibliografice:
Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IX, partea I, București, 1897, p. 537.
Inscripțiile medievale ale României, vol. I, București, 1965, p. 381.
Oana-Mădălina Popescu, Mărturii despre sfinții martiri Brâncoveni: Constantin-Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, Iași, 2014.

CARTE FOLOSITOARE DE SUFLET🔖Prima ediție a Cărții folositoare de suflet poate fi văzută în expoziția Meșterii tiparului....
09/07/2026

CARTE FOLOSITOARE DE SUFLET

🔖Prima ediție a Cărții folositoare de suflet poate fi văzută în expoziția Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al al XVIII-lea de la Palatul Suțu. Cartea ilustrează activitatea meșterilor Dimitrie Petrovici și Stanciu Popovici Tomovici, care au lucrat în tipografiile bucureștene în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

🔖Cartea folositoare de suflet, reeditată de foarte multe ori până în prezent, a apărut pentru prima dată în limba română în anul 1799. Ea reprezintă traducerea lucrării Sfântului Nicodim Aghioritul (1749-1809) - de la Muntele Athos, Biblion psychophelestaton publicată la Veneția în 1794, considerată cel dintâi tratat complet şi sistematic despre Taina Spovedaniei şi despre duhovnicie al Bisericii Ortodoxe.

🔖 Dosithei Filitti, mitropolitul Țării Românești (1793-1810) a dorit ca această carte să fie tradusă în limba română „spre folosul cel de obşte” al tuturor credincioșilor, clerici și mireni. De aceea, la scurt timp după apariția ediției grecești, a apelat la „doi părinți procopsiți la tălmăcirea sfintelor cărți după ellinie”, călugări la mănăstirea Neamț, moldoveanul Gherontie și munteanul Grigorie- care în 1823 va ajunge mitropolit al Țării Românești, cu numele Grigore al IV-lea (Dascălul). Monahii au făcut traducerea și au adus manuscrisul la București iar la puțină vreme a intrat sub tipar la Tipografia Mitropoliei. Cheltuielile de traducere și imprimare au fost asigurate de Dosithei Filitti.

🔖 Tipărirea cărții a fost încredințată lui Stanciu Popovici Tomovici și Dimitrie Petrovici. Amândoi erau tipografi cu multă experiență și până la 1799 își disputaseră locul de meșter al Tipografiei Mitropoliei, unde fiecare imprimase până la acea dată mai multe cărți bisericești.
Dimitrie Petrovici a condus atelierul tipografic al Mitropoliei din 1775 până în 1778, după care o lungă perioadă (1779-1788) nu mai este menționat. În 1789 a fost angajat de frații Nicolae și Ioan Lazaru să imprime două cărți în limba greacă la tipografia lor particulară de la Cișmeaua Mavrogheni. În absența lui Dimitrie, meșter al tipografiei mitropolitane a fost din 1779, până în 1792 Stanciu. Dar în anii 1793-1798, Dimitrie a revenit la Tipografia Mitropoliei, interval în care numele lui Stanciu a dispărut de pe filele de titlu.
Momentul „împăcării” între cei doi meșteri a avut loc în 1799. Mitropolitul Dosithei le-a poruncit să tipărească împreună Cartea folositoare de suflet. Era prima oară când se imprima această carte și primele ediții erau cel mai greu de realizat. Responsabilitatea tipografilor era foarte mare. Culegerea și imprimarea textului se făcea cu multă osteneală, cu mare grijă să nu se greșească și să se respecte termenul de predare.
Pentru Dimitrie Petrovici a fost ultima carte tipărită, pentru că după 1799 numele său nu mai apare (și-a încetat activitatea ori s-a stins din viață). Până în prezent se cunosc 14 cărți imprimate de el, unele ilustrate și cu gravuri proprii.
Stanciu a continuat să lucreze la Tipografia Mitropoliei, în 1800 tipărind singur a doua ediție a Cărții folositoare de suflet. Din 1779, până în 1809 a avut o intensă activitate ca tipograf și gravor, tipărind 20 cărți, pe care le-a semnat Stanciu Tomovici sau Stanciu Popovici.

🔖 Cartea folositoare de suflet are o filă de titlu simplă, încadrată într-un chenar de ornamente tipografice. Pe verso filei de titlu te întâmpină stema domnească a lui Alexandru Moruzi (1799-1801), în timpul căruia a fost publicată cartea, însoțită de „Stihuri poeticeşti asupra peceţii”. Urmează cele două prefețe scrise de Gherontie şi Grigorie, prima dedicată mitropolitului Dosithei, a doua adresată „cinstiţilor părinţi duhovnici” și „Scara cărții” (cuprinsul). Cartea are trei părți: Învățături către preotul duhovnic, Canoanele Sf. Ioan Pustnicul și Sfătuire către cel ce se spovedește.

Ilustrații (sursă: Biblioteca MMB):

Fila de titlu și începutul primei părți a Cărții folositoare de suflet, București, 1799
Tipografi la lucru, gravură de Daniel Chodowiecki (1726-1801) din cartea lui Johan Bernhard Basedow, Elementarwerk, Dessau, 1774.

📖Daniela Lupu

🔖24 iunie - ZIUA IEIDacă doriți să aflați cm se confecționează o ie și care sunt ornamentele specifice diferitelor zone...
24/06/2026

🔖24 iunie - ZIUA IEI

Dacă doriți să aflați cm se confecționează o ie și care sunt ornamentele specifice diferitelor zone etnografice, o prezentare detaliată însoțită de multe planșe puteți găsi în cartea Aureliei Doagă, Ii și cămăși românești, publicată la București în 1981.

🔖 Lucrarea a fost concepută ca îndrumar pentru cooperativele de artă populară, casele de creație și unitățile artizanale și prezintă cusături și tehnici de lucru pentru realizarea iilor reprezentative pentru portul popular din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania. Sunt prezentate modele pentru ii femeiești de Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Vrancea, Râmnicu Sărat, Ilfov, Vlașca, Romanați, Prahova, Argeș, Muscel, Mehedinți, Olt, Dolj, Gorj, Vâlcea, Săliște, Târnave, Hunedoara, munții Apuseni, Arad, Bihor, Oaș, Maramureș, Năsăud, Banat, Dobrogea. Acestora li se adaugă și câteva modele de cămăși bărbătești „de Moldova” ”„de Muntenia”, „de Oltenia”, „de Banat”„de Oaș”.

🔖Fiecare model este însoțit de material ilustrativ, reprodus pe planșe color. De deosebit interes este capitolul „Îndrumări tehnice pentru executarea punctelor de cusături” care cuprinde sfaturi cu privire la: materialele necesare confecționării cămășilor populare (pânză „de casă” zisă și „pânză nălbită”, arnici ori mulineuri, fluturi și mărgele); punctele de cusătură (punctul înaintea acului, tighelul, lănțișorul, drugul, crucea sau musca, festonul, dintele, cârligelul, ciupagul ș.a.); fixarea fluturilor și fixarea mărgelelor.

🔖În glosarul de la sfârșitul volumului găsim explicațiile termenilor specifici și regionali care desemnează părțile componente ale iei și motivele ornamentale folosite. Aflăm că „ciupagul” este atât un motiv ornamental în formă de trapez, amplasat pe piept și sub guler la cămașa de Munții Apuseni, cât și denumirea dată iei în Mehedinți și în sudul Ardealului. De asemenea, că în județul Olt iia se numește „căpeneag” iar „brezărăul” este ața care încrețește cămașa moldovenească la gât, ținând locul gulerului.

Sursă imagini: Biblioteca MMB
(📚 Daniela Lupu)

🔖Ieri după amiază, la Palatul Suțu a avut loc deschiderea expoziției Meșterii tiparului. Tipografii din București în sec...
12/06/2026

🔖Ieri după amiază, la Palatul Suțu a avut loc deschiderea expoziției Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al XVIII-lea în prezența domnului Adrian Majuru, manager MMB, domnului Dan Pârvulescu, director MMB și a doi invitați speciali, părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, consilier patriarahal și directorul Bibliotecii Sfântului Sinod și domnul George Lazăr, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, care au vorbit despre importanța cercetării cărților vechi și rare și a practicării meșteșugului tipografic în Țările Române, apreciind inițiativa Muzeului Municipiului București de a face cunoscute aceste informații publicului larg. La vernisaj au participat specialiști de la Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Central Universitară, Muzeul Național Cotroceni și iubitori ai istoriei orașului și cărții vechi, cărora le mulțumim pentru interes și aprecieri.

Expoziția aduce în prim-plan meșterii tipografi, cei care au transformat manuscrisul în carte printr-un proces complex ce îmbina erudiția cu măiestria tehnică. Prin volumele selectate din colecția Bibliotecii MMB, vizitatorii pot descoperi povestea unor profesioniști ai tiparului ale căror nume au rămas înscrise pe paginile de titlu ale cărților vechi.

Expoziția poate fi vizitată la Palatul Suțu până la 27 septembrie 2026.
Realizatori:
Curator: Dr. Daniela Lupu, șef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Comunicare

Serviciul Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Comunicare
Ioana Agiu, conservator
Silvia Felicia Băjan, bibliotecar
Cristina Gheorghiev, bibliotecar
Simona Barlaboi, referent

Serviciul Relații Publice, Marketing, Proiecte Culturale, Educație Muzeală
Eliana Radu, șef Serviciu, promvare și traducere texte în limba engleză.

Grafică și machetare: Ștefan Csampai

Serviciul Tehnic-Administrativ
Răzvan Nicolau, coordonator Serviciu
Adrian Burtea, Cristian Dombi

Address

Boulevard Lascăr Catargiu Nr. 21
Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 15:00
Tuesday 09:00 - 15:00
Wednesday 09:00 - 15:00
Thursday 09:00 - 15:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Biblioteca Muzeului Municipiului București posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Biblioteca Muzeului Municipiului București:

Shortcuts

Share

Category