22/10/2026
„Cred că e greu să fii Dan Puric.
Stai 20 de ani să faci turnee prin țară. Ții discursuri troglodit-dacopat-rusofil-mistico-ceaușiste lungi de două ore.
Le spui proștilor despre gloria imaginară a poporului. Îi păcălești că sunt săraci pentru că străinii vor să le fure țara, nu pentru că românașii lor din poziții cheie sunt ori hoți, ori idioți, ori o combinație.
Proștii te aplaudă. Te simți bine când crezi că problemele sunt din afara casei, nu de la tine din curte.
Trec anii. Simți că ai prostit din ce în ce mai mulți. Ai spectacole peste tot. Aduni cretinii care te aplaudă și îți ies numere serioase. Te visezi președinte. Te visezi guru. Ești convins că ți-ai făcut o masă electorală și faci ce vrei cu ea.
După care vine de nicăieri un șarlatan mult puțin lucrat decât tine. Zice exact aceleași chestii, dar mai simplu și mai scurt. Nu stă să-și scrie discursuri de două ore. Zice „apă hrană energie” și pleacă.
Și brusc toți proștii tăi pe care i-ai cultivat în 20 de ani pleacă cu el. Te lasă cu naționalismul sculat și cu biluțele pline de iubire de țară nerevărsată.
Țeapă. Ai stat 20 de ani să le faci preludiu și vine unul și le-o trage fără vaselină într-un an. Ai muncit să le bagi niște idei proștilor în cap și altul îi crăcănează cu ele.
Urât. Dacă aș fi mimul, mi-aș băga unghiile în gât.``
