25/10/2026
Târâș pe coate, e ordin pe unitate.
Azi e Ziua Armatei și, normal, ca-n fiecare an, începe concursul de trageri cu patriotism.
Veți fi bombardați cu „flancul estic”, „NATO”, „sacrificiu”, „eroii neamului”, „context geopolitic”, „securitatea României”
E foarte comod să iubești Armata Română pe 25 octombrie. Ceva mai greu este să te ocupi de ea în celelalte 364 de zile.
În 2023, în documentarul Recorder Adio, a**e! am văzut starea armatei române: militari care plecau din sistem, unități cu condiții proaste, echipamente învechite, birocrație, lipsuri și o instituție care prefera să nu vorbească public despre propriile probleme.
Au trecut trei ani.
În 2026, un fost comandant român al Diviziei Multinaționale Sud-Est NATO vorbea încă despre soldați fără echipament individual corespunzător, armament care trebuie modernizat, lipsuri în optică și insuficientă pregătire pentru războiul cu drone.
MApN a recunoscut că programe pentru armamentul individual NATO și aparatura optică, aprobate din 2021, au fost întârziate ani întregi din lipsă de bani.
Politicienii se-nghesuie la tăieri de panglici, la târguri de aparatură militară, se laudă cu Patrioturi și F-35-uri, dar nu suflă o vorbuliță despre oamenii care ar trebui să ne apere.
Căci poți avea Patriot și, simultan, cazărmi proaste.
Poți cumpăra F-35 și să pierzi militari pentru că nu reușești să-i ții în sistem.
Poți aloca 2,45% din PIB apărării și să descoperi că un program banal de optică pentru infanterie, aprobat în 2021, a fost amânat ani întregi.
Asta este discuția pe care n-o vom auzi prea mult de Ziua Armatei.
Pentru că e mult mai simplu să vorbești despre Mărășești decât despre achiziții. Despre eroi decât despre bocanci. Despre NATO decât despre retenția militarilor. Despre războiul viitorului decât despre cât de repede ajunge o pereche de ochelari de vedere pe timp de noapte la un infanterist.
Eu zic Gata: Armata Română nu are nevoie de o zi plină de declarații patriotice și ceremonii costisitoare, ci de ani de zile de muncă, adevăr și bun simț.
