15/07/2026
Am stat mult să mă gândesc dacă să vorbesc sau nu despre acest subiect. Sincer, mi-aș fi dorit să rămân departe de disputele politice și de jocurile care se fac în culise, la centru. Mi-aș fi dorit să mă ocup exclusiv de ceea ce am de făcut ca primar, de proiectele comunității și de problemele oamenilor.
Dar nu pot.
Pentru că, indiferent cât ne-am dori să ignorăm politica, tot ea ajunge să decidă lucruri care ne afectează viața de zi cu zi. Iar atunci când se discută despre viitorul Țării Făgărașului, tăcerea nu mai este o opțiune.
Un lucru ESTE CLAR: Țara Făgărașului nu este de vânzare. Nu este de închiriat. Și nu este la cheremul străinilor.
Weekendul trecut, în județul Sibiu, a avut loc un „festival”. La această manifestare ambalată frumos în haine de sărbătoare au existat și niște dezbateri la care au participat, printre alții, președinta Consiliului Județean Sibiu, primarul comunei Racovița, un reprezentant al Ministerului Mediului și, bineînțeles, un reprezentant al Conservation Carpathia (Pentru cei care nu știți, Conservation Carpathia este unul dintre principalii susținători ai extinderii zonelor de protecție strictă). Cu toate acestea, marele absent a fost chiar comunitatea noastră: mi-ar fi plăcut să văd acolo și un reprezentant din Țara Făgărașului, dat fiind faptul că suntem vizați direct în acest plan de instituire a unor zone de protecție strictă, care ar urma să includă păduri și pășuni, de pe teritoriul unor localități care fac parte din Țara Făgărașului.
În ceea ce privește aceste zone de protecție strictă, aș avea câteva gânduri pe care vreau să vi le împărtășesc:
M-am născut și am crescut în Drăguș, la poalele Munților Făgăraș. Am copilărit pe aceste poteci, am urcat pe acești munți și cunosc locurile nu din rapoarte sau prezentări PowerPoint, ci din experiența de o viață.
Și tocmai de aceea îmi pun câteva întrebări firești.
De ce se dorește cu atâta insistență instituirea unor astfel de zone? De ce trebuie restrânse libertăți pe care oamenii locului le au de sute de ani? Libertatea de a pășuna animalele, de a exploata responsabil lemnul din propriile păduri, de a-și gospodări terenurile respectând legea și natura.
Pasunatul, exploatarea responsabilă a pădurii, vânătoarea organizată legal – toate acestea au făcut parte din echilibrul acestor munți. Nu au distrus natura. Dimpotrivă, au contribuit la păstrarea ei. Echilibrul acesta s-a construit în generații, prin respect față de munte și față de legile nescrise ale naturii.
Eu cred că nu avem nevoie de un nou parc național impus peste comunitățile noastre.
Avem nevoie de o administrare eficientă, transparentă și responsabilă, făcută împreună cu oamenii locului. Cu primarii, cu proprietarii de păduri și pășuni, cu ocoalele silvice, cu crescătorii de animale și cu cei care trăiesc aici de generații. Nu e nevoie de activiști care privesc harta dintr-un birou și cred că o cunosc mai bine decât cei care au crescut pe aceste meleaguri.
Și mai există o întrebare pe care mulți și-o pun, dar puțini o rostesc cu voce tare. Cine finanțează toate aceste inițiative?
Cine plătește aceste campanii, aceste evenimente și această promovare intensă? Este o întrebare legitimă într-o societate democratică. Iar transparența ar trebui să fie regula, nu excepția. Pentru că, dincolo de discursurile frumos ambalate despre protecția naturii, există și interese care trebuie discutate deschis. Tocmai de aceea cred că orice proiect care poate schimba radical viața unei regiuni trebuie analizat în deplină transparență, cu toate informațiile puse pe masă.
Nu avem nevoie de specialiști care vin cu soluții prestabilite și pleacă apoi în altă parte. Avem nevoie de oamenii locului. De cei care s-au născut aici, care cunosc muntele, pădurea și pășunile, care știu când trebuie împădurit, unde trebuie intervenit și unde natura trebuie lăsată să-și urmeze cursul.
Avem nevoie de împăduriri acolo unde este nevoie. Avem nevoie de reguli clare, stabilite împreună cu administrațiile locale și cu comunitățile. Avem nevoie de oameni dedicați intereselor Țării Făgărașului, nu de politicieni conectați la diverse ministere, preocupați mai degrabă de propriile interese decât de binele comunităților.
Dat fiind că am ales să vorbesc deschis, sunt convins că acest lucru nu va fi privit cu ochi buni de toată lumea. Probabil vor exista reacții și poate chiar consecințe. Mi le asum.
În cadrul dezbaterilor despre care am amintit mai sus, unul dintre vorbitori a afirmat că oamenii din partea sudică a Munților Făgăraș, din județul Argeș, sunt foarte mulțumiți de ceea ce s-a făcut acolo prin instituirea unor astfel de zone.
Poate că unii sunt.
Dar au fost ascultați și cei care nu sunt mulțumiți? Au fost întrebați oamenii care nu mai pot pășuna acolo unde au făcut-o generații întregi? Proprietarii care nu își mai pot administra fondul forestier? Familiile care simt direct efectele acestor decizii?
Orice dezbatere este cu adevărat echilibrată doar atunci când sunt ascultate toate vocile, nu doar cele care confirmă concluziile dorite.
Din punctul meu de vedere, dacă se dorește cu adevărat o discuție serioasă despre viitorul Munților Făgăraș, atunci ea trebuie organizată aici, în Țara Făgărașului.
La aceeași masă trebuie să stea primarii, reprezentanții fiecărei comune și ai fiecărui sat, proprietarii de păduri și pășuni, fermierii, ocoalele silvice, specialiștii și oamenii care trăiesc aici.
Ei trebuie să își spună liber punctul de vedere.
Pentru că viitorul acestei zone trebuie hotărât împreună cu cei care o iubesc și o cunosc, nu în numele lor și fără ei. Țara Făgărașului are nevoie de protecție, dar și de respect.
Respect pentru natură. Respect pentru proprietate. Respect pentru tradiții. Și, mai ales, respect pentru oamenii care au păstrat aceste locuri vii din generație în generație.
Și dacă politicienii sau politrucii de la București, care se autodeclară „patrioți”, nu fac nimic concret, atunci acești venetici care se autodeclară „reformiști” vor avea de-a face cu noi, oamenii locului. Noi nu vom pleca nicăieri. Vrem doar să fim lăsați în pace și să ne putem hotărî singuri viitorul.
Iar dacă va fi nevoie, vom ieși și în stradă, la proteste, dacă aceasta va rămâne singura soluție pentru a fi ascultați.
Și vreau să le intre în cap tuturor: Țara Făgărașului NU e de vânzare!
