13/10/2026
Toate reformele pe care le facem ca țară sunt irelevante dacă nu o facem și pe asta.
Republica Moldova ne-a luat-o deja înainte.
Cea mai importantă reformă, fără de care România nu are cm să meargă înainte, este cea administrativ-teritorială.
Adică să comasăm cele mult prea multe județe și primării. Să avem doar câteva regiuni puternice, fără dubluri de angajați sau instituții, fără risipă, cu digitalizare și mai puțină birocrație.
Dar o asemenea schimbare colosală necesită dezbateri reale, pe cifre și pe diferite abordări, și un dialog serios și concret între politicieni din diferite partide și comunități. Fără „să fie bine, să nu fie rău” și fără populisme.
E o problemă complexă, de interes național, și avem nevoie să ne așezăm la masă ca adulții.
De asta am organizat și moderat ieri, la Parlament, o dezbatere mai aprofundată, în care am abordat, alături de colegii mei, obstacolele logistice reale pe care trebuie să le depășim și am comparat diferitele metode prin care putem construi noua arhitectură a statului. Fiecare are beneficiile și dezavantajele sale, iar toate trebuie cântărite cu cap pentru a ajunge la varianta cea mai avantajoasă pentru România.
Concret, trebuie să stabilim care sunt obiectivele pe care vrem să le atingem și, în funcție de ele, să ne orientăm în alegerea diferitelor formule de reorganizare.
De exemplu, o reorganizare bazată pe regiunile istorice, pe modelul curților de apel sau pe actualele regiuni de dezvoltare poate avea consecințe foarte diferite asupra absorbției fondurilor europene, dezvoltării economice și accesului cetățenilor la serviciile publice.
Concluzia dezbaterii a fost că orice abordare va necesita mai mulți pași și că avem nevoie de o strategie națională și de o comisie dedicată care să pregătească această reformă.
Este nevoie de coerență legislativă pentru ca reforma administrativă să fie una de succes.
Este nevoie și de voința politică a tuturor partidelor, iar această comisie trebuie să pregătească terenul pentru ca reforma să poată fi pusă în practică începând cu 2032, realist vorbind.
Comisia trebuie să stabilească obiectivele, principiile și căile de realizare a reformei și să analizeze diferitele scenarii. Nu avem nevoie de încă un raport care să rămână într-un sertar, ci de un document care să detalieze concret cm va arăta o asemenea reformă și cm o putem pune în practică.
Pe hârtie, toată lumea o cere.
Toată lumea e de acord că primăriile cu sute de angajați la mai puțin de 1.000 de cetățeni nu trebuie să existe și că România nu mai poate fi organizată după hărți din anii ’60.
Hai să trecem acum și la concret.
USR a făcut primii pași. Acum e momentul să construim o majoritate pentru cea mai importantă reformă a administrației românești de după 1989.
