REPER Ilfov

17/05/2026

📍 Strada Privighetorii, Clinceni.

Până și mașina de gunoi a rămas blocată în noroi. Dacă nici ea nu mai poate intra pe stradă, oamenii din zonă cm să circule normal?

Pozele au fost preluate din spațiul public local. Din păcate, pentru mulți locuitori din Clinceni, fiecare ploaie vine la pachet cu aceeași problemă: drumuri care arată mai degrabă a traseu off-road decât a străzi de localitate.

17/05/2026

📍 Strada Lavandei, Pantelimon.

Video preluat de pe un grup local din oraș. În 2026, oamenii încă ies din case prin noroi, cu drumuri impracticabile și bălți cât strada.

Mâine copiii trebuie să ajungă la școală și grădiniță. Poate până atunci găsește și administrația drumul până aici.

22/03/2026

20/03/2026

Chiajna nu mai e în dezvoltare. E blocată. Blocuri peste blocuri iar oamenii stau zilnic zeci de minute doar ca să iasă din cartier, merg prin noroi pe străzi noi.

Și totuși, buget există. Doar că nu se vede în drumuri, nu se vede în infrastructură și nu se vede în calitatea vieții. Se vede doar în autorizații și în încă un bloc ridicat peste haos.

De ani de zile nu mai este doar o întâmplare, e un model: dezvoltare pentru profit, pe spatele oamenilor. Iar în Chiajna, nota de plată o plătesc zilnic cei care stau în trafic și trăiesc în noroi.

15/03/2026

Dacia reduce producția și aproximativ 1.200 de oameni ar putea pleca de la Mioveni.

Motivul? România a devenit tot mai puțin atractivă pentru investiții: infrastructură amânată ani la rând, energie scumpă, instabilitate fiscală și politici economice schimbate de la un guvern la altul.

De peste 30 de ani auzim aceeași promisiune: „facem”, „sprijinim”, „creăm condiții”. Între timp, fabricile încep să se uite în altă parte.

Iar când pleacă o linie de producție, nu pleacă doar niște utilaje. Pleacă locuri de muncă, familii liniștite și o bucată din economia României.

Cât timp mai acceptăm să amânăm lucrurile care țin industria în țară?

04/03/2026

București și Ilfov nu mai sunt de mult două lumi separate. În fiecare zi mergem pe aceleași drumuri, stăm în același trafic și depindem unii de alții mai mult decât recunoaștem administrativ.

Tocmai de aceea discuția trebuie purtată să rămânem în formula actuală sau ar trebui regândită organizarea zonei București–Ilfov? Unii spun că o integrare ar aduce planificare unitară și decizii mai coerente. Alții se tem de pierderea autonomiei și de o centralizare care ar lăsa comunitățile locale fără voce.

Dincolo de orgolii și calcule politice, miza reală rămâne aceeași: drumuri mai bune, școli suficiente, transport care funcționează și servicii publice decente.

Cum ar trebui abordată această situație pentru ca soluția aleasă să fie în primul rând în interesul oamenilor, nu al structurilor administrative?

23/02/2026

O declarație recentă spune că ilfovenii nu sunt cetățeni de mâna a doua.
Corect. Absolut corect.

Doar că, după ani de administrație „modernă”, încă merg pe trotuare imaginare, își duc copiii în școli supraaglomerate și respiră aerul rezultat din „parteneriatul real” al depozitării a milioane de tone de deșeuri.

Spuneți că Ilfovul nu cere privilegii, ci corectitudine. Corect. Dar corectitudinea începe și acasă. Cu planuri urbanistice făcute la timp, cu infrastructură înainte de autorizații, cu situații de urgență gestionate înainte să ajungem viral pe internet.

E ușor să dăm vina pe București pentru trafic, gunoi și bani. Mai greu e să explicăm cm am ajuns să fim supapa Capitalei fără să punem filtre, reguli și limite clare.

Dacă Ilfovul susține zilnic Bucureștiul prin oameni și economie, atunci administrația Ilfovului trebuie să susțină zilnic ilfovenii prin fapte, nu doar prin adrese trimise la ministere.

Parteneriatul real nu se construiește cu declarații tari și referendumuri anunțate strategic. Se construiește cu școli, trotuare, parcuri, transport funcțional și comunități respectate.

Ilfovenii nu sunt cetățeni de mâna a doua.
Dar nici nu mai vor să fie folosiți ca argument politic de fiecare dată când apar tensiuni între birouri.

18/02/2026

Legenda spune că la noi în județ ninge doar pe Facebook. În realitate, ninge pe drumuri necurățate, pe trotuare inexistente și peste mașini abandonate între nămeți cât gardul.

În timp ce cetățenii scot lopețile și devin Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, unele primării par să creadă că zăpada se topește din comunicate de presă. Problema nu e că ninge. Problema e că, an de an, ne ia prin surprindere.

Ilfovul nu trebuie să funcționeze pe modul descurcați-vă. O comunitate care plătește taxe mărite an de an merită o administrație care iese prima în stradă, nu ultima.