Mișcarea Suveranistă

Ilie Bolojan și PNL-iștii lui au fost să bocească la mormintele Brătienilor, cu ocazia împlinirii a 151 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. Au făcut acolo o mare sindrofie, au adus oameni din zona culturală să vorbească, l-au adus pe Stelian Tănase să țină un discurs, iar acesta i-a certat și a dat cu ei de toți pereții. Le-a spus direct, în față, că s-au lăsat folosiți de Iohannis, că s-au dus să lingă clanțe pentru un job, un minister, o funcție ori vreo afacere. Deci în asemenea termeni i-a atacat Stelian Tănase pe liberali.

Mai mult, le-a atras atenția că PNL-ul a renunțat la independența sa politică și s-a transformat într-o formațiune subordonată, din moment ce s-a aliat cu PSD-ul. Declarații de genul acesta am văzut și la Ilie Bolojan: că gata cu compromisurile, că liberalii sunt o forță, că merg înainte și alte vrăjeli de acest tip.

Păi eu ce le-aș aduce aminte liberalilor ăstora, trădători de neam și țară, și lui Ilie Bolojan? Că ei s-au dus cu miloaga la PSD-iști ca să comaseze alegerile locale cu europarlamentarele și să candideze pe liste comune, pentru că știau foarte bine că nu aveau nicio șansă. Pierdeau primării pe bandă rulantă și luau bătaie și la europarlamentare.

Toți ăștia care urlă acum împotriva PSD-ului ar trebui să-și amintească faptul că l-au avut cap de listă la europarlamentare pe Mihai Tudose, PSD-istul ăla pe care îl făceau în toate felurile. Ei au făcut campanie electorală cu Tudose în frunte. Asta după ce au scos-o de pe listă pe doamna aia, nici nu-i mai știu numele, despre care se spunea că ar fi avut legături apropiate cu Iohannis sau cu cercul lui.

Dacă nu făceau mârșăvia asta, cu comasarea alegerilor și candidatura comună cu PSD-ul la europarlamentare, cred că PNL-ul obținea maximum doi europarlamentari și atât. În rest, nu mai luau nimic, pentru că partidul era praf total. S-a văzut și la parlamentare, și la prezidențiale. Nu au mai reușit să strângă voturi multe, iar populația îi urăște la maximum. Dovada este că partidul lor este văzut extrem de prost în societate.

Iar acum vin și spun că ei nu fac compromisuri, că sunt oamenii principiilor și alte povești de genul acesta. Păi tocmai Bolojan a făcut cel mai mare compromis din viața lui: alianța cu PSD-ul, doar ca să ajungă premier. Să înțelegem foarte clar un lucru: fără PSD nu ajungea premier.

Și acum vin să țină lecții de moralitate la mormântul Brătienilor. Cred că se învârt în cavouri precum ventilatoarele când văd în ce hal a ajuns partidul lor.

Bine, nici în perioada antebelică și interbelică liberalii nu au fost niște sfinți. Au făcut multe mizerii pentru țara asta. Singurul lucru care le-a mai spălat puțin imaginea este faptul că au suferit în închisorile comuniste, alături de țărăniști, legionari și oameni ai Bisericii. Au îndurat pedepse dure, iar asta le-a mai curățat, într-o anumită măsură, imaginea în fața poporului român. Dar, în rest, liberalii nu sunt de apreciat pentru comportamentul lor de-a lungul istoriei față de țară. Să ne înțelegem foarte bine asupra acestui aspect.

Și îi vedem acum cm s-au dus acolo să sărbătorească 151 de ani de existență, cm stăteau aproape în genunchi în fața cavourilor Brătienilor. Era ceva de speriat, parcă se rugau să mai rămână partidul la guvernare sau să mai existe peste câțiva ani. Absolut penibil.

Am observat și că unele personaje importante din PNL au lipsit de la eveniment. Probabil au fost marginalizate de echipa lui Bolojan sau, pur și simplu, nu și-au dorit să participe la asemenea momente de falsă comemorare.

L-au adus și pe Dinu Zamfirescu și l-au apropiat de Bolojan, ca să creeze imaginea asta de continuitate între trecut și prezent, să sensibilizeze populația. O propagandă ordinară făcută de acești indivizi.

Și pentru cei care comentează pe aici cu „ce știți voi, pesediștilor, auriștilor?”: în primul rând, nu am nicio legătură nici cu PSD, nici cu AUR și nici cu vreun partid existent astăzi pe scena politică din România. Așa că nu mai veniți cu asemenea prostii.

Iar vouă, celor care îl susțineți pe Ilie Bolojan și PNL-ul, ar trebui să vă fie rușine. Până mai ieri erați în aceleași cearșafuri cu PSD-ul, iar acum vă treziți să dați lecții și să comentați. Păi dacă mâine PSD-ul se întoarce la guvernare alături de USR, UDMR și PNL, ce o să faceți atunci? O să stați iar bot în bot cu aceiași „șobolani”? Cred că ar trebui să fiți ceva mai reținuți în declarații.

Despre concertul artistului anti-sistem din Belarus.
Eram îi apropiere de Calea Victoriei și a trecut pe lângă mine un grup de tineri ucraineni, foarte bine îmbrăcați. Se vedea clar că ținutele de pe ei valorau câteva mii de euro.

Și atunci apare întrebarea: ce vedem, de fapt, la acest concert?

Ruși, ucraineni, belaruși, toți laolaltă. Vorbim despre două națiuni (Rusia și Ucraina) despre care ni se spune zilnic că sunt într-un conflict existențial, într-un război total, dar aici îi vezi mergând împreună la concert, fără tensiuni, fără conflicte, fără ură.

Nu cred că pe National Arena va izbucni vreun scandal între ei. Din contră, par să conviețuiască normal, cel puțin în astfel de contexte.

În schimb, nouă ni se livrează constant propaganda fricii: că ucrainenii sunt într-un pericol permanent, că situația este apocaliptică, că rușii reprezintă răul absolut. Și totuși, în realitate, îi vezi împreună la concerte, stând unii lângă alții, inclusiv alături de belaruși.

Asta ridică niște întrebări firești.

Pentru că, privind lucrurile din exterior, ai impresia că acest război a devenit, în mare măsură, războiul Europei de Vest cu Rusia, în timp ce oamenii obișnuiți par, uneori, mult mai departe de ura pe care propaganda încearcă să o întrețină permanent.

Este incredibil cât de mare poate fi diferența dintre realitatea pe care o vezi cu ochii tăi și realitatea construită mediatic și propagandistic.

Nu?

Iar o altă întrebare apare inevitabil: acești tineri nu ar fi trebuit, teoretic, să fie pe front? Ce caută la concert?

În schimb, populațiilor din alte state europene li se vorbește tot mai des despre război, mobilizare, sacrificii și escaladare.

Este incredibil câtă manipulare, câtă confuzie și câtă mizerie se pot construi în jurul unui conflict care, în fiecare zi, este prezentat diferit față de ceea ce vezi în realitate.

Salut, băieții cu ONG-urile! De ce fugiți așa, ca șobolanii, în toate părțile, de legea transparenței finanțării? De ce vă temeți atât de mult? Doar sunteți oameni cinstiți, corecți, nu? Care iubiți România, așa spuneți tot timpul. De ce asta arată că, mai degrabă, voi șobolăniți împotriva României, pe bani veniți din partea unor grupuri de interese străine, care vor să țină țara pe loc din anumite puncte de vedere?

“PSD și AUR transformă România în Rusia, Belarus, Iran”: serios? Ați trecut direct de la analiză politică la scenarii scrise de Netflix după trei energizante și un maraton de propagandă online. Dacă mâine PSD cere stingătoare obligatorii în instituții, probabil o să urlați că „România devine Coreea de Nord”.

Comparația cu Belarus/Rusia este nu doar ridicolă, ci insultătoare pentru oamenii care chiar trăiesc în dictaturi reale. În Belarus opoziția e arestată, presa independentă e zdrobită, oamenii dispar pentru proteste. În România, activiștii urlă zilnic pe Facebook, televiziunile anti-guvern își fac ratingul fără probleme, ONG-urile primesc bani din toate direcțiile și nimeni nu-i bagă în dubă. Dar da, sigur, un formular de transparență financiară înseamnă „Lukașenko/Putin la București”. Calm.

Și ironia supremă: oamenii care ani de zile au cerut „transparență totală”, „follow the money”, „să știm cine finanțează politica”, fac acum spume (cu bulbuci) când cineva întreabă cine finanțează ONG-urile. Dintr-odată transparența nu mai e progresistă, ci „fascism”. Interesant cm principiile devin opționale când reflectorul se întoarce spre propria curte.

„Toate sunt deja la ANAF”, perfect. Atunci de ce atâta isterie? Dacă informațiile există deja, de ce reacționați de parcă v-a cerut cineva codurile de la seif? Adevărul e că problema nu e transparența. Problema e că anumite ONG-uri și influenceri politici și-au construit ani întregi aura de „societate civilă pură”, deși fac activism politic mai agresiv decât partidele pe care le critică. Dar când cineva observă asta, imediat apare placa cu „Putin”, „Belarus”, „dictatură”.

Iar partea cu „chilling effect” e aproape comică. România e țara unde oameni își afișează public donațiile, cauzele, activismul și hashtagurile la fiecare două ore pe Instagram, dar brusc ni se spune că donatorii vor trăi în teroare și clandestinitate. Ce urmează? Martori protejați pentru cine a donat 50 de lei la o asociație de activism?

Fascinant cm libertatea presei e sacră doar când spune ce vă convine. Când critică „societatea civilă”, devine instant „unitate de linșaj”. Exact reflexul pseudo-democratic al celor care se cred toleranți până aud o opinie diferită.

Și poate cea mai amuzantă parte: obsesia cu „modelul rusesc”. În ultimii ani, orice măsură care nu convine bulei progresiste a devenit automat „rusească”. Control la frontieră? Rusia. Conservatorism? Rusia. Întrebări despre finanțări? Rusia. La ritmul ăsta, dacă plouă în București, sigur e orchestrată de Kremlin.

Realitatea e mult mai simplă și mai puțin melodramatică: România nu devine Belarus. România doar începe, timid și imperfect, să discute despre responsabilitatea și transparența unor organizații care influențează politica, opinia publică și deciziile statului, dar care se comportă adesea ca niște entități sacrosancte, deasupra oricărei întrebări. Iar faptul că unii reacționează ca și cm vine apocalipsa spune mai multe despre fragilitatea propriei poziții decât despre „dictatura” care există doar în postările lor alarmiste.

Bun, deci observ că, dinspre o anumită zonă a securității, influențată din afara țării de anumite cercuri de influență globală, apare un nume de premier tehnocrat, spun surse de la Cotroceni pentru unele publicații, și anume Delia Velculescu, care ar fi propunerea lui Nicușor Dan pentru a ocupa funcția de prim-ministru al României.

Ce știm despre ea? Că este economistă și a fost șefa misiunii Fondului Monetar Internațional(FMI) în Grecia, în perioada crizei. A devenit cunoscută mai ales pentru pozițiile pe care le-a luat în Grecia, în 2015. Iar în Cipru a fost asociată cu privatizări, restructurarea sectorului bancar și rezolvarea creditelor neperformante.

Deci, dacă este adevărat că ea ar veni ca propunere din partea lui Nicușor Dan și, să zicem așa, că trece, ne-ar aștepta o perioadă destul de grea. Tot ce a cerut și și-a propus Oana Gheorghiu, cu privatizările, cu închiderea companiilor de stat, listarea lor la bursă și restructurările din anumite zone, ar fi dus mai departe.

Deci ar veni o perioadă destul de întunecată pentru România. Dar nu știu cât de viabilă ar fi această opțiune. Ea ar trebui să aibă o susținere în Parlament. Încă nu sunt sigur cine ar vota.

Aici, poate dacă cei de la PSD ar avea o înțelegere cu Nicușor Dan și ar opta pentru ea, ar spune că este o persoană ok. Și, nu știu, poate, cu UDMR, cu o parte de pe la minorități, USR sau din PNL, ar susține această variantă. Iar ei ar avea anumite ministere sau conducerea unor instituții.

Deci numai așa aș vedea alcătuirea unei majorități parlamentare ca să devină premier. Dar, dacă va fi și nu va avea o susținere clară, cred că ne așteaptă o criză guvernamentală destul de lungă.

Este interesant cm se joacă unii, cu anumite interese în România, cu aceste numiri. Să vedem ce va fi după discuțiile de la Cotroceni. Asta este important. Nu putem acum să facem foarte multe presupuneri.

O crimă îngrozitoare a avut loc în județul Bihor, unde, până nu demult, Ilie Bolojan era baron local, omul care controla absolut tot ce mișca în județ. Toate instituțiile erau în subordinea lui. Nimeni nu mișca absolut nimic în județul acela fără știrea lui Bolojan. Orice tip de afacere, contract sau interes era atent distribuit către PNL, partid controlat de Ilie Bolojan la nivel local.

Unde vreau să atrag atenția este faptul că Ilie Bolojan, de-a lungul timpului, s-a făcut remarcat spunând că a eficientizat județul Bihor, că a tăiat, a dat oameni afară de peste tot, a restructurat și a redus personalul din instituții cât mai mult posibil.

Vedem acum că toată această politică de concedieri și de reducere a personalului din instituții nu este deloc un lucru bun. Exact asta vedem în cazul crimei petrecute astăzi în județul Bihor. Tatăl tinerei ucise a sunat de cinci sau șase ori la ambulanță ca să vină un echipaj medical la fața locului. După o oră și jumătate a venit o ambulanță. Acestea sunt declarațiile tatălui tinerei găsite fără viață.

Din lipsă de personal, din lipsă de infrastructură și, poate, și din cauza unei structuri logistice organizate prost, vedem că aceste servicii, care ar trebui să intervină foarte rapid, întârzie.

Da, asta se întâmplă într-un județ care a fost promovat masiv drept județ-model, doar pentru că Ilie Bolojan a fost la conducerea lui și a făcut restructurări, l-a modernizat și a transformat Bihorul și Oradea într-o zonă europeană, așa cm ar trebui să fie întreaga țară.

Vedem acum că avem de-a face doar cu un mit, doar cu minciuni. Lipsa de personal din instituții și, mai ales, din zona medicală și a intervențiilor rapide poate afecta direct viața cetățenilor. Uneori, acele minute pot face diferența dintre viață și moarte, iar totul depinde de existența unui personal suficient și a unei logistici funcționale.

Este tragic ce se întâmplă. Cred că putem desprinde o concluzie clară: acest sistem de intervenții rapide și medicale are nevoie de cât mai mulți oameni, nu de înjumătățiri, restructurări sau reorganizări teritoriale făcute doar pe hârtie. Nu este normal ca diferite inspectorate să fie comasate și gestionate din alte județe, ca și cm totul ar putea fi controlat centralizat.

Așa ceva ar îngreuna și mai mult situația din România, pentru că noi încă nu avem o infrastructură suficient de bine dezvoltată. Cei care vin cu astfel de reforme în această zonă ar trebui să se gândească de două ori, pentru că viețile oamenilor depind de această logistică.

Dacă cei de la USR sunt atât de supărați pe Nicușor Dan și îl vor pe Ilie Bolojan la conducerea țării, de ce nu inițiază procedura de suspendare? Să înceapă acest proces și gata cu Nicușor Dan. Să-l pună pe Ilie Bolojan să candideze la prezidențiale.

Să avem din nou toată țara în fața urnelor de votare, că tot ne-am obișnuit cu alegeri prezidențiale în fiecare an. Cred că ar fi cel mai bun lucru.

Iar cei de la USR, dacă tot au curaj și dacă tot și-l doresc pe Ilie Bolojan ca far luminos care să le îndrume calea prin întuneric, atunci să-i creeze condițiile. Asta ar fi cea mai simplă soluție.

Cred că ar fi o situație destul de interesantă dacă am avea din nou alegeri prezidențiale și, sincer, cred că am putea avea mult mai rapid alegeri prezidențiale anticipate decât alegeri parlamentare anticipate. Procedura ar putea fi făcută mult mai repede, inclusiv din punct de vedere constituțional.

Acum rămâne de văzut dacă partidele au cu adevărat curajul să facă acest pas.

Ce fețe triste aveau USR-iștii după ce au pierdut guvernarea. Încercau ei să rânjească, așa, dar cumva doar în colțul gurii. Se vede că nu erau prea fericiți și este și normal să nu fie, pentru că, totuși, pe lângă banii pe care îi pierd, o lovitură mare este faptul că imaginea lor în societate și, mai ales, toată propaganda făcută de la nivelul ministerelor pe banii statului nu le mai sunt la dispoziție.

Că știm și practicile lor: nu că au făcut mare lucru, ci și-au adus prietenii, cunoștințele, rudele, mai ales pe cei pe bază de carnet de partid, în toate instituțiile statului. Iar acum, normal că nu le este prea bine, pentru că vor zbura și aceia din funcții. Și mai ales tot ce au pus ei acum, prefecți, subprefecți, să lucreze pentru ei.

Este o lovitură pentru ei, pentru că pierd anumite persoane și nu le mai pot controla cm vor. Și îl vedem pe domnul Fritz, care spune că nu ne întoarcem cu PSD la guvernare și nu știu ce, dar... mâine, dacă ar apărea o opțiune de a reveni la guvernare alături de PSD, într-un fel sau altul, ar reveni imediat pe poziții, numai să fie acolo, în joc, în cărți, să facă tot felul de aranjamente.

De minune le-ar conveni să guverneze în continuare cu PSD și nicidecum nu s-ar opune. Asta este doar propagandă pentru cei care nu își dau seama cât de perfizi sunt acești USR-iștii și cât de lacomi sunt după putere. Deci nu ține vrăjeala asta că nu ar vrea la guvernare. Ba vor la guvernare din plin, nu contează cu oricine, numai să fie acolo.

Acum să vedem cm va evolua situația și ce jocuri se vor face în continuare.

Văd că, zilele acestea, a fost repusă în discuție tema reunirii Republicii Moldova cu România. Dar hai să facem odată această reunire și să terminăm cu subiectele astea de discuție. De zeci de ani tot discutăm. Am făcut tot felul de manifestații, marșuri, comemorări, tot ceea ce a fost posibil. M-am săturat de toate discuțiile astea care nu duc la nicio finalitate.

Nicuşor Dan și Maia Sandu au revenit cu această temă istorică în discuție. Reacția lui Nicuşor Dan a venit după ce Maia Sandu a declarat că unirea celor două țări ar permite o aderare mai rapidă la UE pentru Republica Moldova. Nicuşor Dan a spus că, “din partea României, nu s-a schimbat nimic față de votul în unanimitate al Parlamentului din 2018, care a arătat că România este pregătită în orice moment în care cetățenii din Republica Moldova vor dori acest lucru”.

Țin să reamintesc aici că, în 2018, s-a votat acea rezoluție în Parlamentul României, pe vremea când Liviu Dragnea făcea jocurile în Parlament. Tot atunci s-a permis ca noi, cei din România, să mergem la Chișinău să facem o mare manifestație. S-au făcut niște jocuri destul de importante în acea perioadă, chiar dacă personajele care au sprijinit această inițiativă sunt discutabile, dar măcar au lăsat să se facă acest pas.

Acum, Nicuşor Dan a mai adăugat că “totul depinde de aspirațiile și dorințele democratice ale cetățenilor din Republica Moldova, pe care, vedem, le respectăm. Dacă va exista o majoritate pentru acest proiect, noi suntem gata.”, asta a declarat Nicuşor Dan.

După cm am spus, declarația lui a venit după ce președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat într-un interviu pentru Le Monde că unirea țării sale cu România ar permite o aderare mai rapidă la Uniunea Europeană. Ea a făcut această declarație într-o publicație internațională cu răsunet, deci mesajul a fost perceput foarte bine la nivel internațional și, cumva, prin acest lucru se face și o presiune asupra liderilor europeni. Adică: dacă nu ne vreți așa, atunci vom încerca să venim în Uniunea Europeană prin reunirea cu România.

Pentru că și liderii Uniunii Europene au tot tărăgănat treaba asta și știm bine de ce. Sunt anumite discuții cu Rusia. Chiar dacă s-au impus unele sancțiuni, există problema Transnistriei. Să nu uităm acest lucru. Și de aceea Maia Sandu tot vine cu astfel de declarații.

Ea a subliniat, totodată, că o asemenea decizie trebuie luată de majoritatea cetățenilor. Nu mă îndoiesc de acest fapt: dacă ar face un referendum, l-ar câștiga. Adică, pe bune, are absolut totul la dispoziție. A blocat partide politice, canale media. Ar fi foarte simplu să facă și un referendum, iar rezultatul să fie pozitiv. Nu mă îndoiesc de acest lucru.

Dar de ce se tot încetinește acest pas? Nu știu. Care sunt avantajele? Sunt negocieri pe la spate? Ar dori Maia Sandu mai mult? Ar vrea să conducă România direct? Sunt niște chestiuni care nu se expun în față și cred că este foarte rău că nu se decide acest pas.

Acum, pe bune, teritoriile noastre istorice au fost luate cu japca. Exact cm s-a întâmplat și în cazul Basarabiei, actuala Republică Moldova. Să nu uităm că teritoriul Basarabiei ajunge până la Marea Neagră, în Bugeacul de Sud. Să nu uităm că Bucovina de Nord se află tot în zona ucraineană și este tot teritoriu românesc.

Deci avem mai multe teritorii luate astfel și ar trebui să ne reorientăm spre românii de acolo. Trebuie făcut ceva pentru ei, pentru că sunt lăsați de izbeliște în momentul de față. Nu este normal așa ceva. Vedem că alte țări fac orice pentru popoarele lor aflate în afara granițelor, iar la noi politica e cam slăbuță.

Adică, în momentul de față, dăm Republicii Moldova energie la prețuri preferențiale, diferite facilități, iar România nu prea obține nimic. Și aici o să pun în discuție și declarația actualului președinte al Senatului, Mircea Abrudean, când a fost în Republica Moldova și spunea că, pe vremea când era la Palatul Victoria, sub guvernul condus de Nicolae Ciucă, România a făcut nenumărate eforturi pentru Republica Moldova, a ajutat foarte mult, iar când venea vorba de respect față de noi, românii erau tratați cam în mâna a treia.

Adică, înaintea noastră, în unele situații, erau ucrainenii și polonezii. Deci ar trebui să se înceteze cu chestiile astea: ori facem ceva, ori discutăm ca două țări separate. Nu este normal.

Ar trebui ca, atât în România, cât și în Republica Moldova, să se ia atitudine în privința asta. Mai ales că avem niște date istorice foarte clare. Nu vorbim prostii sau chestii propagandistice, ci vorbim strict din punct de vedere istoric, pe documente.

În aceste momente, scena politică românească nu mai este doar „în aer”, ci într-un blocaj periculos, care riscă să arunce țara într-o criză profundă.

Decizia PSD de a bate palma cu AUR pentru depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva lui Ilie Bolojan nu este un simplu joc politic, ci rezultatul direct al unui conflict dus până la capăt. Vorbim despre o alianță care, până ieri, era negată public, dar care astăzi devine realitate, și nu oricum, ci în grabă, cu negocieri ținute la secret chiar față de propriii oameni din partid .

Recunosc, sunt surprins, pe alocuri, de această decizie. Dar nu de existența ei, ci de momentul ales. Pentru că, în realitate, totul ducea aici.

Liberalii au refuzat să cedeze. Au refuzat să numească un alt premier. Au mers până la capăt cu Ilie Bolojan, ignorând semnalele politice evidente și ruptura din coaliție. PSD, la rândul lui, a ieșit de la guvernare, a retras miniștri și a lăsat Executivul fără majoritate parlamentară.

În aceste condiții, moțiunea nu mai este o surpriză. Este consecința logică.

Dacă liberalii ar fi numit un alt premier, este foarte probabil să nu se fi ajuns aici. PSD a spus clar că ar fi fost dispus să revină într-o formulă pro-europeană, dar fără Bolojan. Refuzul PNL de a negocia a împins lucrurile exact în direcția pe care pretindea că vrea să o evite: colaborarea PSD cu AUR .

Este un lucru bun? Dintr-o perspectivă strict politică, da: pentru că înseamnă sfârșitul unei formule guvernamentale care nu mai avea susținere. Așa scăpăm de Bolojan. Așa se alege praful și de coaliția asta construită artificial, fără coerență și fără direcție.

Dar problema este mai profundă.

Această criză arată, de fapt, eșecul total al actualei conduceri politice. Un premier care refuză să plece deși nu mai are majoritate. Partide care negociază în spatele ușilor închise. O coaliție care s-a rupt după doar câteva luni, deși fusese construită tocmai pentru a asigura stabilitate.

Iar România ajunge din nou într-un punct critic: risc de blocaj politic, presiune pe economie, incertitudine în privința fondurilor europene și o luptă pentru putere care nu mai are nicio legătură cu interesul public.

Moțiunea de cenzură, care ar putea fi votată chiar la începutul lunii mai, devine astfel mai mult decât un instrument parlamentar, devine un test de forță pentru întreg sistemul politic .

Dar cel mai important nu este doar dacă va cădea Guvernul.

Miza reală este ce urmează după.

Dacă această alianță va merge până la capăt, dacă se va coagula o majoritate și dacă se va ajunge inclusiv la discuții despre suspendarea lui Nicușor Dan, atunci vorbim despre o resetare completă a actualei puteri.

Aici este, de fapt, marele câștig, sau marele risc.

Pentru că, în momentul de față, România nu mai este condusă ferm, ci administrată din inerție, între orgolii politice și calcule de partid.

Și poate că a venit momentul să știm o treabă clară și să terminăm odată cu această conducere ilegitimă în fapt, care nu mai are susținere și nici direcție, trimițând-o, fără echivoc, în istorie.

HIDROELECTRICA ȘI ROMGAZ: PRIVATIZARE PE UȘA DIN DOS
CINE CÂȘTIGĂ CÂT ROMÂNIA PIERDE?
Nu întreba ce vinde statul român. Întreabă cui vinde.
Răspunsul nu e în discursuri și nici în comunicate oficiale. E ascuns într-un termen pe care puțini îl cunosc și pe care guvernul speră că nu îl va înțelege nimeni: ABB - Accelerated Book Building.

Tradus din limbajul financiar în română clară: pachete din Hidroelectrica și Romgaz, două dintre cele mai profitabile companii de stat, vor fi oferite direct, fără licitație, fără transparență, fără competiție de preț, unui cerc restrâns de investitori instituționali. Fonduri de investiții. Bănci. Asset manageri. Entități care nu au nicio obligație față de securitatea energetică a României și niciun interes în ea.

Statul nu vinde pentru că are nevoie disperată. Vinde în grabă, la discount, sub prețul pieței, pentru că mecanismul ABB funcționează exact așa: viteza tranzacției se plătește cu o reducere din avuția publică. Cine câștigă? Investitorul instituțional care intră azi sub prețul de piață și iese mâine cu profit. Cine pierde? Statul. Adică noi.

Iar miza nu e mică. Romgaz e partener în Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze din Marea Neagră, o resursă care va defini independența energetică a României pentru decenii. Hidroelectrica produce energie regenerabilă și funcționează pe profit, constant, fără subvenții. Niciuna nu e în dificultate.
Niciuna nu are nevoie să fie vândută.

Și totuși cineva a decis că e momentul. Cineva a semnat nota informativă. Cineva a ales ABB în loc de ofertă publică. Cineva a ales viteza în loc de transparență.

Întrebarea care rămâne pe masă e una singură: ce primesc în schimb cei care au luat această decizie?

Pentru că investitorii instituționali nu câștigă niciodată singuri. Cineva le deschide întotdeauna ușa.